3,708 matches
-
clanța, s‑a și ridicat, gata să se arunce. Nu a speriat‑o ușa blocată care nu a cedat, deși împinsese cu toată forța de care era în stare, cât a paralizat‑o din nou vocea scrâșnită a omului de la volan: - Nu știam că ești proastă, târfă! Sunt blocate toate ușile și geamurile. Numai eu le pot desface. De nu vrei sa te înțep puțin, stai dracului cuminte acolo, că te omor! Vocea bărbatului și amenințarea scăpată printre dinți, departe de
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
Era singurul aspect ce i s‑a întipărit în memorie. În rest, era haos în capul ei. Lovitura aceea peste ochi o zdruncinase destul de rău. După circa o jumătate de oră, potrivit calculului ei, mașina s‑a oprit. Omul de la volan a deschis portiera, i‑a arătat cuțitul, l‑a răsucit de câteva ori amenințător aproa �pe de ochii ei, în timp ce o privea cu satisfacție răutăcioasă, rânjind. Apoi a coborât, trântind cu putere ușa mașinii. A deschis cu îndemâ �nare o
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
mai umblă prin mintea asta bolnavă a mea! Despica mereu firul în patru și-i era ciudă că își făcea mereu zile negre singură, fără ajutorul nimănui... S-a îmbrăcat toată în alb, o rochiță de pânză topită, scurtă, cu volane , și-a pus cercei din perle albe, la gât o perlă-lacrimă și o brățară fină din aur alb cu perle mici, ovale... Sandaua argintie cu toc înalt întregea tabloul minunatei femei blonde din oglinda din hol...era încă tânără, deși
FUNDUL DE OCHI-FRAGMENT DE ROMAN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356071_a_357400]
-
Cap. VI - DE LA GENT LA ANVERS Odată urcați cu toții în mașina familiei Dobre, Mariana la volan, Ana-Maria copilot, iar eu împreună cu Radu așezați comod în spate, având la îndemână o sticlă cu vin nemțesc și paharele necesare, ne-am încadrat curând pe strada care ne scotea în afara orașului, mergând pe malul unui canal navigabil plin cu
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368832_a_370161]
-
un centru de echilibru al întregii Europe, ținând cont de faptul că acolo, la Bruxelles chiar de multe ori se hotărăște soarta țărilor membre ale Uniunii Europei și nu numai a acestora. Dimineața următoare din nou cu doamna Bonte la volan și domnul Zaharia pe post de pasager, ne-am îndreptat spre aeroport. Cum am ajuns la intersecția spre aeroport, la vreun sfert de oră de mers, am și dat de șirul de autoturisme controlate de către o sumedenie de soldați înarmați
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370760_a_372089]
-
cuțite speciale, de sacrificiu, toate sunt catalogate, au număr de inventar scrie citeț pe cartonașele translucide. -Sunt liberă să mă sinucide! Zice și o lacrimă-i picura la colțul ochiului stâng. Nu poartă batistă în poșetă, și-o șetrege cu volanul de la bluză subțire și albă că spumă. Insistă, aproape că uită o clipă de sine. S-a încovoiat de spate, s-a lăsat că mama care alăptează pruncul din leagăn, Este una cu sicriile acelea de sticlă pline cu documente
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
și seara în galerie, în spațiul situat departe de forfota orașului. Nici în vesmintele ei ciudate, mai potrivite pentru o diva, decât pentru negustorul sadea,care era, Mărțina nu se mai simte la fel. Bluză din mătasă, largă și cu volane uriașe la umeri, o strânge. Poartă pe sub rufe, parcă, două trupuri.Gemene. Un bărbat și o femeie. S-a prins cu vârful degetelor de unul dintre zecile de năsturași cusuți pe tighelul de catifea, care-i marchează talia cu elegantă
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
-mpinge la gesturi absolut necugetate ! Întorc, rugându-mă să nu se-ntâmple absolut nimic. Dar dacă asculți de Necuratul, te-ai depărtat de Dumnezeu. Un tir imens îmi apare de nicăieri direct în față și din instinct trag dreapta de volan,uitând că-n dreapta e doar un gol fără sfărșit. Plutim instantaneu prin aer și după câteva secunde, aterizăm forțat în panta înclinată ce ne conduce automat spre iadul nedorit. Aterizarea ne provoacă daune,parbrizul crapă în mii de locuri
CÂND DRACULA ÎȘI VÂRĂ COADA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370904_a_372233]
-
daune,parbrizul crapă în mii de locuri,ne izbim cu capul de capotă,simt sângele șiroaie ce-mi curge pe obraz,dar nu e cazul să abandonăm. Avem noroc că sunt copaci. Încerc să mă opresc într-unul ,dar nici volanul nu mă mai ascultă. Și cursa nebună , către minus infinit, continuă și pare că nu se mai sfârșeste.Însă la mine, ceasul sună întotdeauna numai dimineața și până la urmă ne oprim. De fapt ne pocnim cu zgomot infernal de un
CÂND DRACULA ÎȘI VÂRĂ COADA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370904_a_372233]
