1,651 matches
-
voie pe la raioane, zâmbindu-le vag și îndepărtat vânzătoarelor care se grăbeau să o salute și trecând mai departe, și mai departe... La raionul de pantofi se trezi însă că este interpelată grosolan de vânzătoare. — Clara! Clara Martin! strigă vânzătoarea, voioasă și familiară. Nu mă recunoști? Sunt Leni! Am fost colege de liceu! Doamna Ionescu se opri locului, stânjenită de vociferarea stri dentă care-i scrijelise auzul. Apoi își recompuse mina; îi zâmbi larg vânzătoarei joviale și o sărută pe obraji
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
trupelor parașutate de compozee și răscoage. Am trecut Într-o zi de iarnă rece pe lângă această dovadă de neglijență crasă, și spre bucuria mea am văzut una dintre cele mai rare și mai frumoase păsări ale regatului - mătăsarul - hrănindu-se voioasă cu fructele unui copac de acolo. A fost, din păcate, doar o minoră răzbunare poetică. Cei mai mulți dintre noi rămânem Înțepeniți În medieval, la distanță, și impunându-ne această distanță, față de ceea ce nu putem nici poseda nici controla pe deplin, față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
de nedumerit: nu cumva, Iuga, cumnatul său, are o firavă idee asupra trăncănelilor sale, potrivind vorbele străine, nu după înțeles, ci după bizare asociații cromatice? Dacă își aducea bine aminte de scenă, cumnatul său auzise pe o vecină agitându-se voioasă, fiindcă îi ieșise pâinea din cuptor foarte bine rumenită. Atunci, Iuga a ridicat un deget în sus, grăind inoportun și insinuant: Heute rot, morgen tot4... Acuma, Iuga, potrivindu-și borul pleoștit al pălăriei, deasupra sprâncenelor sale înfocate, care-i atrăseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
scăpărătoare. Cel de-al cincilea, cel cu cozorocul lăcuit un cozoroc enorm în comparația cu șapca propriu-zisă apăru și el, după ce Mircea își scutură, cât de cât, praful gros de pe haina lui, care numai gri-metalic nu mai arăta, năpustindu-se voios către el, în timp ce simula dezordonat și stângaci câteva figuri de box. Mircea avu timp să observe că amatorul de lupte avea, sub cozorocul lui lăcuit, o mandibulă enormă, care-i scăpăta mereu, și o gură la fel, pe care și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în care cocoșei americani, cățărați în copaci fasonați anume pentru ei, spre a nu se trezi vânați de câinii comunitari, trâmbițară subțire vestea că soarele de iarnă urmează să lumineze evenimentele unei noi zile de miercuri. Cum deschise ochii, sări voios în picioare, așa cum proceda el de obicei, inventariindu-și colegii de beție din ajun, care se prăbușiseră ca morți, în noaptea precedentă, risipindu-se peste tot, dormind claie peste grămadă și învăluiți în scăpărările vânturilor letale de consumatori de mititei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu ochii stinși, Pelerinul ripostă: Nu vom recupera, așa de curând, nici libertatea dumitale, nici teritoriile de care se face vorbire! Din înălțimea amețitoare a balconului de la bloc, madam Șocarici asculta, cu atenție, schimbul lor de replici, răspândind o agitație voioasă prin echilibristica ei de circ, pe care o executa fără frică pe marginea balustradei subțiri de fier. Ca și cum destinul i s-ar fi inversat cu cel al locatarei de la balcon, Vladimir nu ținu seamă de tămbălăul pe care-l stârni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
frunte, abia atingînd-o, apoi rosti cu voce scăzută: - Te las să te odihnești. Atît să știi: să nu te sperie viitorul: Ești În afara timpului. Și dispăru. 19. - Sărut-mîna! spusei și Îi sărutai mîna dreaptă pe care mi-o Întinse cu voioasă surprindere copilărească domnișoara Marga Popescu. Nu ne văzuserăm din ianuarie, eram În iunie; de atunci pînă acum timpul zburase deasupra noastră neobservat. Ne Întîlnirăm Întîmplător pe strada principală a orașului, - fostă strada Regală - pe vremuri locul de promenadă a protipendadei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
lui Rudolf Fatyol, sunetul final nu lasă nicio îndoială călumina înserării va deveni lumină de lună. Mai amplă, construcția celor trei părți ale Sonatei pentru vioară și pian ar fi putut să se îndrepte spre modele părăsește doar pentru filalul voios al lucrării. Mereu am simțit că alegerea repertoială a venit din dorința interpreților de a ne oferi un mesaj al păcii. Și în sunetul viorii, și în mobilitatea versificată divers a clapelor pianului, atât Rudolf Fatyol cât și Remus Manoleanu
Virtuți ale muzicii camerale romantice by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/83550_a_84875]
-
