1,940 matches
-
obligați să-și achite datoriile. Nemulțumirea țăranilor s-a manifestat în mai multe moduri: plângeri adresate autorităților administrative (cele mai simple forme), strămutări masive în interiorul țării, fuga peste hotare, nesupunerea la îndeplinirea obligațiilor feudale până la răzvrătiri directe și forme violente. Vornicii, ca reprezentanți ai autorităților locale, alcătuiau jalbele, pe care le susțineau în fața proprietarilor sau a instituțiilor de resort. Uneori erau pedepsiți ca instigatori la revoltă. În condițiile slabei dezvoltări a industriei, precum și a existenței proprietății feudale asupra târgului, se mențin
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
iulie 1847, Isprăvnicia ținutului Fălciu raporta că peste 100 de locuitori ai orașului Huși din categoria birnicilor și din „patentarii corporațiilor”, „lipsiți fiind de zilnica hrană”, au plecat să muncească, în cursul primăverii, pe moșia Cioricești, din ținutul Covurlui, proprietatea vornicului D. Mavrocordat, unde „înglodându-să în datorii și până acum nu s-au mai turnat”. La 9 septembrie 1847, birnicii dintr-o mahala a orașului arătau că dintre ei „mai mulți lipsăsc decât suntem față, duși fiind pe la treer și alte
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
să lucreze „zilele boierescului după așezământ”. Litigiile se vor rezolva, în mare parte, în favoarea proprietarilor. În cursul anului 1846, au fost înregistrate cazuri de violență, în care reprezentanții autorităților locale, oamenii boierului și arendașul au fost amenințași și chiar molestați. Vornicul satului Epureni-Fălciu, deplasându-se în satul Râpile, pentru a încasa birul de la fugari, relata că „un căpitan ... s-au pus împotrivă ... care m-au și bătut ... pe urmă au ridicat țiganii boierești ca să mă ucigă ... și noi de frică am
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
să cerceteze cazul, dar la 28 aprilie, locuitorii din același sat au trimis o nouă jalbă Isprăvniciei Fălciu, arătând obijduirile ce pătimesc (inclusiv bătaia locuitorilor, femeile și copiii fiind înspăimântați) din partea posesorului moșiei, Toderașcu Burghele. Isprăvnicia ordonă o nouă cercetare. Vornicul Ilie Kogălniceanu, în jalba din 2 iulie 1848 către Isprăvnicia Fălciu, redactată la moșia familiei, Râpile (comuna Arsura), reclama că unii locuitori au împrumutat bani și s-au sustras de la lucru: „ei umblă dosindu-se de-ai putea lua în
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
în 30 a lunii august, se arată în raport [...], adunându-se în camera administrații doăzăci și cinci persoani din numărul a patruzăci și tri ci s-au văzut înregistrați cu drit a votarisî [...] au numit prezidet adunării electorale pe d. vornic Scarlat Roset, apoi [...] au ales deputat dintre proprietarii mari acestui district pi D. vornicii Petru Mavroeni și Nicu Catargi. Alegirea s-a desăvârșit în cea mai mare liniște și adunarea s-a disfăcut fără a se sminti cât de puțin
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Covurlui, apoi director în Ministerul de Interne. În aceste funcții s-a remarcat printr-un respect desăvârșit al legii, printr-o cinste exemplară și o adâncă înțelegere față de cei umili. La 18 mai 1855, i s-a acordat rangul de vornic: o răsplată pentru serviciile aduse ca „president al judecătoriei ținutului Covurlui” și pentru „ale sale merite personale și credința către Noi și Patrie”. În anul următor - 1856 - a fost numit „în postul de pârcălab la orașul și portul Galați”, ulterior
