1,617 matches
-
mâneci, zic gânditoare. Sau cu mâneci. — Cu trenă? — Oo, da! Dar nu te-ar deranja dacă nu ar avea trenă, nu? intervine Suze, care se uită prin Wedding Hair. Vreau să spun că la ceremonie poți să-ți pui un voal din ăla lung de tot. — I-adevărat. Dar țin destul de mult la ideea de trenă... Mă uit la ea, cuprinsă de un gând subit. Hei, Suze, dacă aș mai aștepta vreo doi ani cu nunta, copilul tău ar fi destul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
țină locul la nunta de la Plaza, și nimeni nu-și dă seama. Oricum, majoritatea invitaților vor fi prieteni de-ai lui Erin. Oameni pe care Luke și cu mine nici măcar nu-i prea cunoaștem. Iar miresei o să-i punem un voal gros de tot... iar sosia lui Luke va spune că s-a tăiat în timp ce se bărbierea și va avea fața acoperită cu un bandaj uriaș... și în timpul ăsta noi o să zburăm liniștiți spre Anglia... — Becky, ferea! zice Christina zâmbind, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
că în douăzeci de minute trebuie să plec. O privesc nedumerită. — Becky! Ești bine? Sper că-ți amintești că aveam întâlnire azi! O amintire foarte vagă, ca prin ceață, mi se infiltrează încet în minte, ca o umbră printr-un voal. Robyn. Întâlnire la micul dejun. A, da. Ce-o fi fost în capul meu, să accept o întâlnire la micul dejun? — Sigur că-mi amintesc! zic într-un final. Doar că am... capul cât o baniță. Dar nu e nevoie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
lungul pereților sunt înșirate cutii uriașe de carton, puse una peste alta. Mami îmi trimite cam cincizeci de faxuri pe zi, Robyn a început să vină pe capul meu neanunțată când are ea chef, iar în sufragerie e plin de voaluri și paruri pe care cei de la Dream Dress mi le-au trimis fără măcar să mă întrebe dacă le vreau. — Becky? Ridic ochii de la cafeaua de dimineață și îl văd pe Danny intrând în bucătărie. — Ușa era deschisă. Nu ești la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
știu foarte bine cum arăt. Pentru numele lui Dumnezeu, m-am holbat o jumate de oră la mine în apartamentul de la etaj. Și cu toate astea, acum, când mă văd pe neașteptate, nu-mi vine să cred că fata cu voal sunt eu. Sunt chiar eu. În câteva clipe am să pășesc spre altarul improvizat de la Plaza. Iar patru sute de persoane îmi vor urmări fiecare mișcare. O, Doamne. O, Doamne. Ce-o fi fost în capul meu? În clipa în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
prin geamurile care stăteau Închise pentru a permite aerului condiționat să ne apere de arșiță, dar și de fierbințeala religioasă, flagrantă afară. Ce păreau de departe a fi cârduri de păsări negre erau de fapt grupuri de femei acoperite cu voaluri Întunecate din creștet până-n tălpi, care ne priveau nemișcate, amenințătoare. De la copii la bătrâni, se simțea În ochii lor o rezistență suspicioasă față de procesiunea de Land Rovers care perturba ritmul ordonat al vieții lor medievale. Deși eram Încă departe de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Înțelegea, nici măcar actorii! Localnicii se adunau numeroși În jurul covorului. Aceste activități aveau loc de obicei după-amiaza, când țăranii tocmai Își terminaseră munca la câmp. Cum veștile circulă iute, se strângeau mulți, chiar și femei, dar cu capul complet acoperit de voalul negru. Priveau atent și răspundeau spontan la sunetele și mișcările executate exclusiv de actorii bărbați din trupă: femeile, a hotărât Brook, nu luau parte la joc, din respect pentru o tradiție care nu accepta prezența femeilor În activități publice. Actorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
minții“, care sperasem că dispăruse odată cu febra. În timp ce era din nou instalată În sanie, am văzut cum ieșeau aburi din toți, inclusiv din cal. Am văzut de asemenea grimasa familiară pe care a făcut-o desfăcându-și rețeaua deasă a voalului legat prea strâns peste față și, În timp ce scriu acest lucru, simt din nou pe buze senzația de tandrețe reticulară pe care o simțeam când Îi sărutam obrazul acoperit cu voal - acea senzație zboară din nou spre mine cu un strigăt
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pe care a făcut-o desfăcându-și rețeaua deasă a voalului legat prea strâns peste față și, În timp ce scriu acest lucru, simt din nou pe buze senzația de tandrețe reticulară pe care o simțeam când Îi sărutam obrazul acoperit cu voal - acea senzație zboară din nou spre mine cu un strigăt de bucurie, dinspre trecutul cu zăpezi albastre și cu ferestre albastre (perdelele nu sunt Încă trase). Câteva minute mai târziu, a intrat În camera mea. Ținea În brațe un pachet
