50,154 matches
-
Irina Mavrodin Am încă în ureche vocea lui, cealaltă voce, încă plină de speranță, de acum trei ani (aproape patru), când, timp de aproape o vară întreagă, am mers de câteva ori pe săptămână, împreună cu Irina Tarabac Izverna și mult ajutată de ea, pentru a sta de vorbă cu Alexandru
Cealaltă voce by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Imaginative/12335_a_13660]
-
să se tempereze sensibil în forma comunicării orale. Aici controlul devenea mai dificil și riscul ereziei mai palid. Limbajul catedrei nu putea oricum să coboare pînă la nivelul articolului de ziar decît sub sancțiunea autodiscreditării. în facultate se făcea auzită vocea lui Tudor Vianu, precum și aceea a cîtorva mari lingviști - Iorgu Iordan, Al. Rosetti, Al. Graur, J. Byck -, mai puțin supuși, prin specificul disciplinei lor, conformismului sufocant al ideologiei. Cursurile de literatură română ale lui Paul Cornea, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Ov. S.
"Vivant professores!" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12327_a_13652]
-
al 20-lea sub auspiciile geniului lui". Pentru următorii trei poeți, ce ocupă în ordine locuri privilegiate pe această listă: T. Arghezi, G. Bacovia și L. Blaga, argumentele proeminesciene se dezvoltă de la sine. Este de remarcat faptul că pînă și vocea ironică, lucidă și aspră, nededată la elogii a lui Arghezi, se mlădiază sub emoția rostirii: Într-un fel, Eminescu e sfîntul preacurat al ghiersului românesc. Din tumultul dramatic al vieții lui s-a ales un Crucificat. Pentru pietatea noastră depășită
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
singur -i de către V. Voiculescu ("Urlă lupii-n vînt"). în Colind pentru vînătorii de munte publicat în R.F.R., apare versul "Cu armele în mîini", pe care eu îl scriu "Cu armele-n mîini". George Corbu este rugat să rostească cu voce tare versul, să numere silabele și să audă unde cad accentele. Interesant este că varianta aflată în posesia lui G. Corbu conține forma corectă a versului, aceeași cu forma transcrisă de mine: "Cu armele-n mîini", pe care exigentul comparatist
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
văzduhul a băut, până s-a îmbătat de fantasme. Când fața îmi va flutura peste craniu ca un steag zdrențuit, peste devastatu-i câmp de bătaie. Când limba îmi va încolți, iar iarba îmi va țâșni din gură, îngropându-mi vocea ca pe-un râu subteran. Când urechile își vor retrage timpanele în adâncuri, ca pe două lespezi acoperind două peșteri de ceară. Când mâinile mele, în mănuși de solzi, vor începe să țeasă cearceafuri negre. Când părul meu va înțelege
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
lângă banner-ul cu dungi și astre, fâlfâie prin piețe și în castre; jerbe tricolore, flori în glastre, noduri de emoție,-n epigastre, zâmbete dulcege sau salmastre, în studioul posturilor noastre de radio și televiziune. Telespecialiștii în dezastre ciripesc cu voci policastre,-n așteptarea Păsării Măiastre pe aeroportul Otopeni. Pasărea măiastră Erfor$oan zboară spre grădina lui Io(a)n, unde o așteaptă, cu elan și legitimă mândrie, vechiul clan, să-i confere gradul de colan (de, repet, colan, - iar nu
Ea modelează realitatea capricios,ca pe o plastilină colorată by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12127_a_13452]
-
îndoiește, și așa apari,dintr-o îndoială a luminii, și vezi, în sfîrșit, secretul, bun de aruncat ești, între cîini, între hiene și chiar secretul din tine e o simplă îndoială a luminii, și-așa, toate se întocmesc Trupuri și voci, trupurile se văd, vocile șușotesc, ai zice, un cimitir, și chiar așa, vezi și și auzi cu greutate, iubiții vii și iubitele moarte ori iubiții morți și iubitele vii, altceva nu se simte, dincolo de viața si moartea dragostei, ritmul acesta
Poezie by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/12154_a_13479]
-
dintr-o îndoială a luminii, și vezi, în sfîrșit, secretul, bun de aruncat ești, între cîini, între hiene și chiar secretul din tine e o simplă îndoială a luminii, și-așa, toate se întocmesc Trupuri și voci, trupurile se văd, vocile șușotesc, ai zice, un cimitir, și chiar așa, vezi și și auzi cu greutate, iubiții vii și iubitele moarte ori iubiții morți și iubitele vii, altceva nu se simte, dincolo de viața si moartea dragostei, ritmul acesta în care ne jucăm
Poezie by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/12154_a_13479]
-