-
SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL : “CURBA DESTINELOR” Autor: Cornelia Păun Publicat în: Ediția nr. 1643 din 01 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Radu răsuci volanul, schimbă viteza și intră furtunos în curbă. În “Triunghiul Bermudelor” terestru, spațiul unde toți cei vii, supraviețuitorii accidentului și cei care și-au dat acolo ultima suflare, conviețuiau împreună pentru totdeauna. Era locul care a adus un destin tragic, familiei
“CURBA DESTINELOR” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369801_a_371130]
-
cu buze cărnoase, trăsături care îi dădeau un aspect ștrengăresc și copilăresc în același timp. Și în timp ce se gândea visător, aducându-și aminte de recenta escapadă, în față apăru deodată un tir. Radu se sperie atât de tare încât scăpă volanul mașinii. Pierdu complet controlul autoturismului și lovi cu putere mărul aflat la marginea drumului. Același pom de care se tamponase și tatăl său, cu ani în urmă. Și în aceeași curbă unde avusese acesta accidentul! Auzi o bubuitură puternică, simți
“CURBA DESTINELOR” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369801_a_371130]
-
Băutura a fost însă cea care le-a adus necazurile în familie. Într-o zi, tatăl său, Gică Chiverniseală, își luase în autoturism prietenii, amândoi profesori la Universitate. Și într-o curbă spre sat, când veneau din Brașov, scăpă controlul volanului. Mașina intră rapid într-un pom de la marginea șoselei. Gică se alese cu un traumatism cranian grav, dar cei doi profesori universitari își dăduseră duhul pe loc. Bărbatul a fost condamnat atunci la mulți ani de închisoare. Activitatea sa la
“CURBA DESTINELOR” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369801_a_371130]
-
cea cu accidentul. Băuse, ca de obicei, cu cei doi prieteni ai săi, Doru și Nelu, profesori la universitate - și ei foști muncitori, pe care partidul îi promovase cu succes. Erau toți beți morți. Dar numai el, Gică, era la volan. Acolo, în curba cu ghinion, se întâmplă totul. Nelu și Doru trecuseră imediat în lumea celor drepți. Doar el, a fost singurul care mai trăia după impactul cu pomul de pe marginea drumului. Scăpase cu viață dar nu și de pedeapsă
“CURBA DESTINELOR” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369801_a_371130]
-
liniște... și nici un bai... Albastrul Terrei cel mai pur Din apă i se trage Reflexii calde de azur Și sute de catarge... Luciri imense o îmbracă De ape strânse în oceane Cu țărmuri multe... și o arcă... Superbă robă cu volane! Veșmânt de mare bogăție Trimis de Domnul pe Pământ Dar și rai pentru hoție A omului creat de Sfânt: Acea ființă milenară Înzestrată cu intelect, De Creator, făcut din țărnă, Ca pe pământ să fie drept, Om ce s-a
APA! de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370319_a_371648]
-
la oră. - Nu am intrat încă în oraș. - Se poate dar panoul de avertizare e în urma dumneavoastră la cincisute de metri. Și e mare cât toate zille. L-ați remarcat măcar? - Mda. Amendă? Cât mă costă? Agentul verifică jocul al volan, semnalizatoarele, luminile, starea cauciucuriloor și întârzie voit sentința acordându-și mai multă greutate decât cea la care avea dreptul. - Ridcarea permisului pentru șaizeci de zile. -Și se apucă să completeze o foaie temporară pentru trei zile. Fierbeam. - Și ce dovadă
ACTELE VĂ ROG! de ION UNTARU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370304_a_371633]
-
liniște... și nici un bai... Albastrul Terrei cel mai pur Din apă i se trage Reflexii calde de azur Și sute de catarge... Luciri imense o îmbracă De ape strânse în oceane Cu țărmuri multe... și o arcă... Superbă robă cu volane! Citește mai mult Apa!Privesc la planeta noastrăDin spațiul interplanetar,Acea mărgică albastră,Din sistemul nostru solar.Superbă oază de luminăScăldată în valuri azurii,Acea creație divinăCe naște entitățile vii.Pământul privit din Cosmos,E acel unic colț de Rai
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
care totul e frumos...Și liniște... și nici un bai...Albastrul Terrei cel mai purDin apă i se trageReflexii calde de azurși sute de catarge...Luciri imense o îmbracăDe ape strânse în oceaneCu țărmuri multe... și o arcă...Superbă robă cu volane!... XXIX. FĂ-MĂ, DOAMNE, DAC!, de Gabriel Todică , publicat în Ediția nr. 1614 din 02 iunie 2015. Fă-mă, Doamne, dac! Fă-mă, Doamne, dac Cu moartea să mă-mpac, Să-mi iubesc străbunii Și lupii cântând lunii! Fă-mă
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
