6,587 matches
-
banii pe care-i câștigasem, ca detectiv, în ultima săptămână, m-am simțit ca un Mecena. M-am retras lângă copacul meu, am continuat să-l ascult și am lăsat, ca de obicei, degetele să-mi zburde, iluzoriu, pe o vioară care nu era lângă mine. Când am dat să plec, Milică, omul care părea că nu vede vreodată pe cineva, s-a oprit din cântat și mi-a făcut semn să mă apropii... De când cânți?... Am rămas uimit de întrebare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a pus apoi mâna în pălărie, a luat banii pe care îi dădusem chiar și alții în plus și mi i-a băgat în buzunar. M-a lovit ușor cu palma peste spate și s-a îmbrățișat din nou cu vioara. Eu, care voiam să ajung orice, dar nu un cerșetor, primisem bani de la un cerșetor. Dar era Milică un cerșetor?... Când m-am întors din nou la Milică eram, ca din întâmplare, cu vioara. Milică era în pauză. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
s-a îmbrățișat din nou cu vioara. Eu, care voiam să ajung orice, dar nu un cerșetor, primisem bani de la un cerșetor. Dar era Milică un cerșetor?... Când m-am întors din nou la Milică eram, ca din întâmplare, cu vioara. Milică era în pauză. M-am așezat lângă copac și încercam să văd dacă a observat că nu eram singur. Era clar: Milică observase și aștepta, mă studia, mă fierbea... N-am mai avut răbdare. Am scos vioara și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
întâmplare, cu vioara. Milică era în pauză. M-am așezat lângă copac și încercam să văd dacă a observat că nu eram singur. Era clar: Milică observase și aștepta, mă studia, mă fierbea... N-am mai avut răbdare. Am scos vioara și am început să cânt una dintre compozițiile lui. Eram sigur că era o compoziție de-a sa; prea suna altfel. Pe măsură ce avansam cu interpretarea, Milică era din ce în ce mai mirat. I-am prins o clipă privirile și am simțit că devenisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
o compoziție de-a sa; prea suna altfel. Pe măsură ce avansam cu interpretarea, Milică era din ce în ce mai mirat. I-am prins o clipă privirile și am simțit că devenisem prietenul lui. Deodată Milică s-a ridicat de pe scaun, ușor, gârbovit, a luat vioara și, pe o anticipată pauză de-a mea, a început să-mi dea replica. Abia atunci am văzut că în jurul nostru erau deja mai mulți oameni. Milică nu cânta; se juca pur și simplu cu arcușul pe strune. Aveai impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
îl povățuiește și-i mulțumește în același timp... Când i-am simțit privirea, ca unui dirijor înnăscut, știam ce va urma... Am intrat pe prima lui pauză și i-am dat replica, reluând ultima sa linie melodică. Am tras de vioară ca și cum ar fi fost examenul vieții mele. Simțeam că plutesc. Improvizam, improvizam și iar improvizam. Din când în când reluam, ca refren, dar și ca omagiu, un fragment dintr-o piesă de-a lui Milică. A durat aproape o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
din nou. Am simțit atunci, pentru prima oară în viață, că este posibil ca în mine să se zvârcolească o chemare care aștepta din partea mea un răspuns. În ziua aceea am înțeles că nu mă voi mai despărți niciodată de vioară. Privirile lui Milică m-au încurajat mai mult decât toate premiile prietenilor și înjurăturile dușmanilor. Cel puțin o dată pe săptămână, timp de aproape un an pe arșiță, ploaie sau zăpadă am continuat dialogul cu Milică. Ni se spunea nebunii arcușului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
au încurajat mai mult decât toate premiile prietenilor și înjurăturile dușmanilor. Cel puțin o dată pe săptămână, timp de aproape un an pe arșiță, ploaie sau zăpadă am continuat dialogul cu Milică. Ni se spunea nebunii arcușului. Când mă apropiam cu vioara, lui Milică parcă-i era teamă că voi trece de el. Lua vioara și începea el primul. Mă așezam lângă copac și aproape nu-mi mai venea să cânt. Tare frumos mai cânta Milică. Într-un rând mi-au dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
o dată pe săptămână, timp de aproape un an pe arșiță, ploaie sau zăpadă am continuat dialogul cu Milică. Ni se spunea nebunii arcușului. Când mă apropiam cu vioara, lui Milică parcă-i era teamă că voi trece de el. Lua vioara și începea el primul. Mă așezam lângă copac și aproape nu-mi mai venea să cânt. Tare frumos mai cânta Milică. Într-un rând mi-au dat și lacrimile. Dar Milică se oprea și mă invita din ochi. Începeam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nu-mi mai venea să cânt. Tare frumos mai cânta Milică. Într-un rând mi-au dat și lacrimile. Dar Milică se oprea și mă invita din ochi. Începeam și nu-mi venea să mă mai opresc... Atunci când treceam fără vioară pe lângă Milică, simțeam că ploua cu tristețe, pentru