1,709 matches
-
a industriașilor și a evreilor bogați, care-și fumau trabucurile scumpe pe terasa clădirii. În anii ’60, după Revoluție, apartamentele din Blocul Yakubian au fost ocupate de ofițeri și generali. Soțiile ofițerilor au început să crească pe terasa Blocului mici vietăți (iepuri, rațe și găini). Locuitorii de astăzi ai Blocului Yakubian, în marea lor majoritate oameni săraci, care muncesc din greu pentru a putea supraviețui, au trei plăceri: „o mâncare caldă și gustoasă“, „câteva fumuri de trabuc aromat și hașiș“, iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
de a ucide atâția oameni deodată îl zăpăcea. În decurs de peste o mie de ani, nimicise toate formele de viața pe care putuse să pună gheara. Dar chiar la începutul acelei perioade, nu izbutise să captureze mai mult de o vietate pe săptămână. Tocmai de aceea, nici nu simțise nevoia să se stăpânească. Intră, așadar, în dormitorul acela și-l străbătu cu pași de felină, iar voluptatea de a ucide nu-l părăsi decât în clipa când nu mai rămase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
o altă deschizătură, dintr-un perete lateral, nu putea fi sigur; și nici de impresiile ce-i veneau prin alte orificii din tavan și din podea. Urechea omenească poate percepe până la douăzeci de mii de vibrații pe secundă. Pentru anumite vietăți, auzul începe abia de la acest prag. În stare de hipnoză, oamenii pot fi făcuți să râdă în hohote, chiar când sunt torturați, și să urle de durere când sunt gâdilați. Ceea ce provoacă durere anumitor ființe poate să nu însemne nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Mai întâi, sub forma unui vălătuc de ceață, perceptibil, desfășurându-se deasupra apelor nămoloase, cufundându-se din nou în adâncul lor și ieșind apoi la suprafață, din ce în ce mai consistent din ce în ce mai mult stăpânit de dorința de a fi de față ori de câte ori vreo vietate - orice fel de vietate - era ucisă. Căci moartea altora era viața lui. Pe atunci, nu știa că procesul grație căruia putea supraviețui era unul dintre cele mai complexe procese chimice existente în natură. Ceea ce îl interesa era plăcerea, nu cunoașterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
unui vălătuc de ceață, perceptibil, desfășurându-se deasupra apelor nămoloase, cufundându-se din nou în adâncul lor și ieșind apoi la suprafață, din ce în ce mai consistent din ce în ce mai mult stăpânit de dorința de a fi de față ori de câte ori vreo vietate - orice fel de vietate - era ucisă. Căci moartea altora era viața lui. Pe atunci, nu știa că procesul grație căruia putea supraviețui era unul dintre cele mai complexe procese chimice existente în natură. Ceea ce îl interesa era plăcerea, nu cunoașterea. Ce bucurie simțea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
oară înfrângerea, căci stelele acelea depărtate nu păreau să ofere nimic substanței sale lacome. Anabis învața pe măsură ce se hrănea. La început, își închipuise, ca gândurile îi aparțin. Treptat, însă, avea să-și dea seama că energia nervoasă absorbită din trupul vietăților învinse nu-i aducea doar substanța cerebrală a acestora, ci și pe aceea a învingătorilor. Gândurile lui erau deopotrivă ale învinșilor și ale învingătorilor. Anabis își însuși astfel șiretenia mai multor animale de pradă, ca și tactica defensivă a celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pate În deal, coasta e acolo, toate sînt vizibile, palpabile. Pro teza picio rului amputat poate călca anume pe ele. Dar ce e cu lumina din ochii stinși, de unde vine ea? În absența luminii, ochiul e inutil. Liliacul și alte vietăți ale Întunericului se descurcă de minune fără ochi. Dar iată că vin niște foști văzători, astăzi orbi, pretinzînd că pe retinele lor pustii, la ocazii, frumusețea femeilor Își deflagrează aureolele. Lumina Înseamnă totuși energie, fotoni, fuga fără oprire Între corpuscul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