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cu mănăstirea Galata. În Arhivele Statului din Iași aflăm (Tr. 1884 Act embatic, 1861, iulie 5) doar următoarele: "Casele răposatei vornicese Ruxandra Mavrogheni aflate în apropierea mănăstirii Galata, închinată Sf. Mormânt, au fost cumpărate de ocârmuire prin Departamentul Bisericesc de la vornicul Petru Mavrogheni, fiul răposatei, spre fondarea unui ospiciu de bătrâni neputincioși; s-au dat sub administrația acestei generale Epitropii a Casei ospitalului din mănăstirea Sf. Spiridon". Locul pitoresc în care se află construcția ospiciului, de unde se vedea întreaga panoramă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
din 1874, casele de corecție de la Orgoești-Tutova și Lipova-Vaslui au căpătat denumirea de ospicii de "corecție". Ele au funcționat mai mulți ani, până după 1884. Nu avem suficiente informații, până acum, despre aceste case. Aflăm doar dintr-un raport al vornicului Anastase Panu către Grigore Ghica, Domnul Moldovei, că viața acestor nenorociți era îngrozitoare. Ziua erau mânați la cerșit, iar noaptea dormeau "la butuc". Un început de reformă, schițat sub domnia lui Grigore Ghica (1849-1856), a fost proiectul efectuat de Anastase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Bârlad, 1915-1943 1. Perioada și locul în care a activat: A. Bârlad, mai 1915-1921.B. 1921-1933. C. În ultima perioadă, 19331943, cenaclul a avut mai mult o orientare științifică. Ședințele se țineau săptămânal în casa lui G.Tutoveanu din str. Vornicul A. Sturdza, nr. 4, din B-dul Epureanu precum și în Casa Națională „Stroe Belloescu". 2. Întemeietori au fost: George Tutoveanu, Teodor Pamfile și Toma Chiricuță. Între 5 dec. 1916—15 oct 1918 președinte de onoare a fost Al. Vlahuță, cu o
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Iuda și Arie și așa cum era spusa printre iudei, sângele lui Hristos să fie împotriva lui și asupra urmașilor lui, în veci, Amin. Io Mircea domn și voievod prea milostiv a toată Țara Românească. Aceștia au fost martorii : 1. Vlad Vornicul, 2. Drăgan banul, 3. Jupan Algia (în loc de Aldea), 4. Groza Moldovan, 5. Jupan Aga Holdovioz (în loc de Baldovin) logofătul. Scris la scaunul nostru Argeș, dela facerea lumii anul -6900 - 1392, ziua 27 decembrie. După Hurmuzachi, Doc, 1 - 2, pag 342. Traducere
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
cu Arie și cu alți iudei care au strigat asupra Dumnezeului nostru Iisus Hristos și-au spus (....) sângele lui asupra lor și copiilor lor, ceea ce este și va fi în veci, amin. Martorii acestei porunci a Domniei mele : Jupan Neagu (....), vornic, Jupan Dragomir al lui Manea, Jupan Cazan al lui Sahac, Jupan Neagoie al lui Borcea, Jupan Furdui logofăt, Piper stolnic, Stan spătar, Vâlcu vistier, Vintilă Paharnic, Comis Drăghici stratornic (....) unea. Și eu, Proica am scris la cetatea de scaun București
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Iași care, în situația sa de capitală și în condițiile politice și sociale ale timpului formează, fără îndoială, centrul viu și senzibil al țării, singurul loc unde viața putea înfățișa oarecare strălucire și de unde putea pleca puțină lumină. Astfel dacă vornicul Ureche, Miron și Neculae Costin, mitropolitul Dosoftei, Neculce și Cantemireștii sunt atâtea figuri alese ale neamului întreg, ca Moldoveni, ei aparțin însă în deosebi Iașului. Ce a dat influența poloneză, se știe. Fără ea n-am fi avut nici pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