amândoi. Ne priveam și știam că ne vom reîntâlni. Și ne reîntâlneam ca doi nebuni îndrăgostiți de arcuș. Niciodată n-am mai vorbit cu Milică din ziua aceea în care mă întrebase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Poate că și eu eram pentru el tot un fel de fluture-jucărie. Într-o zi Milică n-a mai apărut. În zadar l-am așteptat. Dispăruse ca fluturele-jucărie din vitrină. L-am așteptat, de multe ori, lângă copac, și cu vioara lângă mine. Fără să cânt. Într-o zi am auzit un trecător spunând: "Săracul, îl jelește. Tare se mai înțelegeau amândoi. Era minunat să-i privești, să-i asculți". Atunci am înțeles că Milică a murit. Dispăruse iar nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
să-i asculți". Atunci am înțeles că Milică a murit. Dispăruse iar nu numai fluturele, ci și vitrina... L-am căutat mult timp pe Milică. Și l-am găsit. În prag de seară l-am găsit pe Milică. Am scos vioara și i-am cântat multă, multă vreme, fără să-i spun nimic. Îmi era teamă, chiar și acum, să nu deschid un nenorocit front al vorbelor... Lasă-l în mă-sa, nu-l alunga, am auzit, într-un târziu, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cum îi zicea un paznic de cimitir colegului său. E vreun țicnit de-al lui, care bocește așa cum se pricepe. Nu cred că-i periculos... Când să ies din cimitir, m-au ajuns acordurile de vis ale lui Milică. Scosese vioara și îmi răspundea. Am dat să mă întorc, dar glasul binevoitorului de dinainte a fost ferm: "Hai, du-te-n mă-ta, că-s sătul de tot felul de ciudați!"... Milică a zâmbit, cum numai el știa s-o facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
perete și un înger aproape negru. Am înțeles apoi că am pictat imaginea unei ființe care are statuie în inima ta: Marele Bronz. M-ai emoționat cu povestea acelei ființe. Într-un colț stă pitit un sfânt care cântă la vioară. Asta chiar e blasfemie, vei zice! Nu-ți face griji: nu ești tu. Cred că este vorba despre un alt mit al sufletului tău: Milică. Am sfinți în cătușe (o fi Onuț?), dar și diavoli supraponderali (o fi Burtă Mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în istoria sfinților: "Omule, dar de Sfântul Onuț Postmodernul Priponit în Cătușe cu Cifru ai auzit?" Pe-aici, Z, sunt o vedetă; cifrul a făcut selecția. Crezi că în lumea sfinților nu există ierarhii, discriminări?... O noapte întreagă a cântat vioara în capelă. A fost un dialog al unei mari tristeți cu Milică. De la milica superbă, până la Requiem-ul lui Mozart... A cântat toată noaptea, avea să povestească Antu. N-am mai văzut, n-am mai auzit niciodată așa ceva. Cânta de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
n-am mai auzit niciodată așa ceva. Cânta de parcă voia să rupă ceva din el. N-a vrut apă, mâncare, un scaun, n-a vrut nimic. Părea că discută mereu cu unul dintre sfinții lui lady, care avea și el o vioară. Dimineață arăta ca un om dintr-o altă lume. Când a dat cu ochii de buchetele de flori care înconjurau capela, a rămas ca o stană de piatră... Știți, mister, avem o problemă: le-a trimis șeicul, cel care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
toată suflarea. Toată pădurea de fag a ținut umbră cu ramurile. Carii cerneau făină în fagii seculari, un codobelc așternea sidef pe drumul către altar. Pasărea măiastră, ciocârlia, era mare dirijor cu brotacul la trombon, rândunica la chitară, vrăbiuța la vioară, ursul la violoncel. Lupul își ascuțea dinții în coada unui miel, iepurele bătea step în pălăria unui vânător iar vulpea fericită pentru că în poieniță un cocoș îi închina batista la o periniță. Când o porumbiță curta un cioroi mititel, mierla
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
stil baroc, așa cum este St. John Baptist Church, cu sobrietatea distinctă a volumelor și unghiurilor, cu austeritatea cu iz de seminar sau chiar de preventoriu a atmosferei locale, nu poți să nu te bucuri și de recitaluri de orgă, de vioară, dar și de ansambluri camerale, mărturisite de protagoniști cu o semeață notorietate. Altfel spus, ctitori ca Stanislav Thurzo, Stanislav Pavlovsky, Ignac Josef Cyrani sau Antonin Arche, care au construit și reconstruit clădirile respective, vor atrage nestingheriți interpreți de talia cehilor
De la arsenal la ofrande by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8057_a_9382]
-
Științele Educației, Director Institutul Român de Educație a Adulților, pentru lucrarea "Repere pentru dezvoltarea sistemului de profesionalizare a practicienilor din educația adulților", Editura Universității de Vest 2013. PREMIUL CONSTANTIN BRÂNCUȘI Vilonist și Prof. Univ. Dr. GABRIEL CROITORU pentru Turneul național "Vioară lui George Enescu la sate" și pentru Turneul național "Duelul viorilor".