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Golliwogg este Încă Îngenuncheat lângă iaz, dar nu mai bea; părul i s-a făcut măciucă și fața lui Îndeobște neagră a căpătat o bizară nuanță cenușie. Mai era și cartea cu automobile (veșnica mea favorită, Sarah Jane, arbora un voal lung, verde) cu obișnuita consecință - cârje și capete bandajate. A, da! Mai era aeronava. Metri Întregi de mătase galbenă intrau În alcătuirea ei, și mai era un balon micuț În folosul exclusiv al norocosului Midget. La imensa altitudine atinsă de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu marmură Îți făcea nervii să zvâcnească. Budoarul mamei avea un bovindou foarte potrivit pentru a privi afară pe strada Morskaia În direcția Pieței Maria. Lipindu-mi buzele de țesătura subțire care acoperea geamul, savuram Încet răceala sticlei prin acel voal. Din acel bovindou am urmărit, câțiva ani mai târziu, când a izbucnit Revoluția, diversele Încleștări și am văzut primul mort din viața mea: era purtat pe o targă și din piciorul care-i atârna peste ea, un camarad cu Încălțări
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Bărbații arborau pantaloni albi care pentru ochiul de azi ar părea comici dând impresia că au intrat la apă la spălat; doamnele purtau În acel sezon haine ușoare cu revere căptușite cu mătase, pălării cu calotă mare și boruri largi, voaluri albe, dese, brodate, bluze cu volănașe pe piept, volănașe la Încheieturile mâinilor, volănașe pe umbrele. Briza Îți săra buzele. Cu o viteză colosală un Clouded Yellow rătăcit năvălea pe plaja plină de viață. Un plus de mișcare și de sunet
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și vorbind În șoaptă ca să nu se trezească monstrul soartei (care, părea el convins, Îi purta personal pică) - ne-a prezentat logodnicei lui, o tânără grațioasă cu ochi speriați de gazelă și răspândind În jur parfumul violetelor proaspete prinse În voalul ei negru. Îmi amintesc că am Întâlnit-o chiar lângă o farmacie, În colțul dintre Postdamerstrasse și Privatstrasse, pe o străduță acoperită cu frunze moarte, unde se afla pensiunea noastră, și ne-a Îndemnat să ținem secret, față de părinții, noștri
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
întâi, ezitant, și abia după un timp pornindu-se ninsoarea adevărată. Ci dintr-o dată și foarte des, cu fulgi mari și apoși de parcă, la semnul cuiva, peste fațada sumbră a capelei s-ar fi rostogolit în valuri o pânză de voal de o albeață imaculată. Era extraordinar, mirific. (Cineva din mine înregistra, pentru mai târziu, spectacolul.) Totul nu a durat decât câteva zeci de secunde. Nu mai văzusem niciodată și n-aveam să mai văd așa ceva. Când am intrat în capelă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
rândunelelor. Care s-au agitat - erau vreo trei, pare-mi-se, o familie? - mult timp în dreptul ferestrei camerei noastre; stăteam la masa de scris, încercam să lucrez, fereastra era deschisă, acoperită doar de „cortina” perfect transparentă a perdelei ușoare, de voal. Căutau un loc pentru cuib? Toamna? Nu trebuiau să fie deja plecate spre țările lor calde? Făceau gălăgie mare, băteau aerul cu aripile, gata-gata să intre în cameră; una chiar și intrase de fapt, adăstând câteva clipe sub „acoperișul” galeriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
găsește stilul fără să-l caute, stilul imanent și fatal, dictat de stricta necesitate a definitivei precizii. În Adela, la sfârșit, în antepenultima pagină, când landoul, de la geamul căruia Adela ̀ i mai făcea lui Emil Codrescu semne fluturând un voal, dispare după cotitură, dăm, la începutul alineatului următor, de această propoziție izbitoare : „În acest moment începu trecutul”. Trecutul are totdeauna un început hotărât. Cel mai adesea nu-l percepem. Perceperea lui e cutremurătoare. Numai el e irevocabil, numai el e
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
extensia vorbirii, mărturisirea sonoră te iubesc. Actul mărturisirii implică o smulgere din tăinuire, o aducere în lumina clarității evidenței care adesea violentează, silește, o scoatere dură și nemijlocită în prim-plan, o expunere fără menajamente prin decopertare, prin ridicarea oricărui voal, maramă ce disimulează menținând un adevăr în secret. Mărturisirea înseamnă depunerea unei mărturii pe o masă așezată în văzul liber, la vedere și postularea unui martor, garant al veridicității, al realității celor așezate și propuse pe o astfel de masă
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
