1,637 matches
-
retoric, bineînțeles, pe ce lume trăiți? Nu v-am spus că am informații? Le prind din zbor... Acu’ ia toarnă, Gore, nu mai sta, ce te uiți ca milogu-n traistă, nu vezi că plânge masa precum soacra mică la luatul voalului? problema cu cipurile e dată dracului, că numărul 666 se regăsește pe acolo pe unde n-ar trebui să se regăsească. Am vorbit și cu popa, a trecut pe la noi cu treburi de-ale lui, spirituale, și l-am invitat
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mi se trăgea, erau prea multe lumânări aprinse. Da` aveam Și emoții, că nu Știam dacă vine lumea la nuntă. Nunta e loterie, după cum Știți Și voi... Te trezești cu mesele goale, de plângi la tortu` miresei, iar la luatul voalului chemi smurdul. Înainte mai era cum mai era, da` acu` e nașpa situația, am auzit că vrea al lu` Mitică să se Însoare, cu aia mică Și fâșneață, fata lu` Smarandache, ăla de-a fost pompier Și era să-Și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
tău dezastru romantic fără să bagi de seamă. Ar fi arătat dumnezeiește în rochie de mireasă. Oooofff, ce triiisstt. Vera Wang o să fie furioasă. Am auzit c-a fost în India de trei ori ca să supervizeze personal cusutul perluțelor pe voal. Ar fi fost un voal unicat. Brodatul ar fi durat un an. Oare ce-o să facă acum cu el? —De ce n-o ajuți? Ia-l tu pentru nunta ta. Ar fi un gest frumos. Și-o să ai un voal Vera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
bagi de seamă. Ar fi arătat dumnezeiește în rochie de mireasă. Oooofff, ce triiisstt. Vera Wang o să fie furioasă. Am auzit c-a fost în India de trei ori ca să supervizeze personal cusutul perluțelor pe voal. Ar fi fost un voal unicat. Brodatul ar fi durat un an. Oare ce-o să facă acum cu el? —De ce n-o ajuți? Ia-l tu pentru nunta ta. Ar fi un gest frumos. Și-o să ai un voal Vera Wong. —Ah, daaaa! Aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
pe voal. Ar fi fost un voal unicat. Brodatul ar fi durat un an. Oare ce-o să facă acum cu el? —De ce n-o ajuți? Ia-l tu pentru nunta ta. Ar fi un gest frumos. Și-o să ai un voal Vera Wong. —Ah, daaaa! Aș putea cumpăra voalul ca să fac un act de caritate. —Toată lumea din 660 Park va crede că ești prietena ei cea mai generoasă. Dumnezeule, poți să-ți imaginezi cât de umilitoare trebuie să fie o logodnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Brodatul ar fi durat un an. Oare ce-o să facă acum cu el? —De ce n-o ajuți? Ia-l tu pentru nunta ta. Ar fi un gest frumos. Și-o să ai un voal Vera Wong. —Ah, daaaa! Aș putea cumpăra voalul ca să fac un act de caritate. —Toată lumea din 660 Park va crede că ești prietena ei cea mai generoasă. Dumnezeule, poți să-ți imaginezi cât de umilitoare trebuie să fie o logodnă ruptă? Închipuie-ți, să fii fata-care-aproape-că-s-a-măritat. Cum o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
stea în drum lui Lucy, în timp ce se pregătește. — Ai văzut‑o? întreb cu interes. E frumoasă rochia? — N‑am văzut‑o, spune mama, și‑și coboară vocea. Dar se pare că a costat trei mii de lire. Și asta fără voal! — Uau, zic, impresionată. Preț de o clipă simt că mă încearcă o oarecare invidie. Da, bine, nimic nu poate fi mai rău decât să te măriți cu Tom Webster, dar totuși. O rochie de 3000 de lire. Și o petrecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de semne de neliniște. Privește spre vecinul său, un tânăr îngust, tuciuriu, cu o cicatrice, ca un vaccin, lângă sprânceana stângă. Întinde mâna spre măsuța din dreptul fotoliului, dar stewardesa se și aplecase să-l servească. În rochie lungă de voal, în mâini cu o tavă de argint. Goală, sub voalul violaceu. Mâini lungi, albe. Bust bronz, buzele roșii. Cearcăne de fard vânăt. Se apleacă spre urechea de curcan a turistului. Rochia de voal flutură. Sânii sticloși, bobul bec din mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
îngust, tuciuriu, cu o cicatrice, ca un vaccin, lângă sprânceana stângă. Întinde mâna spre măsuța din dreptul fotoliului, dar stewardesa se și aplecase să-l servească. În rochie lungă de voal, în mâini cu o tavă de argint. Goală, sub voalul violaceu. Mâini lungi, albe. Bust bronz, buzele roșii. Cearcăne de fard vânăt. Se apleacă spre urechea de curcan a turistului. Rochia de voal flutură. Sânii sticloși, bobul bec din mijloc. Senatorul nu pare să observe, însă. Zâmbetele infinitului, a cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să-l servească. În rochie lungă de voal, în mâini cu o tavă de argint. Goală, sub voalul violaceu. Mâini lungi, albe. Bust bronz, buzele roșii. Cearcăne de fard vânăt. Se apleacă spre urechea de curcan a turistului. Rochia de voal flutură. Sânii sticloși, bobul bec din mijloc. Senatorul nu pare să observe, însă. Zâmbetele infinitului, a cărui muzică o ascultă, pierdut, la casca prinsă peste urechile clăpăuge... Se trezise Tolea, readormise, cine să mai știe. Orașul în beznă. Ulicioarele cotite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