PREMIILE MARII LOJI DIN ROMĂNIA. Vezi câștigătorii by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/80748_a_82073]
-
Repere pentru dezvoltarea sistemului de profesionalizare a practicienilor din educația adulților", Editura Universității de Vest 2013. PREMIUL CONSTANTIN BRÂNCUȘI Vilonist și Prof. Univ. Dr. GABRIEL CROITORU pentru Turneul național "Vioară lui George Enescu la sate" și pentru Turneul național "Duelul viorilor".
PREMIILE MARII LOJI DIN ROMĂNIA. Vezi câștigătorii by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/80748_a_82073]
-
uitat la tine? - ești doar ca o furnică/ Și sigur și simțirea îți e la fel de mică.// - îți recunosc puterea, mărite vânt de seară,/ Dar vino mai aproape să vezi că nu-s de ceară,/ Cerșind o mângâiere, cântând ca o vioară.// Sunt răvășit de doruri, căci singur trec prin lume,/ Dar gândul mi-e departe: iubesc un dulce nume./ Și-am vrut, o, vânt de seară, să-i duci a mea căldură,/ Să-i spui că-i așteptată; singurătatea-i dură
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7859_a_9184]
-
stabilit definitiv. Instaurarea regimului totalitar în țara sa de origine i-a încheiat cariera în diplomație, după cum avea să se întâmple cu toți colegii săi. în Peru și-a câștigat existența lucrând la o societate de asigurări și cântând la vioară în cadrul orchestrei filarmonice. Nu avea să revină în vizită la Paris decât în 1972, atunci când avea să dea Monicăi Lovinescu interviul amintit mai sus. De ce "Apunake"? De unde provine acest nume insolit? Răspunsul, neașteptat, l-am găsit vizitând Historiska Museet (= Muzeul
De ce „Apunake“? by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/6995_a_8320]
-
concertele sale, dar și pentru a interpreta capriciul 14 dintre cele 24 semnate de Paganini. „Pregătirea acestei integrale a Capriciilor de Paganini a fost o revelație pentru mine”, mărturisea violonistul Alexandru Tomescu. „Nu este vorba despre revelarea secretelor tehnice ale viorii, ci, în primul rând descoperirea lui Paganini în toată sinceritatea exprimării sale. Paganini pur si simplu; dincolo de demon, dincolo de înger, am descoperit un om de o sensibilitate copleșitoare”. Adrian Păduraru, pe care telespectatorii îl pot urmări săptămânal la TVR 2
Loredana face show la ÎnTrecerea anilor () [Corola-journal/Journalistic/69981_a_71306]
-
Cluj, Timișoara, Sibiu, Tg. Mureș, Brașov, Oradea, de colegi de-ai lor, originari din țară, sosiți în vacanță de la Londra, Köln, Hanovra. Și de această dată tinerii ce studiază la Iași nu au putut fi selecționați. Violonistul Liviu Prunaru, prima vioară a celebrei orchestre Concertgebouw din Amsterdam, Marius Nichiteanu, prima violă a Orchestrei Radio din Hamburg, contrabasistul Dorin Marc, profesor la Nürenberg, oboistul Adrian Petrescu de la Filarmonica bucureșteană, au fost invitați pentru a se ocupa de pregatirea partidelor instrumentale ale Orchestrei
Orchestra tinerilor by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7000_a_8325]
-
să scrie cu ele./ Poemele mele cer să fie scrise cu lopețile și târnăcoapele/ cu care în armată săpam gropi și canale în decembrie/ dezbrăcat până la brâu și n-aveam nici pe dracu./ În zadar aș încerca să scriu despre viori sau păsări exotice/ pe care nu le-am ținut în mâini niciodată./ (...) Am să scriu despre strunguri dacă am fost învățat să lucrez pe strunguri/ sau despre cazanele cu abur dacă prin asta câștig pâinea anilor mei de tinerețe/ tot
Vântul în plete by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7405_a_8730]