oluțuri, Îi dădea Înainte Mihai, iaca, mă sui pe ele și nu se sparg! — Scoboară, omule, de pe oluț că tii sparge tu, rîdeau „pișcăranii“, cum obișnuiau ei să-și zică. Numele satului venea de la țipari. Erau pline bălțile Crasnei de vietățile astea lungi, subțiri și cafenii semănînd cu șerpii. Unii le spuneau „cici“, alții „pișcari“ fiindcă ciupeau rău mîna pescarului prin glanda lor electrică. Prăjiți pe jăratec, se pare că erau tare buni la gust. Afară de aceste delicatese la vreme de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de nouă. Afară de atunci cînd le atingi cu fierul. Dar, dacă recunoști sub Înfățișarea unui cîine ori a vreunei mîțe un suflet de om, adică un pricolici, trebuie să treci dinții furcii prin foc și să-i Înfigi În piciorul vietății. Îndată se preschimbă la loc În făptură omenească, Începe să plîngă și e gata să-ți slu jească atîta vreme cît Îi mai rămîne din ispășirea vrăjii. — Bag samă, zise Floare, că bărbatu’ muierii care ți-o mîncat plăcinta o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Dulcan, „din lumină de Înaltă frecvență“. Cu ochii fizici, nu vom ajunge niciodată pînă la această radiație superioară, așa cum cu urechea de fiecare zi nu răzbatem mai jos de 16 și mai sus de 20.000 de herzi, spre deosebire de alte vietăți, ca liliecii și delfinii care se simt la largul lor mult dincolo de această barieră. Dar cum ar putea să arate În univers imaginea săracilor de tot cu duhul, a idioților În sensul propriu al termenului? Logic, aceste ființe ar trebui
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
obicei sub efectul alcoolului -, e imposibil și dur.“ Plecarea furtunoasă din casă, în semn de protest, a soției și a vecinului simpatizat de ea este istorisită în aceeași manieră: „V-ați ridicat telepatic, el tot nedumerit și derutat, ca o vietate bătută cu nuielușa, tu scoțând flăcări pe nări... Zâmbeați tâmp, incolor, înghesuiți unul într-altul, rostogolindu-vă prin ușa bucătăriei, preocupați de o macerată și zăbăucă fugă în târziul nopții. Două umbre diforme pe coridor, două destine în deplasare către
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
prima oară. Îl luă În mână și păși pe urmele călugărului, care deschise ușa chiliei și ieși În poiana Încărcată de miresme de brad și de foșnete de animale care se strecurau spre culcușurile lor de noapte. Pădurea mișuna de vietăți. Pădurea era vie. Alexandru se ridică la vederea sfântului Daniel. - E cornul bunicului tău Alexandru. Apoi a fost al tatălui tău, Bogdan. Acum e al tău. Sună din el. Ștefan privi cornul, puțin nedumerit. - Nu cred că știu, preasfinte... - Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
laba piciorului. Dar nu l-a durut. Nisipul devenea noroios, nu mai putea să alerge prea repede. Johan! Se uita drept Înainte spre el, dar Johan nu s-a Întors. Noroiul era rece și prin el colcăiau tot felul de vietăți reci și dure care nu-i plăceau deloc. Scoici, probabil scoici. A simțit apă Între degete, apoi până la glezne. Apa era caldă și noroiul nu mai părea așa de rece, iar Johan se oprise și se holba la golul nesfârșit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
apa Îi atinge coșul pieptului. — Johan, ce-i cu tine? Vino-napoi! Nu-ți mai văd fața. Nu-ți mai văd fața! Asta Îl Îngrozea mai mult decât orice, acel Johan fără chip, mai mult decât Îl Înspăimântau marea și vietățile primejdioase care stăteau la pândă În noroi. Johan nu s-a mișcat din loc. — Nu te mai uita la mine, Adam! Pleacă! Te rog. Adam nu voia nici să plângă, nici să-l tulbure mai tare pe Johan, dar ochii
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fie și numai pentru câteva ore. Astfel, bucătarul nostru șef care, învățându-ne pe noi, a trecut cu siguranță prin cuțit și alte lighioane, a fezandat vânat, a mai făcut fel de fel de cârnați și a pregătit pești și vietăți acvatice cu mers de rac, spre deliciul papilelor gustative, mi-a rămas atât de prezent în minte ca putere ce merită invocată, încât și astăzi, de îndată ce împănez o pulpă de batal cu usturoi și salvie ori trag pielea cea aspră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de cadavrul simpatic al bureților fără nici o mustrare, o înrudea de departe cu acei oameni care odinioară întrebuințau sclavi drept instrumente, dar cu câtă superioritate de epocă și de sentiment asupra lor, ea, care aproape-aprca-pe se simțea miloasă față de o vietate așa de primitivă ca a buretelui. In același timp, gândul că taina și potecuțele acelor mări perfide și căpcăune sunt la îndemîna negoțului omenesc și că bureții, locuitori aderenți ai profunzimilor, se găsesc pe toate cărările o umplea de un
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