convențiilor, o interpretare pe care o ilustra năzdrăvan. îi plăcea să prelungească orizontal trupul Lupoaicei, emblema heraldică a Romei, iar gemenii adăugați sculpturii, la vremea Renașterii, se înșirau inumerabil în această versiune, deveneau un lanț perpetuu: chip de a sugera voios duzinele de herezi prin care dăinuie simbolic latinitatea. La Lupa Capitolina, bronzul celebru luat demult ca referință identitară și supus, iată, unei elastice extensii, nu este totuși acela care a servit, inițial, drept creuzet legendei. Dacă anticii - de la Cicero, Dionys
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
Cât? Astfel de întrebări nu se mai pun demult în partidul sărmanilor miliardari. Ele nu se mai pun, de fapt, nicăieri în societatea românească. Îmbogățirea fără limită a ajuns, pur și simplu, un lucru normal, acceptat cu un fel de voioasă resemnare. Închipuiții, gășcarii, snobii, parveniții au devenit veritabile modele. În loc să izbucnească în râs văzând îngrămădeala kitsch din căsoiul lui Năstase, mulți au căzut într-o transă admirativă din care nu și-au revenit până azi: sclipiciul dubios al mobilierului și
Voioasa resemnare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8693_a_10018]
-
persoana lui Sebastian. Avem numai un popularizator cvasicotidian și foarte talentat al ideilor - de extremă dreaptă - ale lui Nae Ionescu. Adesea, așa cum am arătat mai sus pentru ideea autarhică, cei doi funcționează în duet, basul interpretînd La potecă, tenorul îngînîndu-l voios La Balinț... Cel mai spectaculos duet ideologic l-au interpretat însă în 9 iunie 1933, la aniversarea a trei ani de la restaurație. Ocazia era solemnă și fastă, iar Cuvîntul, care contribuise din plin la întoarcerea suveranului pe tronul țării, nu
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
ar fi putut strânge acel capital de adevăruri care înnobilează aspra lor luptă pentru existență. E o fericire pentru noi că, prostia și perversitatea fiind nemuritoare, cel puțin proștii și perverșii in concreto sunt muritori. De acolo râsul, ca un voios semn de încredere în zădărnicia acestei priveliști. La aceste considerațiuni, pe jumătate melancolice, pe jumătate vesele, ne-au condus numărul "Romînului" de la 30 ianuarie, în care găsim următoarea frază la adresa roșilor mai tineri. "Sunteți tineri, aveți prin urmare puterea de-
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
văzusem niciodată beat, sau oftând, sau văitîndu-se, cum fac oamenii care simt cum începe să-i apese greutatea anilor și începe să le piară gustul pentru muncă. Dimpotrivă, el își iubea din ce în ce mai mult avioanele lui și pleca și se întorcea voios de la uzină. Dar mama? Ea se considera bătrînă!? Pentru mine era neschimbată, obrazul ei n-avea zbârcituri, privirea îi era vie, gura la fel de fragedă și plină de căldură când mă săruta ca și atunci când eram mic, nu lâncedă și cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și vânturi reci... Bunica spunea că pe vremuri, când era și el mai tânăr, fusese odată "bicarbonizat" pe un stâlp cu secerile acelea la picioare... Zăcuse prin spital... "Trăim încă bine, noi ăștia de la marginea orașului, zise dom' Chiriță așezîndu-se voios pe pământ, ca un țăran, în timp ce eu ofeream taburetul meu doamnei. Până or să ajungă la noi blocurile (că așa am auzit, că or să ne dărîme) mai durează, nu e chiar pentru mine, mai putem și noi să bem
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mai auzeam uralele cu „Ceaușescu-PCR!“. Întârziam la o bârfă cu Mini, Nory și Mika-Lé și, printre aburii ceaiului din salon, uitam de putoarea muncitorească de transpirație și de mutrele congestionate ale securiștilor de pe margine. Cât despre prietenul Paul, care defila voios alături de mine (cu mingiuța de polistiren într-o mână și baticul tricolor în cealaltă), el găsise o soluție încă mai îndrăzneață: se prăbușise într-o tristețe gravă, de care pomenea întotdeauna când îl întrebai cum îi merge, dar pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îmi reproșa că mă ocup prea mult de el), îl mângâiam și-l strângeam, îi spuneam povești. Azi îl vedeam echipat în uniformă de polițist, dirijând circulația prin pat; a doua zi, mi-l imaginam pe role, în trening, patinând voios pe gresia din baie; duminica, îl puneam să se îmbrace în lenjerie intimă și să danseze din fund pe muzică orientală. Uneori, poveștile se terminau prost și-atunci bietul Bismarck ajungea când pe mâna hitleriștilor (care-l strângeau cu menghina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Nicolae Ceaușescu. Insista directoarea, insistau portarii, ne bătea la cap tovarășa Pora, educatoarea. Până și-ai mei mă sfătuiau să repet la ora de citire că e „conducătorul nostru iubit“. Arăta rezonabil în poza aia alburie de deasupra tablei: tinerel, voios, cu părul pus grijuliu pe bigudiuri. Nici nu se sinchisea de noi. Băieții îl bombardau pe-ascuns cu cretă, și el zâmbea în continuare, ca un tembel. Parcă-mi ardea mie să-i sar în brațe și să mă pupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