întinde mâna spre măsuța din dreptul fotoliului, dar stewardesa e la post, se și aplecase, să-i ofere elixirul. O tavă de argint, pe care vibrează sticle brune, galbene, verzi. Coc de bucle blonde. Mâini lungi, albe. Rochie lungă, de voal. Goală, sub voalul transparent. Clientul parcă nici nu o vede. Carcasa se apleacă în stânga, pasagerii se crispează în fotolii. „Populația, odată cu civilizația bronzului. Valuri de popoare migratoare... războaie cu Imperiul Otoman... domnitori din aristocrația greacă din Istanbul. Suntem în apropierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
măsuța din dreptul fotoliului, dar stewardesa e la post, se și aplecase, să-i ofere elixirul. O tavă de argint, pe care vibrează sticle brune, galbene, verzi. Coc de bucle blonde. Mâini lungi, albe. Rochie lungă, de voal. Goală, sub voalul transparent. Clientul parcă nici nu o vede. Carcasa se apleacă în stânga, pasagerii se crispează în fotolii. „Populația, odată cu civilizația bronzului. Valuri de popoare migratoare... războaie cu Imperiul Otoman... domnitori din aristocrația greacă din Istanbul. Suntem în apropierea capitalei. Densitate peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ultimă gratitudine, buzele mincinoase, de floarea canibală. Vindecat, muri, adormi somnul ultim. Avionul se apleca spre stânga, scaunele vibrară. Un frison de alarmă trecu prin pântecul metalic, stewardesa se afla în fața sa, să-l servească, goală, sub rochia lungă de voal. Tava de argint din mâinile ei lungi trepida, ca și carcasa avionului. Se aplecase, totuși, spre el, îi întinse sânii sticloși, cu bobul bec din mijloc. Ochi mari mari și goi, în care nu se putea citi nimic, nimic, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Cicatricea, zâmbetul umil și rău, ochii iuți. Bătrânul se apleca, îi spunea ceva, dar vocea nu i se auzea. Tânărul aproba, răspundea, repetând spusele turistului, dar sonorul nu pornise. Se rotiră acum, amândoi, spre stewardesă. Dreaptă, în rochie lungă, de voal, transparentă. Goală, sub rochia transparentă. Aștepta, cu tava întinsă. Sticle colorate, pahare colorate, etichete colorate. Dreaptă, goală. Bucle blonde, mâini lungi, albe, chip suav, de băiat. Cearcăne de fard vânăt. Un trup lung, de efeb. Domnul cel cărunt, turistul, zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
al bătrânului, gulerul țeapăn, cămașa de azur, cravata bordo, botul batracian deschis închis deschis, fără sunet, gura amfibie clămpănind vorbe fără sunet. Ritmic se mișca și mustăcioara tânărului său însoțitor, ghidul, patrula. Manechinul aștepta, cu tava întinsă, comanda. Cămașa de voal flutura, se vedea pieptul băiețesc, bobul bec din mijloc, roz, electric, parfumat.. Venus își îndreptă umerii, se aplecă spre turist. Îi oferi din nou sticlele, bustul, buzele, orice. Clap-clap, zgomot sec în laringe, gura roșie de crap înghițind sunetele, șarpele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
anunț, cum nu reușea și tot arunca formularele mototolite. Stricase mai bine de o duzină. - Pot să vă ajut cu ceva doamnă?, o întrebă, plictisit să tot urmărească pe calculator cadâna aceea de Scheihainimé care, în loc să-și arunce și ultimul voal, prinsese să care pe ea fel de fel de haine. Acum, de exemplu, își trântise o șubă siberiană și o pălărie de paie Maurice Chevalier. Își mai și înnoda, lasciv, mult aplecată pe stânga, nojițele unor opinci maramureșene. - Dacă aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
