1,491 matches
-
să crească pe voi carne, vă voi acoperi cu piele, voi pune un duh în voi și veți învia. Și veți ști că Eu sunt Domnul! Am proorocit cum mi se poruncise. Și pe când prooroceam eu, s-a făcut un vuiet și iată că s-a făcut o mișcare și oasele s-au apropiat unele de altele! M-am uitat și iată că le-au venit vine, carnea a crescut și le-a acoperit pielea pe deasupra. Dar nu era încă duh
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
valuri mari, compacte, se învălmășeau, scormonind flămânde în spațiul adânc, rotund, al cazanului. Se auzea un muget șuierător, dar nu destul de puternic pentru a acoperi o convorbire. Am stat locului, controlându-mi nasturii de la pijama, și așteptându-l să înceapă. Vuietul apei mă liniștea. Speram că pe Ben îl zăpăcește. Zgomotul a fost întotdeauna prietenul meu. Vedeam acum pentru prima oară fața lui Ben în plină lumină. Arăta mai plăcută decât îmi imaginasem înainte. Avea ochi prelungi, căprui, cu gene lungi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și automulțumirea acestor cântăreți beți. Apoi, în cele din urmă, am auzit în depărtare vocea lui Lizzie cântând „La cinci stânjeni adâncime“. Am ascultat atent, dar nu mă puteam orienta asupra direcției de unde venea glasul, atât de puternic era acompaniamentul vuietului mării sălbăticite. Pe urmă, m-am gândit cât de straniu se reverbera vocea ei. Părea aproape amplificată. Cânta, probabil, în interiorul turnului. Mă aflam încă în apropierea casei și am pornit-o spre turn, prin ceea ce părea acum ca un decor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
conștient de steaua pe care o vedeam și de un miracol: respiram. Îmi urmăream cu grijă respirația ca pe un fenomen grandios, o mișcare cosmică, naturală și totuși miraculoasă. Încet, rar, adânc, decisiv, respiram. Undeva, dedesubtul meu, se auzea un vuiet ferm, uniform, iar eu zăceam în potirul acelei zvârcoliri și mă uitam la stea. Mă împungeau dureri și totuși mă simțeam bine, detașat de ele. Eram relaxat de parcă mă deșteptasem dintr-un somn de aur și poate că acum aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
uitam la stea. Mă împungeau dureri și totuși mă simțeam bine, detașat de ele. Eram relaxat de parcă mă deșteptasem dintr-un somn de aur și poate că acum aveam să adorm din nou. Mi-am închis ochii. Respiram. Amestecate cu vuietul, apoi separate de el, auzeam alte sunete, deslușeam glasuri, și știam unde mă aflu. Zăceam întins pe stânca plată care ducea la pod. Și de asemenea eram conștient, dar într-un mod cu totul detașat, de ceea ce mi se întâmplase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și o vibrație ușoară, ascuțită, a cărei sursă, după numeroase căutări, am descoperit-o în firul de metal al clopotului de afară, care se întindea până în bucătărie. Eram nedumerit și de un zgomot care venea din exterior, dinspre mare, un vuiet prelungit, repetat, asemănător geamătului sirenei de ceață a unui vapor. Niciodată până acum nu auzisem o sirenă de ceață pe marea asta straniu de nepopulată. Poate că era vorba de un vapor care se rătăcise și care, în curând, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o sirenă de ceață pe marea asta straniu de nepopulată. Poate că era vorba de un vapor care se rătăcise și care, în curând, după un răstimp de tăcere, o să se zdrobească de stâncile mele, cu un vacarm de neînchipuit? Vuietul sirenei de ceață, dacă asta o fi fost, conteni un timp; dar acum se auzea un alt zgomot, un bubuit ciudat, ritmic, produs de apele înverșunate ce năvăleau în cazanul lui Minn, împinse apoi într-o retragere abruptă. Am așezat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Eu nu puteam, că eram bandajat tot și zic: Mă ierți, da’ n-am ce face, tre’ să rămân. Toți medicii a’ plecat la baie și eu am rămas în dispensar la chirurgie... Și pe la zece și jumătate, aud un vuiet curios, ceva ce nu exista în liniștea care domina în Gherla... Mă rog, că în interior nu era chiar liniște, că zbierau caraliii ăștia toată ziua... Dom’ne, da’ era un vuiet... după care niște bubuituri, alergătură pe coridor. Ce
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
chirurgie... Și pe la zece și jumătate, aud un vuiet curios, ceva ce nu exista în liniștea care domina în Gherla... Mă rog, că în interior nu era chiar liniște, că zbierau caraliii ăștia toată ziua... Dom’ne, da’ era un vuiet... după care niște bubuituri, alergătură pe coridor. Ce Dumnezeu o fi? Nu puteam să-mi imaginez ce se poate întâmpla. Trece o perioadă de timp, agitație mare prin curte, și la un moment dat văd că vine cu o scară
