3,145 matches
-
am intrat. E în partea de vest și pare să fie singura intrare. Clădirea din fața mea seamănă cu un templu: are un acoperiș în formă de aripă și ziduri înalte. Bârnele și coloanele de sub plăcile galbene de ceramică smălțuită sunt vopsite într-o culoare deschisă. Ușile și ferestrele sunt sculptate cu simboluri ale fertilității: fructe cu formă rotundă, legume, mâna lui Buddha, flori îmbobocite, valuri oceanice și nori. În curte își face apariția în tăcere un grup de femei și bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de câteva intrări arcuite, călugărul spune că are o îndatorire de îndeplinit și dispare în spatele unui șir de coloane. An-te-hai îl urmează. Privesc în jur. Sala imensă, înaltă de câteva etaje, e plină cu statui de culoarea aurului. Totul e vopsit în nuanțe de auriu. Înăuntrul templului se află mai multe temple mici, ce se asortează cu arhitectura celui principal. Un călugăr în vârstă își face apariția printr-o arcadă laterală. Are o barbă albă precum zăpada, care-i ajunge apoape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
este decât începutul. Cea de-a șaptea zi reprezintă momentul ceremoniei arderii figurinei. S-a dat foc la trei palate și doi munți din hârtie. Palatele au douăsprezece picioare înălțime, fiecare având în vârf o pagodă aurită. Un munte e vopsit în auriu, iar celălalt în argintiu. Ceremonia se desfășoară în afara Orașului Interzis, lângă Podul de Nord. Mulțimea care s-a adunat e mai numeroasă decât la o sărbătoare de Anul Nou. Palatele de hârtie au fost făcute după modele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în afara Orașului Interzis, lângă Podul de Nord. Mulțimea care s-a adunat e mai numeroasă decât la o sărbătoare de Anul Nou. Palatele de hârtie au fost făcute după modele de arhitectură din dinastia Sung, iar țiglele acoperișului tradițional sunt vopsite în albastru ca oceanul. Din locul în care mă aflu, pot să trag cu ochiul în palatele complet mobilate. Învelitorile scaunului sunt vopsite cu linii și modele care imită broderia. Pe o masă plină cu flori din hârtie sunt așezate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de hârtie au fost făcute după modele de arhitectură din dinastia Sung, iar țiglele acoperișului tradițional sunt vopsite în albastru ca oceanul. Din locul în care mă aflu, pot să trag cu ochiul în palatele complet mobilate. Învelitorile scaunului sunt vopsite cu linii și modele care imită broderia. Pe o masă plină cu flori din hârtie sunt așezate frumos bețișoare din argint și cupe de vin din aur. Munții sunt acoperiți cu stânci, pâraie, magnolii și iarbă vălurită, toate făcute la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
la prima sa ceremonie. Se numește Shih-san, „cele tei băi“. Potrivit credinței strămoșilor noștri, ritualul va asigura locul lui Tung Chih în univers. În noaptea de dinaintea evenimentului, palatul îmi este decorat de către eunuci, care înfășoară căpriorii și streșinile cu țesături vopsite în roșu și verde. Până la ora 9 dimineața totul este aranjat. În fața porților și pe holuri sunt agățate lampioane roșii în formă de dovleac. Sunt foarte bucuroasă, căci mama, sora mea Rong și fratele meu Kuei Siang au primit permisiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se numește Chua-tsui-p’an, „citirea viitorului în tavă“. Au fost invitați importanți membri ai Curții. Eunucii lui Tung Chih au fost ocupați toată săptămâna cu pregătirile pentru eveniment. Pereții, coloanele, ușile și ramele ferestrelor din palatul meu au fost proaspăt vopsite în purpuriu. Căpriorii și consolele au fost scoase în relief cu albastru, verde și auriu. Pe cerul luminos al nordului, acoperișul din țigle galbene din ceramică strălucește ca o uriașă coroană de aur. Exuberantele sculpturi de marmură albă ale teraselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
posibile apariții a Majestății Sale. Cu siguranță durează o jumătate de zi ca să i se facă machiajul. Pentru accentuarea genelor ei se folosește o pastă neagră făcută din petale de flori parfumate. Ochii îi seamănă cu două fântâni adânci. Își vopsește buzele cu altă culoare în fiecare zi. Culoarea de azi e roz cu o nuanță de purpuriu. Ieri a fost trandafiriu, alaltăieri purpuriu. Se așteaptă să i se facă complimente și înțeleg că este foarte important pentru relația noastră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
