1,402 matches
-
ni se încredințează și de poeți, pentru că li se dusese vestea că misii sînt cei mai fericiți dintre locuitorii continentului și pentru că grecii se temeau ca nu cumva misii să fie chemați mai tîrziu în ajutorul Troadei. Dar Telefos fiind voinic și domnul unei țări cu oaste puternică, nu putea suferi acestea. El pregăti multă cavalerie și multă oaste. El a adunat ostași din Misia supusă domniei sale(și mi se pare că el domnea peste toată Misia cea dinspre mare) și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
mai crîncenă decît toate luptele ce au urmat sub Troada și cîte au fost vreodată în-tre barbari și între greci, căci oștirea lui Telefos era grozavă și vitează nu numai în totalul ei dar și în fiecare luptător, fiind copii voinici ai Istrului din Sciția. Misii lăsau pe greci să debarce, aruncînd de pe uscat săgeți și sulițe cu mare furie. Misii veneau de dincolo de Istru se zice că și femeile misilor se băteau de călare contra grecilor ca amazoanele și că
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
de jandarmi, dar din cauza periculozității, a cerut ca însuși bunicul, care era apreciat ca foarte destoinic, să-l ducă până la Râmnicul Sărat, din post în post, ca nu cumva să scape. Mama ne spunea că hoțul prins era un om voinic și puternic. Bunicul era și el tânăr, în putere, și avea experiență cu astfel de tâlhari. într-o zi de dimineață, din luna septembrie a plecat cu hoțul cu mâinile legate, pe jos de la postul lui de jandarmi unde îl
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
ei. Avea stare materială bună. N-a școlit nici unul dintre copii. Pe toți i-a făcut gospodari în satul Boarca. MAMA ILEANA A doua soră a tatei a fost „mama Ileana” căsătorită cu Ion Barbu, un flăcău din Gradiștea, frumos, voinic și harnic. A avut mulți copii. Ca temperament se asemăna cu sora ei Zamfira. Nu era însă zgârcită, dar avea limba tare ascuțită și, mai ales, când se inerva, ( și se inerva din temiri ceă cuvintele curgeau cu viteză, ca
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
mama Ileana și când eram la seminar și când eram la Facultate, după terminarea serviciului militar. Al doilea copil al mamei Ileana a fost Gheorghe, mai mic decât mine cu aproape doi ani. Era un copil frumos, mai corpolent, mai voinic decât mine. Pentru calitățile lui fizice, dar și pentru cele sufletești, pentru purtarea lui foarte frumoasă, era iubit de noi toți. îi plăcea să mește șugărească. în toamna în care eu am fost dus la seminar, mama Ileana a dus
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
a îmbolnăvit și a trebuit să renunțe la atelierul de tricotat. Vărul Gheorghe, al doilea fiu al mamei Ileana, a fost dus să învețe meserie la o turnătorie din Ploiești, la un patron. Deși era băiat vioi, frumos și mai voinic decât mine, după un an, l-au adus acasă slab, bolnav și plin de păduchi. Bietul băiat a fost tuns pe cap „două zeruri” și se vedeau păduchii înfipți în pielea capului la rădăcina părului. A suferit mult dar s-
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
șoferi, iar Rodica asistentă medicală. Și nenea Gheorghe, și soția lui m-au vizitat și la Crucea și la Vama. MĂTUȘA ȘTEFANA Ultima, și cea mai mică soră a lui tata, Ștefana, s-a căsătorit cu Apostol Trișcaș, un bărbat voinic, harnic și bun la suflet. La nuntă, tata le-a donat locul de casă pe care-l părăsise când s-a mutat „La trei vânturi”. Ștefana a născut zece copii. Soțul ei a murit „de tânăr” la 50 de ani
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
urce într-o birjă. Privirea îi era febrilă, dar trupul părea istovit, fără împotrivire, într-o totală renunțare. Un civil căruia vardistul însoțitor i se adresa deferent cu titulatura „domnule doctor” stăruia cu menajamente, chiar cu înțelegere duioasă, pe lângă omul voinic, aflat numai în cămașă albă și în pantaloni, fără de surtuc și fără bretele sau brăcinar, să se urce în trăsură. Mulțimea curiosă să afle și să vadă ce se pe trece, să se lămurească, a tot închis cercul în care
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
În pivniță și ne-a ținut acolo destul de mult... vreo săptămână și ceva, cât au făcut anchete cu noi... Chestor era Rafila, un om foarte dur... ne băteau În timpul anchetelor. Eu am avut „plăcerea” să fiu bătut de el... Era voinic, cu o statură foarte voinică... avea o palmă cât două de-ale mele. Știu că mi-a dat câteva, de ghem m-a făcut... Cam cât timp a durat ancheta? În total, cam vreo săptămână, cât am stat În beciurile