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
un timp vine ofițerul de serviciu și zice: Unde-s ăia? Acolo! Erau după perdea. Haideți! Și-i scoate afară și-i duce. Eu rămân acolo, în chirurgie, și după vreo oră aud iar gălăgie pe coridor, și afară, tot, vuiete... Și la un moment dat vine după mine și-mi spune: No, hai! Unde? Hai la cameră! Cum era obiceiul mai demult, că trebuia să-ți pui mantaua în cap, de data asta nu mi-a spus așa ceva... Am ieșit
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
-nceput de ieri să cadă Câte-un fulg, acum a stat. Norii s-au mai răzbunat Spre apus, dar stau grămadă Peste sat. Nu e soare, dar e bine Și pe râu e numai fum. Vântu-i liniștit acum, Dar năvalnic vuiet vine De pe drum. Sunt copii. Cu multe sânii De pe coasta vin țipând, Si se împing, si sar râzând, Prin zăpadă fac mâțanii Vrând-nevrând. 96 Fulgul de zăpadă de C. Radeș Pe obraz, pe nas, pe umăr, Tot cad fulgii, fără
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
Nostru Iisus Hristos. Mii de stele argintii ard ca niște făclii veșnice. În case, miroase a cozonac și a colaci aromați, rumeniți. Se aud zurgălăii săniilor cu cai. Copiii îl așteaptă pe moș Crăciun, pe care îl iubesc foarte mult. Vuiet surd se încovoaie de după dealuri și se pierde în văi și stânci. Gheața lucește ca oglinda, iar brazii par niște uriași care străjuiesc drumul. Așezat la gura sobei, noaptea pe când viscolește, privești flacăra albastră a vreascurilor și spui minunate povești
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
mi-am răspuns deocamdată cu toată gura și care mă obligă la oconcluzie rațională, logică, bazată pe o argumentație solidă, este următoarea: „Ce e mai util? Ce e mai moral și mai corect: să-mi scriu cărțile lăsând dincolo de geam vuietul, agitația, ideea de utilitate sau să aleg calea confruntării deschise? Câți m-ar urma? Câți se chinuie astăzi, practic, nu în teorie, cu cărți, și nu cu văicăreli de genul nu se poate, nu ne lasă etc. să se confrunte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
marii scriitori japonezi, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1968, autorul unei proze de atmosferă de mare finețe și rafinament, în maniera monogatari din perioada Heian (795-1185). Dintre operele lui amintim: Dansatoarea din Izu, O mie de cocori, Vuietul muntelui, Maestrul de Go, Lacul, Descoperirea frumuseții, Frumusețe și întristare, Frumoasele adormite, Kyoto sau tinerii îndrăgostiți din străvechiul oraș imperial. Ca și celelalte opere, Țara zăpezilor, publicată în anul 1948, excelează prin crearea unei atmosfere picturale în care seninătatea contemplării
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
o vale "plină de oase" și, supunându-se cuvintelor Domnului, le vorbi: "Oase uscate, ascultați cuvântului Celui Etern; Așa grăiește Domnul Dumnezeu oaselor acestora: Iată, eu voi face să intre în voi duh și veți învia. S-a făcut un vuiet, și o mișcare și oasele au început să se apropie, fiecare os la încheietura sa. Și am privit și eu și iată, erau pe ele vine și crescuse carne". 5. Picturile rupestre: imagini sau simboluri? Documentele figurative cele mai importante
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și apă totodată, niciodată soare, întotdeauna prezență lunară, semn al instinctualului, al iraționalului izbucnit din străfunduri. Deși uneori impresia e de contopire, de unire cu această ființă fantomatică ("Ești pasul meu de patru vânturi"), totuși apropierea e adesea imposibilă Ascultă vuietul adâncurilor dintre noi/ Cum crește în amurgurile lumii, ca o mare", Eumene). Sentimentului finalului de lume, al pierderii în neant e copleșitor. Amurgul, motiv consacrat, atât de iubit de simboliști (să nu uităm că Stelaru se fixează în descendența acestora
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Că plîng și eu și cînt!” (G. Coșbuc) Plopii „se cutremur” (Eminescu), se „zbat („Și-atunci, lîngă mormînt,/ Plopi cu frunza rară/ S-au zbătut ușor în vînt,/ Zile lungi de vară” - Topîrceanu), vuiesc („Plopii începură să se clatine cu vuiet”- Vasile Demetrius), în rezumat, sînt imagini plastice ale sensibilității neliniștite; tulbură 8). Din cauza foșnetului său permanent, - spune o legendă de Petre Dulfu -, plopul a fost blestemat de Maica Domnului. Vrînd să nască sub el, n-a putut, și atunci „l