gest suprem, mai strigă: - Eternă-i iubirea, madam! Și dispăru. Se pomeni resfirând teancul de rochii din șifonier. Nu știa pe care să o aleagă. Se anunța o zi caniculară, de sfârșit de august. Și-ar fi luat una de voal oranj. Nu o mai purtase din vara trecută, când fusese la Șoptireanca, la inaugurarea struțăriei de acolo. O investiție a primarului, cu niște ajutoare venite, prin generalul Goncea, de la Comisia Europeană, în programul de reașezare și optimizare a agriculturii. Studiaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în camera sa, privi spre Andromanda. Meșteritoarea nu mai era în pat. Nedumerit, intră în odaia ei. Din dreptul ușii îl privea lung, cu zâmbet feciorelnic, mușcătie și zambilie, o tânără brunetă, înaltă, cu plete lungi, într-o rochie de voal albăstriu, transparentă. Nu doar că i se ghiceau de sub stratul noratec formele bine potrivite de meșterul care o mlădiase, de statuie desăvârșită, dar Burtăncureanu, cu ochii holbați, putea sorbi gurguile unor sâni despre care scrisese chiar el cândva, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
purpur; Și pasărea cântă suspine-imitîndă Un cântec de-amor, Ecou-i răspunde cu vocea-i vuindă La plînsu-i de dor. Pe câmp se văd două ființe ușoare Săltînde pe-un cal, Pe care le-ncinge de flutură-n boare Subțire voal; {EminescuOpI 4} Ca Eol ce sboară prin valuri și țipă, Fugarul ușor Nechiază, s-aruncă de spintecă-n pripă Al negurei flor, O dalbă fecioară adoarme pe sânul De-un june frumos, Astfel cum dormită oftarea, suspinul, În cântul duios
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
din vorbe" hotărî Maestrul Fănuș Neagu. Și vorbele se materializară, fiecare împărțindu-și sarcini în funcție de specialitatea fiecăruia. Pictorii scenografi folosiseră toate elementele vizuale împreună cu geometria sentimentelor care trebuiau să-i reprezinte. Au tăiat la banzic suluri de mătase, kilometri de voal, hectare de poale, metri de satin pentru jupă, kilograme de burete și dantele pentru lenjeria intimă, le-au cusut cu vorbe de toate culorile și formele, de duioșie și tandrețe, de patimă și de abnegație, pentru tot ceea ce presupuneau ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
după aceea vei fi Dumnezeu al unei Lumi aleasă de tine. Așa de importantă sunt? Dăruirea, celula ta, Mama, mă fac să Exist. Nu e egoism, e singurătate umplută cu timp. E acțiunea plină, e viață eflorescentă, moartea e un voal prin care mă văd Eu și Lumea. Și, după ce citi, Mama aruncă hârtia la coș. Microbii uitării porniră la treabă. Atomii celulozei, moleculele clorului aveau șansa de a trăi ronțăind prezentul. Dar el deja fusese imortalizat pe placa fotografică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
întrebări, toate într-o curbă care se dovedea a fi cerc, asemenea celui astronomic, care după ciorchini de vremi se întoarce de unde a plecat. Pentru că timpul-energie e curb, iar Cuvântul este una dintre cifrele Creației. Mioara își acoperi fața cu voalul, orbită de frumusețea adevărului. Dacă există ceva dincolo de toate, pe cine reprezintă? Pe cine trăiește? (Cu siguranță acum era în Iad, fiindcă era îmbrăcată cu perdeaua albă, așezată deocamdată ca o pelerină pe umeri, tiparele urmând a lua forma dorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și exemplare de Mioare, ținând la braț momâi de Mioare, ceea ce însemna că spațiul rămăsese același dar, în urma timpului, care ne prezenta în ipostaze oglindite invers: copilul discuta cu maturul, bătrânul cu nou-născutul. Pulberea țesăturii timpului se risipi și alt voal, care avea la rândul lui să se pulverizeze fără să știm când, își făcu prezența arătând un centru al viitorului. Mirosea a viitor. Spațiul acesta se degrada vertiginos. Hotelul avea ceva perimat, clădirea muzeului avea zidurile crăpate, singur teatrul rezista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
clasa a V-a, repetenți cu toții, în colonia Zagna de pe malul Siretului, în care părinții voștri aveau domiciliu forțat, cu mamele strigându-vă seara de la porți, așa cum și noi eram chemați de mamele noastre, până când noaptea cădea brusc ca un voal negru prin care se vedeau ochii strălucitori ai piloților lumii. Așa a fost, îi spunea lui nea Costică frizerul și Șepcarului, era în perioada primei mele repetenții, când, împreună cu Titel, Grasu, Fane, Laurențiu și Virgil Țărână, alergam prin tunelurile Brăilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
evenimentelor înșirate de-a lungul vieții sale. Aici nimic nu se făcea că era. Era pur și simplu. Intră cu sora ei în casă la familia Milan de pe bulevardul Karl Marx nr. 99. Doamna Milan, grasă ca o balenă în voaluri albastre și eșarfe bleu, își făcea vânt cu evantaiul răsfoind o partitură. După ce bău ultima gură de ceai, așeză paharul cu picior pe măsuță și deschise clapeta pianului. Câteva acorduri, degete trosnite în aer și Simfonia a V-a în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]