cum mai sclipesc. Într-o excursie cu școala, când eram mic, am intrat Într-o mlaștină În Huci la Buciumeni și era să mă Înec. La Spătărești la nunta lui Huși, fata lui tante Maria Vârnav, am făcut tumba pe voalul miresei ( Îi duceam trena și era să cadă pe spate). V-am spus, cioburi colorate. Vă mulțumesc foarte mult și aș vrea să rămânem În legătură. Cu toată stima, Dan Nemțeanu 193 Dan Nemțeanu (n. 22.IX.1930, Fălticeni). Pictor
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Asociației Scriitorilor din Timișoara) ilustrează un cameleonism al tautofoniilor, poemele fiind construite suprarealist. Cuvintele sunt amestecate, divizate, reașezate în pagină, astfel că limbajul poetic renaște mereu din propria-i cenușă: „Aeve-i șarpele-neșarpe,/mult prea învoalatul? (Pinii verzi,/mult prea în voal.) Tulpinii verzi/a Evei, șarpele,-n eșarpe/schimbându-se, îi dă ocol/în lente panglici möbiusiene...” (Șase-spre Șapte-holorime...). Copyright (1979) dezvăluie un autor preocupat de capacitatea textelor de a produce Text, ilustrând o fază sentimental-trubadurescă și ironic-livrescă a poeziei sale
FOARŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
formă. În cele din urmă, în subterane, în grote, în criptele în care se coboară din ce în ce mai adânc, într-un loc respingător în care domnesc monstruoase flori de mucegai ("dar dacă le apucai, ele se dizolvau cu totul într-un simplu voal de umiditate în mână")459 începe să apară adevărul: Lucia. Rătăcirea care pune stăpânire pe narator ("Cuprins de tristețe, tulburat, și tot mai rătăcit...")460, traversând misterul camerei galbene 461 și îmbătat de parfumul femeii în negru, îl pune în fața
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
era foarte obosită, unul dintre asistenți ațipise chiar în timp ce mânca, ceea ce îl distra mult pe celălalt care ar fi vrut ca stăpânii să privească expresia stupidă a adormitului" (164). Frieda și-a pierdut și ea prospețimea și frumusețea, acoperită de voalul de oboseală. Apropierea lui Klamm o făcea seducătoare, îndepărtarea sa face din ea o floare care se ofilește și se reîntoarce insignifiența ei. Bătrânețea și singurătatea merg mână în mână cu oboseala. Când Ieremia se întoarce singur, după ce l-a
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Cromatica Ca o ființă de basm, Cu gingașe voaluri tremurătoare, Reînvie firul de iarbă Într-un sărut universal. Bobul de rouă Îți trimite curcubeul spre azurul Din sufletul porumbelului Călător printre clipe. Spume violete de liliac S-au agățat în părul grădinii Ca o înfrățire a culorii Născută din
A doua oară unu by Cernuşcă Lavinia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92953]
-
crengi, ciurde zgribulite de căprioare se rătăceau, ajungînd pînă în curtea palatului. într-o dimineață, curtea fu trezită de țipetele sălbatice ale împărătesei. Bătea cu furie din picior, în pridvorul palatului, îmbrăcată, în ciuda frigului paralizant, doar într-o rochie de voal subțire; pridvorul se afla de cealaltă parte a grădinii princiare, vestită peste mări și țări, acoperită acum de un strat gros de zăpadă. Era atît de frig, de parcă lumea ar fi fost pusă sub un glob de gheață. Cuvintele mînioase
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
drumul spre povârnișuri incognoscibil rugam soarele să măture incertitudinea nu credeam în luxații săreai ca un spiriduș în ochii mei din stâncă în stâncă florile-de-colț nu mă mint apoi ai devenit iluzionist te-am zărit în piața mare am tras voalul pe ochi mi-am schimbat religia de dragul tău și am strigat veniți să vedeți invazie de mine avansai spre culoare secrete acolo se antrenau țintașii am început să cred în zborul închis murmuram ai murit ai înviat în arta asta
LACRIMA AMBROZIEI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349753_a_351082]
-
150 g/mp - 15 4811.59.00 -- Altele - 15 4811.60.00 - Hârtii și cartoane cretate, impregnate sau - 15 acoperite cu ceară, parafina, stearina, ulei sau glicerol (glicerina) 4811.90 - Alte hârtii și cartoane, vata de celuloza și paturi subțiri (voaluri) din fibre de celuloza: 4811.90.10 -- Formulare așa zise "continue", sub formă de - 15 rulouri, cu o lățime de peste 15 cm sau în foi care au o latură de pește 36 cm și cealaltă de peste 15 cm în stare
TARIFUL VAMAL din 18 decembrie 2002 pentru modificarea denumirii şi clasificarii mărfurilor din Tariful vamal de import al României şi a taxelor vamale aferente acestora*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/149751_a_151080]