far. Victime ideale, cerând să fie călcate-n picioare. Intimitatea lor se desfășura ca o pijama la geam, fâlfâind în vântul cu miros de săpun și prăjeală. Dintre victime, mă delectam mai ales cu una: Bidileanu Ovidiu. Era cel mai voios dintre colegii mei de joacă din copilărie, genul tâmpit optimist, care te pupă când te vede. Printr-un miracol al soartei, care, luând dintr-o parte și-adăugând în alta, se îngrijește de idioți să fie fericiți, în timp ce noi, restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
La televizor, ne spuneau să avem răbdare, auzeam mereu cuvântul tranziție, ca o chemare blândă și reconfortantă, așa cum înainte auzeam „cincinal“ sau „plenară“. Între timp, tranziția făcuse vreo trei cincinale, unul după altul, cât ai bate din palme. Un trenuleț voios, care îți mâncase a șasea parte din viață. Te cam lasă răbdarea după cinșpe ani, nici în poze nu mai arăți la fel. Simțurile se subțiază, ca o musculatură atrofiată, bucuriile scad, mai pâlpâie puțin, apoi dispar cu totul. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
poate ajuta să le descâlcim.“ „Și eu care credeam că problemele ni le facem noi. Indiferența, neatenția, lipsa de afecțiune. Tăcerile. Felul în care ne ignorăm zilnic, mințindu-ne că ne e bine, că mergem înainte liniștiți, ca un cuplu voios și fericit. Eu la galerie, tu la facultate. Seara sub plapumă, fiecare cu somnul lui. Nici măcar nu ne mai culcăm la aceeași oră.“ Se posomorâse brusc, fără motiv, ca și cum ar fi înțeles în câteva secunde un adevăr pe care nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fericire când venea profesorul. Brațele fâlfâiau energic, anunțând răspunsul înaintea întrebării. Te simțeai ciudat, extraterestru. Cam așa au mers treburile vreo 22 de ani. Eu vroiam altceva. Modelul meu fusese construit matematic, o machetă a posibilităților pe care-o confundam voios și intenționat cu realitatea. M-aș face de rușine dacă i-aș descrie toate detaliile. Procentajele se-amestecau robotic, avantajos: frumusețea cu inteligența, bunul-gust cu sensibilitatea, cumințenia cu experiența sexuală. Ultima combinație, mai ales, stârnea zâmbete. Femeia implantată în creier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
timpul de mine: în fiecare semestru, defilam la catedră cu două-trei noi). Mă simțeam bine, comod și invizibil. Cezar și-a întins picioarele fără jenă: cu unul mă împingea; pe celălalt, încălțat în bocanc, îl rezema de calorifer. Se uita voios, când la mine, când la Mihnea, fericit că ne are pe amândoi. Sprâncenele urcau și coborau în ritmul zâmbetelor. Buzele se desenau cărnos pe vârful sticlei de bere, iar ochii aveau o strălucire verde, curată, cum numai nebunii și-actorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mătușă din Australia. Cică nu mai putea Gino, zicea: «Bă, le vedeam picioarele balerinelor prin găurile alea, îmi venea să fac ferfeniță cutia și să ies pe scenă în minutul doi!»“ „L-au reunifi-ficat cu-cu familia!“, a observat Cezar, voios. Cezar era întotdeauna voios; și când te înjura, îți zâmbea șăgalnic. „Auzi?“, i-am zis lui Mihnea. „Aud, da’ nu știu dacă și-ascult.“ „În altă ordine de idei: am găsit niște chestii la Litere.“ „Ce chestii?“ „Niște scrisori, le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu mai putea Gino, zicea: «Bă, le vedeam picioarele balerinelor prin găurile alea, îmi venea să fac ferfeniță cutia și să ies pe scenă în minutul doi!»“ „L-au reunifi-ficat cu-cu familia!“, a observat Cezar, voios. Cezar era întotdeauna voios; și când te înjura, îți zâmbea șăgalnic. „Auzi?“, i-am zis lui Mihnea. „Aud, da’ nu știu dacă și-ascult.“ „În altă ordine de idei: am găsit niște chestii la Litere.“ „Ce chestii?“ „Niște scrisori, le-am tras aici, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sisteme, două memorii, două centre de putere neuro-economică, n-avea de-a face numai cu potăile din Pajura sau conductele sparte din Dorobanți. Gloanțele din fațada Bibliotecii Centrale Universitare și crucile de la sala „Dalles“ (pe care studenții mei o confundau voios cu lumea fraților Ewing, zicându-i mereu „Dallas“) nu-și găseau cauza, nu le puteai racorda la nimic concret: adversarul fusese rapid, necruțător, și, mai ales, invizibil. O mie și ceva de oameni muriseră în 72 de ore, și nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]