2,633 matches
-
ei de glorie, cercetarea asupra SARS (sindromul respirator acut sever) a fost oprită din cauză că oamenii de știință nu știau sigur cine era proprietarul genomului: fuseseră depuse simultan trei cereri de brevet. În consecință, cercetările asupra SARS nu au fost la fel de viguroase pe cât ar fi putut să fie. Asta poate speria orice persoană rațională. Este vorba de o boală contagioasă, cu o rată de mortalitate de 10%, care s-a răspândit în peste douăzeci de țări din lume. Și totuși cercetarea științifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ei sarcina de a purta o cruciadă Împotriva impulsivității, dezbinării și spontaneității. Apoi mai era Sabahattin, soțul drăguț și amabil, Însă la fel de șters al lui Banu. Cu toate că nu era rudă de sânge cu ei și părea extrem de sănătos și de viguros, cu toate că cei doi erau căsătoriți Încă În acte, În afara scurtei perioade de după luna de miere, Banu a petrecut mai mult timp În konakul familiei decât acasă cu soțul ei. Răceala fizică dintre ei era atât de evidentă, Încât, când Banu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Sofia, unde se refugiaseră, toate Înaltele personaje de la curte supuse torturilor, capul lui Constantin țintuit În vîrful turlei Augusteonului... În caietul meu, transcriu În Întregime tot acest pasaj și pun apoi observațiile mele, care se rezumă la un rînd: „Această viguroasă descriere este de o sumbră măreție“. Trec peste analiza mult mai amănunțită a unui portret al lui Savonarola predicînd la Florența. „Ochii săi aruncau flăcări“. Am admirat fraza aceea! Ochi care aruncă flăcări! În imensa catedrală, din Înaltul amvonului de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să-mi zic: Bravo, Daniel Petric, te felicit. Ai reușit să ajungi un nimic. Nu ești decât un bufon al minciunii, căruia i se aruncă fărâmituri de la marele ospăț al vieții, la care alții, mai dotați, cu un egoism mai viguros sau cu ambiții mai îndrăznețe, își satisfac toate poftele. În fața pescarilor mă purtam ca o zdreanță. Și nici măcar pe Mopsul nu îndrăzneam să-l trimit în fundul iadului. Singurii pe care reușisem să-i înfrunt fuseseră cei care se arătaseră binevoitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sunetul pistolului de start, spune Diavolul, supermisterios, ridicîndu-și paharul gol, dar pînă una-alta, poți să mai Îmi torni un rînd. PARTEA ÎNTÎI VECHIUL CARTIER Wakefield trăiește singur În cartierul cel vechi al unui oraș-port plin de răsfățuri, cunoscut pentru viguroasa sa viață de noapte. De fapt, chiar e noapte, cam orele zece ale unei nopți ploioase și Wakefield tocmai ce a Încheiat pactul cu Diavolul. Plin de vigoare după așa Întîlnire, Își ia umbrela și, după cum Îi e obiceiul, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
nenăscută, perele și prăjitura cu porumb, pulpa de căprioară Înfășurată În slăninuță cu mere și frecată cu (Încă și mai multă) sare din Marea Moartă, tiramisu, tarte tatin, un porto Graham’s Vintageși espresso. SÎnt toți strălucitori, plini de speranță, viguroși și fermi În credința că sînt de neînlocuit. Dar odată cu espressoul, Își face loc un soi de melancolie. Bogați sau nu, nu sînt decît niște oameni care au mîncat prea mult și acum trebuie să se Întoarcă la birou. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
forță pacificatoare Între acești oameni. Iau un lift de marmură și alamă pînă la etajul 50, unde jurnalista, Jackie Lopez, Îi așteaptă Într-un birou parcă răvășit de furtună. Este o femeie mărunțică, cu picioarele pe pămînt care se mișcă viguros printre maldăre de cărți În echilibru precar, teancuri de dosare pînă la tavan, un birou acoperit cu o imensă fotografie, pe care tronează două laptop-uri zumzăitoare și ambalaje mototolite ale fostelor prînzuri care nu au ajuns niciodată pe de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
O! dă-mi puterea să scufund/ O lume veche, lîncezîndă,/ Și să țîșnească-apoi din fund/ O alta, limpede și blîndă”) începuse să fie apreciat și de critica, pînă atunci, ostilă. Ilarie Chendi în Tribuna, G. Ibrăileanu în Viața românească salutaseră vigurosul său talent. Semnificativ e faptul că, deși apropiat (pe linie ideologică) pînă prin 1910 de Viața românească, Cocea se delimitează de poporanism pe criterii estetice (deși, nu numai...), intrînd în conflict cu Ibrăileanu. Antipoliticianismul (de fapt, antiliberalismul) „proletarizant” de la Facla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Bietul om avea de plasat doi candidați la nemurire. (...) critica s-a purtat cu Ion Minulescu cum se poartă drept-credincioșii cu un cîine ce se strecoară în biserica licăritoare de luminile nenumărate ale Învierii. Noul venit se apără și luptă viguros. Ca Laocoon sugrumat de balauri, el clamează tăriilor revolta sa împotriva criticei universitare. Și... (horrescor referens), tocmai d. Mihail Dragomirescu e cel care-l ocrotește în revista sa și-l impune tuturor...” (Facla, an IV, nr. 84, 30 decembrie 1913