publicat romanul Catastrofa Întâmplată boiarilor În muntele Găvanul, 1821 (București, 1864), În care evocă și el Eteria. Boierii români și eteriștii greci sunt măcelăriți de turci, chemați de personajul Șamur, un evreu cu „aer diabolic” (130, p. 274). În fine, vornicul Alecu Beldiman scria că În 1821, după victoria turcilor asupra eteriștilor greci, evreii din Iași s-au răzbunat pe aceștia din urmă : „Jidovii se răzvrătise, și toți răii ridicați,/ Părând că-s volintiri [greci] vre unii, Îi tăiau nejudecați” (Jalnica
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pictor valah, Ion Negulici vine să învețe, timp de trei ani, meserie în atelierul său. Dată fiind buna lui reputație, este angajat și ca pictor decorator la Teatrul francez de varietăți al fraților Foureaux care funcționează la Iași, în casele vornicului Talpan, între anii 1832 - 1834. În repertoriul acestei companii teatrale figurează uneori și ca actor și cântăreț, dimpreună cu soția sa Carlotta. Livaditti a redat frecvent portrete ale unor oameni de cultură precum și ale unor boieri cu prestanță (din familia
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
familia Alecsandri, Bașotă, Lochmann, Meissner, Ghica, Mavrocordat ș.a). După cum se știe a fost de la început încurajat și susținut, în mod deosebit, de către familia logofătului Dim. Cantacuzino - Pașcanu. În patrimoniul Muzeului de artă din Iași se păstrează portrete importante ca: Vornicul Alecsandri cu fiii Vasile și Iancu, Logofătul Alecu Ghica, Principele Grigore Al. Ghica, tânăr ofițer, Soția pictorulului, Joseph Meissner, Carolina Meissner ș.a. Pictorul Livaditti moare în 12 iunie 1858, în etate de 54 ani, fiind înmormântat la cimitirul din incinta
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
Și s-or înglodat în mlaștină până la burta cailor, și-a fost o îmbulzeală de se călcau pe bătătură, nici să se scarchine turc pe turc!... "Înainte!!! Înapoi!!! Înapoi!!! Înainte!!!..." Mamăăă!!! Ce viermuială!! Ce bulucbășie!! își freacă mâinile cu bucurie vornicul Bodea. Taie!! Împunge!! Lovește!! Omoară!! Mamăăă!! Ce tăiere am făcut în turcime! luptă Mihail tăind văzduhul harcea-parcea cu latul palmei. Dar ei veneau! Buluc-buluc veneau! Nu mai pridideam tăind la turcime!... Dar ei veneau valuri-valuri veneau!... Allah ekbeeer!! Allah!! Allah
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe Direptate am visat, am jurat că va veni o zi în care vom scutura jugul turcesc de pe grumazul țării. Ziua aceea a sosit. Vouă! Moldovei! Vă mulțumesc! Să trăiți vitejilor! Închină. Bea. Trăiască Doamna Maria Paleologu de Mangop!! strigă vornicul Bodea. Doamna Maria se ridică din jilțul domnesc alăturat, puțin mai mic ca al Domnului. Cu o distincție princiară, așteaptă să se facă liniște. Vă mulțumesc! spune ea scurt, cu o voce limpede, înclinând ușor capul, cu demnitate. Doamna Maria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
coroana pe treapta de jos; rămâne cu capul gol, cu pletele blonde pe spate. Aferim nostimadă când o afla Mohamed-sultan, de așa trântaie ce-o mâncat strălucita armie a Împărăției, rușinată în mlaștina ce-i zice "La Podul Înalt", hohotește vornicul Bodea, un roșcovan cu ochi de viezure, musteți pe oală și o gură hlizită. Și când te gândești că Süleyman-Hadâm-Pașa avea strașnică poruncă: "Pe afurisitul ghiaur al Moldovei de barbă să-l scoată din vizuină, și viu au mort să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Preafericitul Mitropolit Teoctist, un bătrân alb, blajin ca un bunic. Și