-se de ciudățenia moșneagului, că ieșea ziua la poartă și, în văzul lumii, îi dădea tinerei soții bomboane de pe limba lui. Mie mi se părea fantastic moșul, ba îl credeam un fel de fachir și mă întrebam ce soi de vietate o fi fost cu o limbă ca de reptilă, de putea sta la distanță cu bomboanele pe limbă să i le ia femeia? Și de ce ni i le dădea cu mâna? Ar fi fost mult mai simplu pentru amândoi, nu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Trup tuciuriu și cu tălpile înspinate, chiar nu te puteai opri? Spre seară ne întorceam acasă. Cu mâna mică pipăiam florile parfumate Găseam sandalele, și tata era mulțumit că nu m-am înspinat. După două trei zile șchiopătam ca o vietate mică și neajutorată. Tata mă lua în brațe. A câta oară îmi căuta și-mi mângâia tălpile rănite? Acum, simt uneori spinii, în inimă. Aș vrea să fie lângă mine.Tălpile mă ajutau să merg mai departe, inima m-ar
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
aș dori să zbor, să privesc Orașul din sufletul albastru de nor, să-ți văd ochii tăi de o prietenie ce mă sfâșie, mă izolează de timp. Și de ce să nu vrei a înțelege că mă vânează ca pe o vietate a însinguratelor nopți de pustiuri ce nu-mi repetă decât picătura izolată de viață, decât starea așezată la marginea unui deșert fără foame și sete, fără clipă și zări și fără provizii de dragoste albă, și fără pământ de erori
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
un asediu la capăt de vieți. Trecerea în nopțile mele albele nopți de iubire Ca o cetate închisă-n miezul crispat al munților sânge de stele prelins prin pletele tale descântec... Și dorul singur prin vânturile unei mări pustiite de vietățile somnambule. Și dorul prin covorul cald ce-ți sărută tălpile suspinând după setea de viață. Numai lacrimile, îmi scaldă-n zile trecerea unei neliniști ce-mi sună-n fiece secundă Ca un van descompus de iluzii... Prin trupul înghețat de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
tot. Cîinele pe care-l avusese pînă nu demult pierise lîngă o grămadă de îngrășăminte chimice. Și așa de mult îl regretaseră și Bărzăunul și părinții lui, încît se luase hotărîrea în comun de a nu mai ține astfel de vietăți pe lîngă casă. Deodată auzi, foarte aproape de el, pași ușori. Întoarse capul și... și ochii i se opriră uimiți pe fața toată numai zîmbet a Ilincăi. Da, Ilinca în carne și oase!... Cine-ar fi crezut vreodată că se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
oasele, nervii, tendoanele care funcționează, pardon, care funcționau perfect sau, mă rog, atât cât să traducă intenția în gest, simplu, poate, pe-atunci, dar de-acum de domeniul imposibilului, asimilat plăcerii, și nu rutinei, stării de viu, și nu de vietate. Acum sun tem însă în război. Final de bătălie. Previzibil final de bătălie. Nu face nimic. Mai încercăm. Mai există atâtea și atâtea experimente pe care le putem face! Avem atâtea jucării noi de încercat! Pe tine. Ești cobaiul nostru
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
dispăreau din minte atunci când se hotăra să le respingă. În vreme ce vocea retrasa dezvoltarea sistemului nervos pe pământ, imaginile de pe ecran se schimbau; prezentând interconexiunile nervoase din ce în ce mai complexe, pentru a ajunge în cele din urmă la formele relativ superioare, respectiv la vietățile complicate capabile să tragă un învățământ oarecare ca rod al experienței. Un vierme se lovea de 200 de ori de un contact electric înainte de a-l ocoli: apoi supus aceluiași experiment, îl ocolea de astă dată după numai 60 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
adus la cunoștință de către președinte. Alții în schimb, puțini la număr, în lipsa furajelor de la unitate, mai completau rația animalelor condamnate la moarte cu te miri ce adaosuri primite de la oameni pentru unele servicii în gospodăriile particulare. Că în rest, acestor vietăți li se ofereau doar apă, paie, rogoz și bătaie, garnisește cu sudălmi de mamă, cruci, biserici și Dumnezei și apostrofări ca Di haram puturos!, Hai, gloabă, că nu mai ai mult de trândăvit! Câteva voci ceva mai autorizate s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
nu se naște Învățat. CÎt timp sîntem copii, Învățăm de la alții (părinți, bunici, alte rude) cum trebuie și cum nu trebuie să ne comportăm, ce e bine și ce nu e bine să facem. În natură Întîlnim tot felul de vietăți și obiecte, apar tot felul de Întîmplări despre care trebuie mereu să-i tot Întrebăm pe alții. Ceea ce Învățăm de la acești primi instructori ai noștri, va avea o influență foarte puternică asupra noastră și ne va intra adânc În memorie
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]