2,669 matches
-
am ieșit din ele onorabil. Imaginea vulcanilor deșteaptă în instinctele mele, poate, o frică specială, primară, are nu mă simt în stare nici s-o explic. Poate și fiindcă impresiile se amestecă. Deși sunt înghețați, nu-mi pot imagina acești vulcani stinși. Nu m-ar mira să zăresc la un moment dat un fir de fum prelingîndu-se din craterele pline, probabil, acum, cu zăpadă. După care din măruntaiele munților ar izbucni valuri de lavă fierbinte cu violența cu care izbucnesc fiestele
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de fum prelingîndu-se din craterele pline, probabil, acum, cu zăpadă. După care din măruntaiele munților ar izbucni valuri de lavă fierbinte cu violența cu care izbucnesc fiestele în singurătatea mexicanilor. Acest ultim gând mă face să văd în cei doi vulcani martori ai multor "lumi", dacă judecăm ca în credința aztecilor, o adevărată emblemă a Mexicului. Singurătatea lor seamănă cu singurătatea țăranilor care-și curăță pământul năpădit cu tufe de nopal. Violența cu care, oricând, se pot trezi nu e străină
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Singurătatea lor seamănă cu singurătatea țăranilor care-și curăță pământul năpădit cu tufe de nopal. Violența cu care, oricând, se pot trezi nu e străină de caracterul mexicanilor. Și să mai adaug ceva. Intimidat de tăcerea ostilă a celor doi vulcani, recunosc că, și aici, am simțit în singurătatea mea nevoia de a o împărți. A împărți cu cineva totul, lăcomia, o pâine și teama, a împărți vina, dorința și noaptea, a împărți singurătatea ca să nu ne omoare... O crustă de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
aici, am simțit în singurătatea mea nevoia de a o împărți. A împărți cu cineva totul, lăcomia, o pâine și teama, a împărți vina, dorința și noaptea, a împărți singurătatea ca să nu ne omoare... O crustă de gheață pe focul vulcanilor, nu e acesta chiar Mexicul? Și nu de aceea mă simt apropiat de mexicani? despre curaj Cineva mi-a povestit că vulcanul Popocatepetl, când sunt zile frumoase, cu o transparență a aerului rar întîlnită altundeva decât în Mexic, se vede
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
împărți vina, dorința și noaptea, a împărți singurătatea ca să nu ne omoare... O crustă de gheață pe focul vulcanilor, nu e acesta chiar Mexicul? Și nu de aceea mă simt apropiat de mexicani? despre curaj Cineva mi-a povestit că vulcanul Popocatepetl, când sunt zile frumoase, cu o transparență a aerului rar întîlnită altundeva decât în Mexic, se vede de la depărtări și mai mari. Mulți își anunță atunci vecinii și prietenii: "se vede!" Nu e nevoie să-și spună ce anume
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
și mai mari. Mulți își anunță atunci vecinii și prietenii: "se vede!" Nu e nevoie să-și spună ce anume. Toți înțeleg. Nietzsche îi sfida pe filozofi chemîndu-i să-și ridice casele pe Vezuviu. Mexicanii fac chiar mai mult cu vulcanii lor. Ei reușesc să-i iubească! Oare să nu existe în acest sentiment nici o legătură cu sfaturile pe care altădată, după cum ne asigură Codicele Florentin, le dădea tatăl copilei nahuatl când ea împlinea șapte ani? "Dar chiar dacă n-am avea
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
copilei nahuatl când ea împlinea șapte ani? "Dar chiar dacă n-am avea, fetița mea, decât suferință pe pământ ― zicea tatăl ― trebuie oare din pricina aceasta să ne temem? Trebuie să stăm întruna cu teamă? Trebuie să trăim plîngînd?" A iubi un vulcan e, probabil, chiar mai mult decât o dovadă de curaj. Problema aceasta mu preocupă de când am fost în Sicilia. Acolo am întălnit oameni care mi-au vorbit cu afecțiune despre Etna. La început nu-mi venea să-mi cred urechilor
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Etna. La început nu-mi venea să-mi cred urechilor. Pe urmă mi-am spus că pot exista relații mai puțin obișnuite între oameni și anumite locuri. N-aș găsi nici acum o comparație mai bună pentru Mexic decât un vulcan care unește lucruri aparent incompatibile: piatra arsă de lavă și zăpezile care fac la amiază din Popocatepetl o catedrală ninsă, pașnică și majestoasă. Dacă sărbătoarea este aici cealaltă față a singurătății, fața strălucitoare, când mexicanul simte nevoia să se reverse
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