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ținut acolo destul de mult... vreo săptămână și ceva, cât au făcut anchete cu noi... Chestor era Rafila, un om foarte dur... ne băteau În timpul anchetelor. Eu am avut „plăcerea” să fiu bătut de el... Era voinic, cu o statură foarte voinică... avea o palmă cât două de-ale mele. Știu că mi-a dat câteva, de ghem m-a făcut... Cam cât timp a durat ancheta? În total, cam vreo săptămână, cât am stat În beciurile Siguranței... Dup-aia ne-a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a făcut parte din comitet. Mai era Chebeleu..., trei studenți din Cluj, mi se pare de la Medicină: Crainic, Corvin Pașca și Chebeleu... Ei au fost țărăniști, nu legionari. Crainic, așa-zis Gogu, a fost bătut groaznic... A fost un om voinic tare, și Îmi amintesc că era În luna aprilie când a intrat În cameră Țurcanu și s-a dus la Juberian, care a fost șeful comitetului, și l-a Întrebat: „Ia spune, care nu vrea să facă demascare?”. Și Juberian
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că să știe că vin, că nu mă duc În domiciliu obligatoriu. Apăi am ajuns la părinți... Săracii... Tata așa mi s-o părut că Încă se ținea bine, da’ mama tare Îmbătrânise. Când m-a arestat era o femeie voinică, frumoasă, acuma era o bătrânică mică și să vedea pe față că era distrusă, că tare mult o plâns În cei zece ani. Apoi, acolo am aflat de soțul meu c-o fost condamnat la moarte... Că io n-am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În gospodăriile de stat ale Ministerului de Interne, la prășit porumb, floarea-soarelui, fasole, soia, dar și la recoltare... Unii dintre noi se specializaseră pe anumite culturi. Norocul meu În tot acest timp a fost faptul că, deși nu eram prea voinic, eram un om perfect sănătos, fiindcă făcusem mult sport, și astfel am putut rezista... Iarna o duceam cel mai greu, fiindcă nu ne dădea mâncare decât ca să supraviețuim... Atât. În ce consta mâncarea? Dimineața ne dădea un sfert de pâine
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
piață, în fața halei de carne, mulțimea era mare; trebuie să fi fost în duminica aceea cel puțin 10 000 de oameni. Văzându-ne venind în număr mare, cei din piață prind curagiu și stri gătele izbucnesc. Un pantalon creț32, înalt, voinic, frumos, anume Dincă Puțureanu, se urcă pe zidul-balustradă al halei și începe să apostrofeze pe cei din Primărie: — Afară ciocoii! Ne-ați adus bătăușii etc. Pe fereastră zărim capetele lui Vava Ghica, candidatul guvernamental, a lui Alexandru Orăscu, senator și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cari veniseră în urma noastră de la circ zburaseră! Doar câteva călcâie în fugă și atât. Rămăsesem în fața baionetelor numai noi, vreo zece, comitetul studenților. Dar un iuruș izbucnește din localul Primăriei, un nesfârșit număr de bătăuși, toți mitocani tineri, sprinteni și voinici, toți cu pantalonii creți, anul 1875 253 31. În Piața Mare, Piața Unirii de astăzi. Pentru a ajunge în Piața Ghica grupul manifestanților, venind dinspre Calea Mogoșoaiei, „cotise“ de pe strada Carol (Franceză) la dreapta pe strada Căldărari, și nu la stânga
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
care îi purta. toți purtând câte o ghioagă în mână, se revarsă afară, urcă scările parapetului și se reped asupra mulțimii. Dincă Puțureanu este aruncat jos. Omul luptă ca un leu și domină cu talia, căci e înalt și foarte voinic, dar în câteva clipe dispare copleșit de număr. Văzând unde este pericolul, părăsim intrarea Primăriei și ne repezim pe scări. Ne aruncăm în grămadă, dar... mă văd singur; lupta, valurile mulțimii ne-au despărțit. Lașitatea mulțimilor neorganizate e deznădăjduitoare. În fața
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
o atrăgea tocmai ceea ce nu Îi aparținea ei, ceea ce nu aparținea spiritului; iubea tocmai neputința și rușinea, și chinul spiritului ei.” Pasagerul apăruse, dintr-o dată, din neant sau din ea Însăși, În fața ei, pe banca din față. Acest bărbat „mare, voinic”, sta deja În calea „Întoarcerii”: „el bloca drumul pe care gândurile ei se străduiau să se Întoarcă acasă”. Bucuroasă că el rămâne vag, „masă Întunecată a unei ființe străine”, simte, totuși, că „limitele ființei sale păreau extinse”. Recunoaște această stare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