rugăciunile noastre, se împăunează el. Olecuță a fost și omenească, Preafericite, adaugă Ștefan cu un surâs smerit. Din nefericire, minunile nu se repetă... "Minunea" se cheamă Ștefan Vodă! strigă vornicul Bodea. Fantastic Ștefan aista, râde Ștefan înveselit. Te pomeni c-o fi cu stea în frunte... Și încă ce străluce! îi ține isonul Mihail. Strălucită a fost chibzuiala de luptă a Măriei sale, întărește Stanciu. "Să dăm Cezarului ce este al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ajutorul Apusului. Numa' să nu facă precum aceia: "După ce-și văd sacii-n căruță, dau bice cailor"... Au mai pățit-o și alții, spune Stanciu. Amu, n-o să mai cârâie nimeni, căci "am intrat și noi în Europa!" spune vornicul Bodea. Am mai auzit gogomănia aiasta! spune Ștefan, iritat. Dar noi "suntem în Europa" de la începutul veacurilor! Am fost de totdeauna pe aceste pământuri! Alții, ce-au venit Dumnezeu știe de pe ce pustiuri, să-și pună problema aiasta! Că am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Numai astfel am izbândit! Altfel... nu se putea altfel... Aut Caesar, aut nihil! spune Țamblac. Nu, nu e aiasta, Ioane... Nu... nu pentru mine, Ioane, nu pentru mine... Da! Ne-ai chinuit! Fără milă! Ai scos sufletul din noi! exclamă vornicul Bodea. Dar cel pe care l-ai chinuit mai mult și mai mult, pe care nu l-ai cruțat nicicând... ai fost, tu, Ștefane, Măria ta! Ai fost totdeauna în frunte. Ai împărtășit cu noi și binele și răul; și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
da' nimică n-au folosit. Cetatea s-a ținut tare. Au încercat și ei marea cu degetul. Am scăpat ieftin. Le-am tras una zdravănă, de nu mai pridideau să ridice pânzele și să fugă spre Stambul! râde cu mândrie vornicul Bodea. I-a cam scufundat și furtuna ceea... Cerul ține cu noi... Suntem buni la Dumnezău... Când o veni Mahomed în carne și oase, atunci să vedem "bunătate"... Luca Arbure, cu bolovanul său la spinare, dă buzna pe cărare: Vine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Baia vă amintiți? atunci când am stat o noapte întreagă îngropați în zăpadă. Apoi, când am pus focul, ne-am perpelit pe jăratec, spune el râzând. Boierii râd și ei. Cum să uităm? O noapte de Crăciun de pomină, își amintește vornicul Bodea. Am aprins pomul, se luminase Cerul. Moldovanu' are inimă largă, îi place să râdă de toți, chiar de el însuși, spune Vlaicu. Face haz de necaz, săracu'... Născocește vorbe de duh, aiasta-i mai ostoiește amarul, spune Ștefan. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
oare, nu-i semn că vechea ură s-a stins și făgăduială de luptă unită împotriva păgânătății? Prieteșugu-i bun, de n-ar fi fățărnicie diplomaticească, cuvântă Stanciu. Eu nu-l pot uita și nu-l pot ierta! izbucnește cu patimă vornicul Bodea. El a pus foc de-a ars Târgul Bacăului. Și ce mândrețe de conac cu acareturi aveam... Într-o noapte, pojarul a mistuit mândrețe de târg, că n-a rămas din el decât un morman de ziduri afumate, grinzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Parcă-l aud înjurând, sictirind de mama focului, pe ungurește, pe latinește precis. Atunci și-a amintit că știe și o boabă pe românească; când e vorba de înjurătură, nu ne întrece nici dracu'... De n-ar fi fost trădarea vornicului Crasnaș, amintește Șendrea, puțin a lipsit să ne bucurăm de cinstea și onoarea de a-l avea pe Măritul rege "oaspete" în Cetatea Sucevei... Crasnaș a plătit cu capul. Au plătit ei mai mulți... Sunt sigur că-l durea nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]