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
îl simpatizează - declară că nu-l cunoaște personal: „În orașul nostru haotic, de un haos balcanic și mediocru, de o ticăloșie mică, cum zice Tudor Arghezi, casele dumitale sănătoase apar ca premisele sănătoase ale unui viitor sănătos, a cărui activitate viguroasă nu-și va pierde timpul în atitudini de admirație retrospectivă. Fiind un premergător, ai pus în toată activitatea d-tale un fanatism necesar avangardelor. N’am făcut parte din aceeași grupare. Acolo unde d-ta și prietenii d-tale ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să-l ia ca pe o realitate de sine stătătoare, ca o nouă formă de viață, un organism inedit și fără reper în tiparele naturii. De aceea, termenul de «natură nouă» pe care l-a dat Marcel Iancu uneia din viguroasele sale construcții ni se pare atît de potrivit în îndrăzneala lui”. Din nou, avem de-a face cu o „pedagogie” specifică. Pentru „contimporani”, pentru Vinea în mod particular, publicul trebuie format, cultivat, cucerit. Într-un alt articol polemic la adresa celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al spiritului francez. De aceea, oamenii politici și scriitorii Bucureștiului sînt atît de incomparabili esteticește celor de peste însîngerate stînci...” De pe poziții asemănătoare îi va replica B. Fundoianu care - deși recunoaște că, la talente comparabile, Blaga și Cotruș s-au „lansat viguros”, în vreme cu Maniu și Arghezi sînt „pentru izolați” - introduce niște bine-venite corecții: Școala Ardeleană, de pildă, a constituit - cu latinismul ei didactic - un ferment autentic, iar exemplele date de Vinea ar trebui să nu omită „excepții” precum Lucian Blaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
expoziționale” românești în presa (socialistă) din Belgia: „La Wallonie (organ cotidian al democrației socialiste Liege), anunță participarea pictorilor belgieni la expoziția internațională a revistei Contimporanul la București. Sînt J. Peeters, Floquet, Maes și liegezul Marcel Darimont, unul din cei mai viguroși și măestriți xilografi ai Belgiei” (nr. 49). În nr. 72, un volum al lui Georges Linze - probabil, cel mai apropiat colaborator extern al Contimporanului - este elogiat, fără a se omite locul de apariție a unora dintre poemele componente: „1930 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
culturale puternice”, explicabilă prin „vitregia împrejurărilor istorice”; această lipsă a „tradiției ca resort inhibitiv” ar fi fost suplinită însă prin „rezistența nativă excepțională a structurii psihice” autohtone. De aceea, „ce nu poate face vechimea literaturii, va face desigur tinerețea ei viguroasă”: adică... eliminarea literaturii anarhice, care „n’a ajuns încă la o grefare profundă”, rămînînd la stadiul de „excrescență izolată, parazitară”. Numai că lucrurile nu sînt chiar atît de simple, însăși nevoia Gîndirii - de pildă - de a infuza tinerețe unui „tradiționalism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
printre admiratorii necondiționați ai lui Arghezi, adeptul romanului „obiectiv” rămînînd rezervat față de formula prozei „lirice” a acestuia). Opțiunea impresionistă a criticului sburătorist își dezvăluie, în finalul comentariului, fondul clasicizant: „impresionismul ei (al criticii lui Perpessicius, n.m.) nu înseamnă însă reducerea viguroasă și sistematică la unitatea generatoare, ci, dimpotrivă, urmărirea grațioasă și fără insistență a amănuntelor”. Ea evidențiază, de fapt, „nepotrivirea de caracter” între impresionismul „dogmatic” al lui Lovinescu - discipol raționalist, ideologizant și sociologizant al lui Emile Faguet - și impresionismul „pur” al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
câinelui, părea că înțelege ce vor să-i spună. Câinele nu avea nici un stăpân care să-i poarte de grijă; era urât și bătrân și tușea îngrozitor. Era foarte singur pe lume, ca și el. El însă era încă tânăr, viguros și sănătos... dar era laș și prost. Avea parte numai de eșecuri. Bătrânul câine fusese, fără îndoială, atacat cu pietre și izgonit de toți. Și de Gaston își bătuseră joc frații și prietenii lui... încă din copilărie. În regiunea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Înfășurat În bandaje albe, cu veșnica lui grămadă de cîrpe sub braț. SRPJ din Brest Îl pusese sub escorta a doi polițiști care aveau misiunea să nu-l scape din ochi și cu care În mod vizibil Pierric simpatizase, bătîndu-i viguros pe umeri și șterpelindu-le chipiele. Marie Îi prevenise pe Philippe și pe Ronan că Pierric era În continuare amnezic, iar ei avură nevoie de cîteva minute bune pentru a-l Îmblînzi și a-l convinge să vină cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