Abia ce-am putut încropi să umplem caicul cu mahmudele, galbeni, iscusari, peruzele, să-l pornim spre }arigrad, la Sublima Poartă, să se îndure a ne ocroti cu milostivirea-I înaltă. Am tăcut încurcat. M-am mustrat pentru cutezanța-mi nemăsurată. Vocea domnitorului sunase-ndurerată. }ară săracă de nu se mai putea. Numai cine nu vrea, nu vedea. Pe ulițe, cotiuge, cocioabe. Prin băltoace, copiii despuiați și cățeii se tăvăleau ca purceii. îndeosebi, copiii aveau ceva ciudat. Ca o tobă pîntecele umflat
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
cu bibelouri ținea porumbelul mort care între timp se descompusese oasele lui albe străluceau printre penele răvășite ca o dovadă vie a purității celui plecat. Scriu noaptea într-o dureroasă dezordine presimțirea unui dezastru mă îndeamnă să nu mă opresc vocea mea tandră ca o piatră de moară macină-n gol cuvinte mereu înaintea mâinii acum că hârtia s-a împuținat văzând cu ochii mâna mea scrie mic și fără vreun semn de punctuație independent de trup sau de nisipul așternut
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
miresmelor sale. *** Alunec fără zgomot printr-un hățiș de priviri lângă mine cineva se poticnește și varsă pe costumul de catifea raiată un pahar de espresso câteva gesturi lichide claxonul unei mașini negre cu girofar escaladând un mic munte de voci în aerul cald străpuns ca o sită de nenumărate fețe și mâini întinse ca pentru un psalm pe care nu ai cum să-l auzi păsări halucinate ți se reped peste umeri cu ciocul întredeschis stoluri întregi prăbușindu-se către
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
purificarea prin vomă, curând ne vor ține de urât mucenicii. Va să zică posteritatea ți-a rezemat bicicleta de gard, va să zică viermii-s mai grași decât hoitul. Cu trufie și moliciune dom sergent admite să traversăm firul de praf. Donatorii de sânge Voci rupte de voci zdrențuite dau buzna spre luminișul momentului, Statul e pretutindeni precum CO2 în respirația spălătoresei de morți, Statul ocrotește dezvoltă și valorifică donatorii de sânge cald, în pauze individul poate fuma iar cine dorește poate să scuipe. Zăvoarele
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/12642_a_13967]
-
curând ne vor ține de urât mucenicii. Va să zică posteritatea ți-a rezemat bicicleta de gard, va să zică viermii-s mai grași decât hoitul. Cu trufie și moliciune dom sergent admite să traversăm firul de praf. Donatorii de sânge Voci rupte de voci zdrențuite dau buzna spre luminișul momentului, Statul e pretutindeni precum CO2 în respirația spălătoresei de morți, Statul ocrotește dezvoltă și valorifică donatorii de sânge cald, în pauze individul poate fuma iar cine dorește poate să scuipe. Zăvoarele Iartă-mă, fiindcă
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/12642_a_13967]
-
primăvară pariziană, la Centrul Pompidou, unde mă aflam grație dlui Dumitru }epeneag. Vona era prezent pentru că Bianca și Nicolae Balotă, prietenii lui și prietenii mei, îl rugaseră să vină, să mă întîlnească. Un bărbat atrăgător, elegant, care-mi vorbea cu voce șoptită și-mi spunea lucruri uluitoare. L-am întîlnit, în 10 ani, de vreo 7-8 ori, la Paris, la Neptun, la Cluj ori la Leipzig. Am mîncat de multe ori cu el, am locuit în apartamentul lui într-adevăr extraordinar
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
așa de puține vase, încît era o minune să fierbi un orez în apă. Am vorbit la telefon de zeci de ori, din ce în ce mai greu în ultimii ani, cînd nu mai avea decît un firicel de viață și un firicel de voce. L-am iubit și îl iubesc pe Alexandru Vona, căci iubirea nu moare cu moartea celui iubit, ci numai deodată cu moartea celui care iubește. M-a iubit și el, și l-a iubit și pe Ion Vartic. Asta înseamnă
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
apropiații parcă Stau numai în culise Iar când deschizi fereastra Decorul s-a schimbat. Odăile din casă îți sunt necunoscute Și omul din oglindă Se sperie de ce vede. Rămâne telefonul. Dar cum formezi un număr? Și de-ți răspunde-o voce Cum dibui ce să spui? Ce bine-ar fi spre seară, Să sune doar o dată Și-n receptor s-auzi O boare ca de mare Suflând: te iau acasă... De mii de ani De mii de ani vâslesc S-ajung
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
Tu te simți orfelin? " (s.n.) Aceasta este, la zece ani de la apariția Anei Roșculeț și la opt de la apariția Desfășurării întrebarea. Doctorul Sîrbu, prin intermediul se afirmă tezele Preda 1960 îi răspunde ("așa de crâncen" încât trebuie să ascultăm nu doar vocea, ci și ecourile ei interioare): Ideea că am fi putea orfelini e exclusă. Singura grijă care ia proporții mari în conștiința unui om este cum să nu se piardă pe sine.," Întrebarea va rămâne până la ultima carte, răspunsurile se vor