i se facă complimente și înțeleg că este foarte important pentru relația noastră să fac și eu acest lucru. Nu aș vrea să te văd îmbătrânind, Yehonala, îmi spune Nuharoo ținându-și degetele ridicate. Are unghiile lungi de cinci centimetri vopsite cu auriu și argintiu, cu detalii delicate din natură. Ascultă sfatul meu și pune-l pe bucătar să-ți prepare zilnic supă tang kuei. Să pună în ea viermi de mătase uscați și curmale negre. O să aibă un gust groaznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
trupul ciopârțit al țării. Că soldații, retrăgîndu-se, plângeau și se rugau de ofițeri să-i lase să lupte... Trenul sosi. Urcîndu-mă în el cu grabă să nu se pună în mișcare și să-l pierd, cu geamantanul meu de lemn, vopsit în negru, în mână, uitai de tata, când îl auzii că nu strigă. Lăsai geamantanul pe culoar și ieșii pe platformă. Trenul se urni și începu, lin, să părăsească gara. Tata îmi spuse cu un glas împiedicat, parcă nesigur, pe
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
cu vîrful ca un șumuiog, îl cîrnea către o baligă ori către o băltoacă în care își băga nasul. Probabil pentru că îi zîmbisem, dintr-o poartă, o fetiță cu priviri înlăcrimate mă întrebă: - Nenea, cînd vine tăticu? Pe gardul proaspăt vopsit cu catran se cocoțase fratele ei, ca să tragă urme cu degetul. Ținu să mi împărtășească bucuria sa: - Iote, degetul meu scrie. În cîte una din vizite treceam pe la vechea gazdă. Nea Manalache se arăta îngrijat de viitorul copiilor. Țineam cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ori din organizarea socială a perioadei sclavagiste? Nimic! Și nici nu vă chinuie neliniștea că n-ați Înțeles. Pe când dacă vii frumușel În vacanță la școliță, Înveți fără să vrei niște lucruri. Atunci când dai cu sapa pe lotul școlar, când vopsești prin clase pereții pe care tot tu i-ai murdărit ca un nemernic, când ștergi de pe bănci desenele cu femei crăcite lângă care scrie Gigi plus Didina egal fut, atunci poate Încolți În mintea ta ideea că ai putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ăla inginerul avea să umfle burta Cosânzenei. Marea umilință, Însă, abia urma. Cum aveam ureche muzicală destul de bună, educatoarea mă punea să ies În față și să-i dirijez pe ceilalți când cântau. Adică să țin ritmul cu un bețișor vopsit În alb. Și m-a pus să fac trebușoara asta chiar când era acolo maimuțoiul ei chelios și cu dungă la nădragi. Mă Înroșisem și mâna cu bățul alb bătea aerul aiurea, În contratimp. Noroc că nu ținea nimeni cont
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
credea că statul avea să-i acorde o recompensă grăsuță, ca să aibă de câteva chefuri Îndestulate, cu lăutari. Pe culoarul cel lung al școlii, bolovanul a fost cărat cu o roabă, mai apoi depus În cabinetul foto, cel cu geamurile vopsite În negru, aflat În anexa laboratorului de biologie. Spune câte un prost, pe ici, pe colo, că, Într-un timp, am crezut c-am fost Îngropat de viu În ceea ce Îmi Închipuiam eu că era un cavou. În primul rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
terminase, la vremea aceea, de mai bine de douăzeci și cinci de ani. Dintr-un butoi vechi, tot Înecate În unsoare, adusese la lumină și restul bucăților de motocicletă. O jumătate de an și mai bine migălise s-o curețe, s-o vopsească, să pună la locul lui fiecare șurubel așa cum se gândiseră inginerii nemți care o construiseră și făcuseră din ea o mașinărie desăvârșită pentru bărbați adevărați, nu pentru pierituri. Într-o zi, din curtea Colonelului se auziseră bubuituri ca de mitralieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lacul plesnit. Repetentu Își petrecuse orele la coadă Încercând să compună În minte cât mai meșteșugite acrostihuri. În vremea asta, așezat la umbră În curtea Inspectoratului, Foiște dezbătea chestiuni spirituale cu feluriți interlocutori care se perindau pe băncuța de lemn vopsită În verde. După ce Repetentu depusese dosarul, cei doi băgaseră de seamă că mai rămăsese un ceas și jumătate până la plecarea autobuzului ce avea să-i Întoarcă În Satul cu Sfinți. Foiște era vesel și mulțumit. „Domnule, eu de multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Pentru ce vin carele lui așa de încet?" 29. Cele mai înțelepte dintre femeile ei îi răspund, și ea își răspunde singură: 30. "Negreșit, au găsit prada! Și-o împart: O fată, două fete de fiecare om; pradă de haine vopsite pentru Sisera; pradă de haine vopsite cusute la gherghef, două haine vopsite și cusute la gherghef, de pus pe grumazul biruitorului!" 31. Așa să piară toți vrăjmașii Tăi, Doamne! Dar cei ce-L iubesc sunt ca soarele, cînd se arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