aici o aplicare insolită a calităților de disciplină și de respect datorat oricărui contract care le-au permis germanilor, la interval de o generație, să poarte două războaie mondiale devastatoare, apoi, Într-o țară În ruine, să reconstruiască o economie viguroasă, cu excedente pentru export. Ar fi de aceea interesant ca propunerile sociologice aplicate la Cap d’Agde să fie prezentate cetățenilor din alte țări care de regulă prețuiesc aceste valori culturale (Japonia, Coreea). Oricum, atitudinea respectuoasă și legalistă care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Dacă am terminat? Dar ce crede că sunt, Wonder Woman ? Să vă spun drept, m-am gândit să las călcatul deocamdată și mă ocup mai întâi de restul casei, spun, cât pot de sec. De obicei, așa fac. — Categoric. Încuviințează viguros. Cum ți-e mai bine. Și, fiindcă din păcate eu n-am să-ți pot răspunde la eventualele întrebări, o va face Nathaniel ! Face un semn spre ușă. V-ați cunoscut, nu ? — A, zic în clipa în care intră îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
lui Lloyd George. - Causticitatea prinde bine, am spus eu. - În materie de limbă, englezii ne‑au luat‑o Înainte. Mai cu seamă de când puterea a Început să li se pleoștească și limba a devenit una dintre resursele lor cele mai viguroase. - Ca târfa lui Hamlet, care musai să‑și despacheteze inima În cuvinte. Ravelstein, cu capul lui pleșuv, puternic, agrea declarațiile ample, soluțiile mărețe și oamenii faimoși, deceniile, erele, secolele. Pe de altă parte, Însă, era la fel de familiarizat cu comici ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
reale - chestiuni legate de scopul existenței noastre: să spunem de punerea În ordine a sufletului uman - și În această privință Ravelstein apărea la fel de ferm și de sincer ca oricare dintre cei mai mari și mai profunzi profesori. Era un spirit viguros și dârz. Deși uneori, chiar În timp ce explica unul dintre dialogurile lui platonice, Își permitea câte o zburdălnicie. Uneori spunea: - Da, Îmi place să joc rolul de pitre. - De justițiar. - De bufon. Amândoi trăisem un timp În Franța. Francezii sunt realmente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
face câțiva pași, bea apă, se uită la cer; se întoarce, se așază turcește, oarecum între cei doi, formând împreună cu trupurile lor adormite un triunghi; își potrivește trompeta și începe să cânte ușor, nebănuit de ușor; melodia urcă, tot mai viguroasă, pătrunde în fiecare lucru, răvășește întunericul, fiecare fibră, fiecare celulă nervoasă; PARASCHIV cântă mult în felul acesta; după un timp, în cadrul chepengului se vede o umbră; PARASCHIV e prea preocupat de melodia sa; umbra începe să coboare; o coborâre extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
a scos albumul cu toate gravurile, în forma lor înițială, și cu titlul oarecum adaptat noilor realități, „Teroarea istoriei - destin oprimat.“ Burtăncureanu îi făcuseprefața, în care vorbea și despre persecuția cu care a fost primit ciclul, de cenzura care opera viguros și-n artele plastice, socotind gravurile acelea drept „una dintre mărturiile concrete ale rezistenței plasticienilor județeni la oprimarea inspirației și exprimării declanșată și practicată de zbirii fostului regim.“ Bărbatul din fața sa se răsuci iar. „Dom’le, îi șopti. Chiar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o femeie care făcuse o pasiune pentru mine, o pasiune ca-n filme: o femeie fascinată de un scafandru bătrân, care scafandru căuta o mare comoară, și care comoară nici nu exista. Fiona încercă iar să se apropie. Am mișcat viguros picioarele. Această scenă se repetă de câteva ori. După un timp, am devenit foarte obosit. Nu mai aveam puterea să întorc capul și să văd dacă Fiona e în spatele meu. M-am îndreptat spre suprafață. Știu sigur că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
atât de firesc, cu o melodie atât de proaspătă. Numai acasă orice duhoare pare copleșită de strădaniile dezinfectantului albastru de pe margine. În vreme ce palma se deschide și mânerul de plastic al lanțului ciocăne în faianță, numai acasă apa face trei bucle viguroase, iar contemplarea lor e încântătoare: prima tulbură materiile dinăuntru, a doua mătură peretele rotunjit și a treia netezește tot, stârnind un val de spumă albă. Aici, nici vorbă de așa ceva. Closetul abia dacă îi înghițea dejecția; multe hârtii igienice pluteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]