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
visele Sunt aici, sunt aici, sunt aici casa își mișcă pragul cu ușile la perete în ritmul cuvintelor mele stâlcite șuierate, șoptite în urechea vecinilor orbi și surzi la inflexiunile tandru disperate ei își taie gazonul mai departe din ecran vocea comandorului culcă iarba la pământ înainte ca firul să pleznească tânăr și ne promite viață fără de moarte îmbatrânesc visele pe caldarâm sunt aici sfântă ironie a sorții să retrăiesc toate de care odată am fugit îmi primenesc aici moartea cu
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/12446_a_13771]
-
George Radu Bogdan Textul de față este rezultatul colaborării celui ce-l semnează azi, cu foarte tânărul care eram odinioară. Caracterizările fizice, mimica, intonațiile, timbrul și inflexiunile vocii, impresia ce mi-au făcut-o versurile sunt, cu unele excepții, cele pe care, cu privire la Minulescu, le-am notat atunci. Tot de atunci datează majoritatea metaforelor la care am recurs, precum și stilul alert al dialogului. Am căutat, pe cât cu putință
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
se prelingeau broboane de sudoare... întimidat o clipă de apariția acestei arătări ce nu părea să aibă ceva comun cu Strofele pentru toată lumea și cu Romanțele pentru mai târziu, avusei o clipă de ezitare din care mă scoase deodată o voce precum sunetele sparte ale unui rostogol de pietriș. Elanul pe aripile căruia îmi pregătisem un întreg discurs introductiv mi-a pierit. - "Ce dorești dumneata?" mi s-a adreat stentorial Minulescu. - Aș fi vrut să vă cunosc și să stau de
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
versul final: Și nu cunoaștem altă nemurire. Nu-l voi micșora cu propuneri de sens; și aici, e vorba de un prea-plin de înțelesuri ce pot fi intuite, iar nu de vreo cimilitură de nedezlegat. Precum la alți poeți importanți, "vocile" liricii lui Gheorghe Grigurcu se cuvin a fi ascultate toate, în unitatea lor de ansamblu. Iată, în Iarba, o deviere/confundare de impresii vizuale și auditive, - simplă, fericită, îmbătătoare: De-a lungul câmpiei / călătorind călătorind / o iarbă asurzitoare ca un
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
-mpiedicai sonor la orice colț de stradă. Or, Solomon era un nume de nicăieri, credeam eu, de sertar, de cufăr, de cutie magică. Tot pe vremea aceea se ivise o cântăreață de-a noastră care își spunea Narghita: avea o voce de fetiță retardată și clinchetea fie ca un clopoțel, fie ca o privighetoare oarbă. Ei bine, Narghita stătuse ani buni în India și se-ntorsese de acolo sută la sută indiancă, având valize întregi de sariuri, brățări, inele și cercei
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
dude, mere, pere, nuci, în timp ce paznicul grădinii ne fugărea și ne lua la trei păzește). Altfel, însă, povestea mea preferată era Sindbad Marinarul. Îl puneam pe Maharajah să mi-o spună nu doar de sute de ori, dar și pe voci diferite: cu glas subțire sau gros, răgușit sau tandru, tăios sau moale. Pe ici pe colo mai adăugam și eu lucruri noi: de pildă cum Sindbad a căzut într-un vârtej de mare sau într-un tunel al unor femei-pește
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
liceu, nu se uita la mine, cînd treceam prin fața casei ei deveneam cel mai fericit om din lume. Dacă mă gîndesc bine, o iubeam și pe Ada, o fetiță de seama mea, venită de la București. Ne jucam în nasturi, avea vocea nazonată și ceva neobișnuit în mers. Făcea mereu pași de dans! Însă adevăratele legături "sexuale" le aveam cu Profira, servitoarea. Ea mă lăsa s-o "aud". Un adevărat ritual! Cînd se făcea noapte coboram împreună scările (stam într-o haltă
Dumnezeu se uităla noi cu binoclul by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12465_a_13790]
-
o firmă de linii erotice. Acest mediu "profesional" adus, după știința mea, pentru prima oară într-un roman românesc, îi prilejuiește tinerei autoare un pariu dificil, cîștigat cu brio: reprezentarea obscenă, scabroasă uneori a relațiilor sexuale e pusă pe seama unor voci anonime, care se individualizează doar prin discurs. Raporturile imaginare bestiale, mecanice, dar și confesiunea sulfuroasă sau inocentă au ecou în inteligența și luciditatea Andreei, care investighează la rîndul ei în spațiul fără limite al nevoii de dragoste și al puterii
Un debut excepțional Ioana Brodea by Adriana Bittel () [Corola-journal/Imaginative/12647_a_13972]