ecou pierdut răsuna haotic: tristețea are ochi căprui. Sau poate erau doar vorbele pierdute demult în lumea asta de cineva plecat spre veșnicie, iar încremenitele nu-și căutau decât stăpânul. În lipsa altor cuvinte, oamenii încearcă a da sens acestora. Își vopsesc ochii în nuanțe banale spre a nu moșteni tristețea. Mă privesc în ochii tăi și văd căpruiul ochilor mei. Să fim noi tristețea? Dacă am întoarce cuvântul pe altă parte, oare am putea vedea fericirea? Aripile străvezii continuă să abată
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Chaquie era așa de disperată să scape de atențiile lui Dermot și de flautul lui. Omul era detestabil. Iar grija absolut evidentă pentru aspectul lui exterior îl făcea și mai detestabil. își tot atingea părul, care, nu numai că era vopsit până la rădăcină, uscat cu föhnul și tapat, dar în final devenise rigid din cauza cantității uriașe de fixativ cu care fusese tratat. Părul lui Dermot avea atât de mult volum încât arăta aproape ca un stup de albine. L-am privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
învinețești carnea. Ce mai expresie și asta! îi amintea de anul I Carne. I Carne? întâi Carne? Momentul de inspirație venise. Wilt se ridică și trase apa. întâi Carne avea să-i țină ocupați multă-multă vreme. Tânărul reveni în încăperea vopsită într-un verde pal, în care bâzâia neonul. Flint îl aștepta. Acu’ ai de gând să vorbești? întrebă el. Wilt clătină din cap. Mărturisirea asta trebuia să-i fie smulsă cu forța dacă voia să fie una absolut convingătoare. Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
auzi, hoțomanca!“, bodogănea pribeagul, pe pragul ultimei trepte, înainte de a ieși în stradă, în realitate. „Irina, auzi! Irina of Hymenland!“ scanda, înviorat de răcoarea dimineții ireale. „Balerină, auzi! Balerina Mata Hari“, repeta, să se încălzească, pietonul. Peste o oră, scara vopsită în verde și blocul acela de locuințe și aleea de brazi, și numele Francisca Pop n-ar mai putea fi regăsite, era convins. Spulberate, fără urmă, în nebuloasa viesparului care își va relua, conștiincios, blestemul diurn și static. Spulberat el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de aceea, rândurile noastre s-au redus la câțiva loialiști din cartier. Printre cei de față erau câțiva proprietari de magazine de pe Seventh Avenue, proprietarul restaurantului unde mânca Harry de obicei la prânz și femeia care îl tundea și îi vopsea părul. Nancy Mazzucchelli era prezentă, desigur, la fel ca și soțul ei, înlocuitorul de James Joyce, mai bine cunoscut ca Jim sau Jimmy. Era prima dată când îl întâlneam și trebuie să recunosc că nu m-a impresionat prea plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
să-mi desprind părul din cocul oribil pe care mă obligă să-l port la lucru, când intră mama val-vârtej pe ușă. — Bună, scumpa mea. Arăți epuizată, îmi spune zâmbind și uitându-se atent la mine. Și trebuie să-ți vopsești rădăcinile. Arată groaznic. — Ieși naibii din camera mea, îi spun. Și încetează o dată în viața ta să mă mai insulți. De fapt, nu îi spun chiar așa. Nu, desigur că nu. Vedeți voi, deși din instinct îmi vine să țip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
aștept autobuzul, când se întunecă deodată și am un atac de panică, gândindu-mă că părul meu uscat cu föehnul o să se elctrizeze în caz că plouă. Nu am făcut decât să-l usuc cu föehnul. Frumos și drept. Trebuie să-mi vopsesc din nou rădăcinile săptămâna viitoare, ceea ce e un chin. Mi le fac din două în două săptămâni. De fapt, uneori mi se pare că lucrez doar ca să îmi pot întreține părul. Grozav, uite un autobuz. Mă urc repede și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Tatăl meu intuise exact că făceam pe grozavul. De săptămâni bune nu mai reușeam să aștern pe hârtie o idee nouă, chiar și lecturile mele deveniseră sterile și cu impresia de déjà-vu. În sala mică de la Filologie mirosind a proaspăt vopsit, singura cu luminile aprinse de pe tot etajul, am apărut străin ca un teleportat la cercul de creație de după-amiază. Chiar nu era cazul să afle cenacliștii, majoritar fete, că în geanta mea veche care-mi apasă un umăr, mereu dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]