spre calea ferată. Văzând că nu-l urmez, Nicolae Petrașcu a făcut un efort disperat să mă ajungă din urmă și m-a târât după el... A fost o fugă ucigătoare cum n-am trăit în viața mea. Petrașcu mai voinic mergea înainte, iar eu îl urmam cu greu. Inima îmi bătea să iasă din coșul pieptului. Câteodată simțeam că nu mai pot, că mă sfârșesc, și îmi venea să mă trântesc la pământ. Când vedea Petrașcu că am încetinit fuga
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
mereu pe Petrașcu. Ca să-i scoată din cap această idee primejdioasă în împrejurările în care ne găseam Nicolae Petrașcu a izbucnit într-un hohot de râs și i-a spus: „Bine, omule, nici atât nu știi: Corneliu Codreanu era un om voinic, înalt, ne întrecea cu un cap pe noi toți de aici și uite-te la Domnul cât e de pirpiriu”. Au stat încă mult de povești. Le-au adus haine de schimb, transformându-i în țărani: Petrașcu într-un țăran
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
a „Gândirii”) și Ion Biberi (Tradiția, principiu generator al culturii). Literatura cultivată în revistă este o ilustrație estetică a acestor idei. Publică versuri de factură tradiționalistă Aron Cotruș (În robia lor, Bivolii, Orașul copilăriei, În vasta sală a palatului, Un voinic flăcău trecea, Mărul, Pâinea noastră, Visat-am, Țară, Cosașul, Am odihnit adânc, Ploaie, Descălecare, Zăduf, Cruci), Al. Iacobescu (Vraja tăcerii, Pe malul Nistrului, Nedumerire, Vraja, Et semper), Emil Giurgiuca (Bisericuță-ndurerată, Crâmpeie, Înnoptare, Crâmpeie câmpenești, Glas, Dorință, Despărțire, După fân
DATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286699_a_288028]
-
de statul bulgar cu Ordinul „Kiril și Metodie” (1966). SCRIERI: Cântece uitate, pref. Ștefan Aug. Doinaș, București, 1971; Chemarea pământului meu, București, 1972; Strigătul tăcerii, București, 1974; Pasăre fără somn, București, 1975; Sfere albastre, București, 1976; Ca să cresc mare și voinic, București, 1980; Sub cerul copilăriei noastre, București, 1989; Nevinovată. Vinovată, pref. Șerban Cioculescu, București, 1994. Traduceri: Pagini din proza bulgară, București, 1959 (în colaborare cu Constantin Velichi și Claudia Pătrașcu); Iordan Gheșev, Kremena le știe pe toate, București, 1959 (în
DESLIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286738_a_288067]
-
cu un remarcabil dispozitiv tehnic - polifonie, suprapunerea enunțărilor, descrieri tehnice minuțioase, referințe livrești implicite. Totodată, excentricitatea universului narativ, coroborată cu aceea a naratorului (ca mai Întotdeauna, un alter ego auctorial) și a personajelor principale (Madame Stempf, de exemplu, o femeie voinică, mamă a patru copii, pe care, de teamă, nu-i lasă să se nască, crescându-i și adăpostindu-i În propriul corp - un personaj asemănător Întâlnim la Pascal Bruckner, În Copilul divin) permite autorului un număr de referințe ironice, implicite
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pe strada Infanteriei nr. 6, că știam adresa rudei mamei. Lucica asta avea vreo 7 câini mari. N-am putut intra și cred că am stat vreo oră la poartă insistând și bătând. A ieșit în sfârșit Lucica, o femeie voinică, și ne-a întrebat ce-i cu noi. I-am explicat. Fata ei, care a fost profesoară, era pe atunci în ultimul an de liceu. Și ne-a zis fata: "nouă la UTM ne-au spus și eu am știut
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
de centură pe unul dintre ruși și l-a scos în stradă, am văzut cu ochii mei. Celălalt rus reușise să fugă. Țiganul s-a urcat pe un cal alb și s-a dus la cazarmă, care era aproape. Țiganca, voinică, nu i-a dat drumul de la centură și n-a putut rusul să facă nimic. Se adunase și lume și l-a ținut pe rus acolo până a venit țiganul cu comandantul, un rus blond cu o lulea în gură
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
pe dreapta, toată lumea trebuia să se întoarcă. Acolo am cunoscut pe un oarecare Rolescu 21 care, spunea el, a fost în 1916 trimis de către statul român ca delegat din partea României la un congres în America al țărăniștilor. Era un om voinic, mult mai mare ca mine. Tot timpul împletea și despletea ca să-și treacă timpul și se cunoștea că vorbea engleza și germana la perfecție. Și mi-a povestit ce era afară, în străinătate, pe timpul ăla. Într-una din zile, a
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]