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Ed. Minerva, 1975, p. 70. 8. „Dialog de iarnă”, în Opere, p. 119. 9. Op. cit., p. 54. 10. Ibidem, p. 169. 11. Ibidem, p. 187. 12. „Verset fantast”, op. cit., p. 298. La Arghezi: „Infinit! Infinit! Adună-ți bolțile deodată/ în vuiet prelungit./ Demonic Infinit!/ Descinde-n mine cum descind/ Tenebrele în schit” etc. (Versuri, ediția cit., p. 105-106) Scriitor 1. Opere alese, 2, ediția cit., p. 212. 2. „Liviu Rebreanu”, în Amalgam, ediția cit., p. 256. (Interviu de I. Valerian) 3
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de slugi numite de ei înșiși, de regulă personaje șterse sau dubioase, fără niciun suport electoral. Rămân cu tupeu, privind scârbiți, cu coada ochiului, la reacția civică de pe trotuar. Nu o aud prin geamurile scumpe care nu lasă să treacă vuietul străzii. Cine-i ține, cine-i rabdă pe acești ciocoi de stil nou care au anunțat veseli mercurialul pentru posturile de directori numiți politic? Păi cine alții decât cei ce precuvântă în piață despre unire, despre toleranță, despre binele public
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
la superba Apollonie Sabatier (La Présidente!; de ce nu i-ai trimite și tu poezii și scrisori?), la doamna mamă Aupick, la misterioasa J.G.F., la servanta Mariette, la cerșetoarea roșcată, la acea necunoscută de pe stradă, întâlnită doar o singură dată în vuietul necruțător al orașului, la Elisa Nieri (galantissima spioană!), la dansatoarea Lola Montès, la damnatele femei încolăcite desfătător și desfrânat, la o anumită modistă, erudită și pioasă, la a doua Berthe, ultima lui amantă, abia deslușită în chinurile bolii tot mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
însemnat de fapt o strategie de-a dreptul luminată a partidului care, în eventualitatea în care Oprescu va deveni primar, îl va reîmbrățișa cu multă căldură. Una peste alta, toate aceste lucruri s-au întâmplat înainte de pauza discutată. După ea, vuietul revine încet, încet. Deocamdată, cu baloane, confetti și pancarte, toate simbolizând intrarea în cursă a vreunui candidat. Zâmbete, aplauze, cântece de veselie, promisiuni din partea candidaților că vor câștiga alegerile, chiar și atunci când sondajele îi creditează cu 0,1 procente. Nebunia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
Pan) (i) "Domnița, dreaptă și nemișcată ca o făclie, se uită după umbra șchioapă cum se ducea, se tot ducea, mică, mai mică, și mai mică, până ce se înecă în ceața depărtării. Apoi, fără să mai simtă ceva, afară de un vuiet adânc, adânc, în fundul urechilor, intră în iatacul de cleștar, se trânti în pat și începu să plângă." (Barbu Ștefănescu Delavrancea, Poveste) Formulați enunțuri în care complementul circumstanțial de loc să fie exprimat prin: (a) pronume personal propriu-zis precedat de prepoziție
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
primele metamorfoze ale stomatologului Noimann. Apare astfel tema dublului, o temă foarte des abordată de Nichita Danilov, influențat, probabil, și de nuvela dostoievskiană Dublul: „O mulțime de chipuri umflate, cu trăsături schimonosite, se roteau În jurul capului lui Noimann, scoțând un vuiet Înfundat, care-i punea la grea Încercare timpanele. Nu era prea plăcut să-ți vezi propria față multiplicată În zeci de exemplare, apropiindu-se și Îndepărtându-se ca un ecou de fața ta reală, alcătuită din carne, sânge și oase
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
stăteau cu arma lângă piciorul drept, în așteptare. Era clar că nimeni nu mai avea voie să intre în clădirea Poștei și să telefoneze. Am decis să plecăm din centru, fiindcă lucrurile păreau foarte fluide. În timp ce ne îndepărtam de centru, vuiete de mulțimi începuseră să se audă și manifestanți care strigau "Jos comunismul!" și "Jos Ceaușescu". Ajunși acasă, am ascultat repede la radio ce se mai întâmpla. Era greu de aflat, mai ales că Vocea Americii avea un program foarte limitat
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
un program foarte limitat la doar 1-2 ore seara, iar bruiajul era foarte puternic. A doua zi, pe 22 decembrie, au început să se audă din nou manifestanți care se îndreptau spre centrul orașului, dar de data aceasta sloganurile și vuietul mulțimii au fost însoțite de împușcături care au început în jurul prânzului. La radio si televiziune vedeam și auzeam pe geam televizoarele unor vecini tocmai se anunțase fuga cuplului Ceaușescu și preluarea controlului televiziunii de către cei din grupul lui Ion Iliescu
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]