când avea în jur de șaisprezece ani. Surâse timid, lucru care îmi dădu nebuna poftă de a mă zvârcoli pe spate, cu cele patru lăbuțe în aer, ca un cățeluș simpatic și fericit. Mi-am reamintit însă că eram la volan și un asemenea fapt ar fi fost imposibil de dus până la capăt. Am crezut că am depășit cu mult vârsta la care o femeie îți trezește, pe viu, toate simțurile de mascul alfa, dar am constatat (fără nici un regret însă
IUBIRE PENTRU ADELAIDA (SAU FELUL ÎN CARE O FANTEZIE COSMICĂ DĂ PESTE CAP MATERIALISMUL DIALECTIC) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370516_a_371845]
-
ființa angelică lipsită de apărare. În clipa în care mă repezeam înfuriat înspre ei ca un taifun nimicitor, cel mai apropiat scoase dintr-un buzunar un instrument ciudat pe care îl îndreptă către mine. O lumină orbitoare ... **************************** Strângeam în mâini volanul mașinii mele, simțind o ușoară amețeală urcând în mine, tulburându-mi vederea. Am aruncat o privire înspăimântată înspre locul din dreapta și am rămas extrem de îndurerat văzând locul liber. Am scuturat de câteva ori capul, încercând să-mi fac puțină ordine
IUBIRE PENTRU ADELAIDA (SAU FELUL ÎN CARE O FANTEZIE COSMICĂ DĂ PESTE CAP MATERIALISMUL DIALECTIC) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370516_a_371845]
-
ca persoanele care lucrează cu publicul, să fie membri ai respectivelor cluburi. Aproape firesc, în aproximativ un deceniu, tensiunile sociale s-au diminuat considerabil, a scăzut semnificativ rata infracționalității, ba chiar și numărul accidentelor rutiere, fiind cunoscută nocivitatea agresivității la volan, iar, implicit, a crescut productivitatea muncii, știindu-se că oamenii relaxați se pot focaliza mult mai eficient pe rezolvarea sarcinilor ce le revin. Ei, da, ar spune cârcotașii, a fost făcut totul pentru ca omul să fie mai bine exploatat de către
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369412_a_370741]
-
Acasa > Literatura > Carti > FESTIVALUL FLORILOR - NOTE DE CALATORIE IN BELGIA Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 2287 din 05 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului CAP. III - Waterloo După amiază, din nou împreună cu doamna Florica Bonte la volanul autoturismului Polo, eu pe post de copilot și cu domnul Bonte pe locul din spate, am pornit spre Waterloo, oraș francofon din Valonia, cu o populație de peste douăzeci și nouă de mii de locuitori, situat la granița dintre Flandra și
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370756_a_372085]
-
a mă culca, tinerii rămânând să-și termine ospeția. Unul dintre ei era patronul unei societăți de construcții și locuia într-o localitate la vreo treizeci de kilometri distanță în afara orașului, așa că Mariana, a trebuit să urce din nou la volan să-l ducă acasă. Abia pe la ora trei dimineața au reușit să se culce și ei. Bineînțeles, că aceste întâlniri nu sunt frecvente, dar se mai repetă într-o anumită ritmicitate, fiecare dintre ei devenind gazdă la rândul lor. Dimineața
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370758_a_372087]
-
care îl bei fără să simți cum te fură, copiii musafirului au adormit în fotolii, iar domnul însuși făcea eforturi disperate să-și ascundă căscatul. - Filip, spuse atunci soția lui, în nici un caz nu-ți permit să te urci la volan în starea în care te găsești. O să cerem voie dumnealor să te odihnești măcar o jumătate de oră. Noi înțelegem aluzia. - Nu-i nici o problemă. Oricum s-a făcut târziu. Copiii noștri o să doarmă la vecinul Menașe, noi o să ne
SCHIŢE UMORISTICE (46) – DATORIA DE ONOARE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369749_a_371078]
-
deschizând portiera și având grijă să nu-l scape pe Tudor din brațe. O copilă bălaie, cu niște ochi albaștri imenși, ieși în fugă cu păpușă în brațe. - Nu plecați fără mine! Criști zâmbi așezându-se cât mai confortabil la volan. Maria se urcă pe bancheta din spate și avu grijă să se ridice ușor, ca rochiță să nu i se boțească. - Trebuia să fi plecat mai devreme, se bosumfla Ioana. Uite, mai e putin și se întuneca! - Și ce dacă
O APARITIE INEXPLICABILA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368109_a_369438]
-
iar motorul mașinii porni brusc, ca un apucat. Ioana țipă din nou, mai tare, speriată de-a binelea. - Taci din gură!, strigă și Criști înnebunit. Nu mai țipă! - Ai dat drumul la motor? - Nu, Dumnezeule! Nici macar n-am mai atins volanul. - Și atunci? Ce se întâmplă, Criști? Tudor amuțise făcând ochii mari. Privea la mama lui și nu înțelegea deloc acel sunet disperat, nemaiauzit până acum. Urletul ei muri însă în etanșeitatea geamurilor. Chipul unui bărbat rânjea în dreptul geamului din spate
O APARITIE INEXPLICABILA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368109_a_369438]