amiază din Popocatepetl o catedrală ninsă, pașnică și majestoasă. Dacă sărbătoarea este aici cealaltă față a singurătății, fața strălucitoare, când mexicanul simte nevoia să se reverse peste limitele sale pentru ca, odată reîntors la ele, să le poată suporta din nou, vulcanii sunt liniștiți pentru că au erupt din când în când. Poate că există o logică în dragostea pentru vulcani. Așa cum există o logică în faptul că iubim mai mult viața după ce descoperim că o vom pierde. spre sud Trebuie să-mi
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
strălucitoare, când mexicanul simte nevoia să se reverse peste limitele sale pentru ca, odată reîntors la ele, să le poată suporta din nou, vulcanii sunt liniștiți pentru că au erupt din când în când. Poate că există o logică în dragostea pentru vulcani. Așa cum există o logică în faptul că iubim mai mult viața după ce descoperim că o vom pierde. spre sud Trebuie să-mi fac din nou bagajele. Mâine plecăm cu autobuzul în sud. Spre Tierra caliente. Veracruz. Tabasco. Villahermosa. Celebrele ruine
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de Urziceni, și unde am coborât să luăm o cafea. Deși ne îndreptam spre sudul tropical mi-era frig. De fapt, câmpurile acelea cu porumb și cactuși erau la altitudinea Negoiului nostru! Nu mai vedeam la orizont umbrele dramatice ale vulcanilor Popocatepetl și Ixtaccihuatl, dar aceasta nu însemna nimic. Eram încă pe platoul unde aztecii, și-au ales locul pentru capitala lor... Și iarăși autobuzul, munții și serpentinele care ne coborau spre câmpia adevărată. Pământ pietros, în care lumina cactusul acum
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de a vinde și de a târgui sau că a fost în stare să refuze să-și vândă marfa prea repede de teamă că nu va mai avea ce face până la sfârșitul zilei. Renunțând la pasiunile lui, ar semăna cu vulcanii care dormitează și cu dragostea care decade în rutină după ce a visat absolutul. Excesul nu e neapărat indecent și măsura nu e totdeauna admirabilă.,, A abuza" înseamnă uneori, dimpotrivă, a avea curajul să scandalizezi mediocritatea dispusă să nu iubească nimic
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
bănui că olmecii au avut despre slăbiciune o idee care mă îngrozește. Aflu că aceste "capete" au o istorie misterioasă, în regiunea unde au fost găsite nu s-a descoperit nici o carieră de bazalt. Blocurile de piatră provin de la un vulcan, aflat la peste o sută de kilometri. Cum au fost transportate, însă, în junglă de o populație care nu cunoștea roata și carul? Și de ce tocmai din materia care le lipsea cel mai mult și-au realizat olmecii capodoperele? Piatra
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
orgoliu Câteva nuanțe s-ar impune totuși. Căci anecdota cu cel care își descarcă pistolul în creierul unui prieten bețiv pentru a-l scăpa de durerea de cap se referă, ni se spune, tot la un "macho". A dansa pe vulcani poate semăna a curată nebunie. Dar un "macho" e dispus să păcătuiască în toate felurile împotriva logicii, mai puțin unul: el e gata să facă o nebunie fără altă dobândă decât mândria că nu s-a temut. În situații fără
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
pregătindu-și obișnuitele tortillas... apa care lipsește mereu... jocul de pelotă, plin de soare și de primejdii... piețele colorate în care comerțul pare să fie un simplu pretext pentru spectacol, pentru plăcerea de a vinde și de a cumpăra... craterele vulcanilor îndreptate spre cer ca ochii orbi ai statuilor... praful ridicat de vânt... Și eu am ascultat cântecul, / Caminante, / Caminante... Da. Și eu. Sau, cel puțin, așa cred. dansul Cântecul s-a terminat. Începe un dans acum. Dans maya sau dans
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de apă. Zei pe fața cărora trece din când în când câte un nor. Sunt zei care au umbră, regrete și amintiri, căci au descoperit timpul. Iată pe scurt ce m-a învățat Mexicul, unde totul e excesiv ca la vulcani: și singurătatea, și lava. Fără pasiune această țară ar fi tristă. Și parcă aud pe plajă cum scrâșnește nisipul sub copitele cailor opriți brusc, în aplauzele mulțimii, la spectacolele de charros. Întrucât în întîmpinarea Afroditei se grăbesc aici nu sculptorii
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
să-i vorbesc despre intențiile mele, nici nu prea aveam cui, ea trecând din baie în cameră și invers, căutând un ruj, o eșarfă, dulapul de haine deschis, peste tot împrăștiate rochii, bluze, și eu prăvălit definitiv în craterul unui vulcan ce sta să erupă, mă roagă s-o însoțesc la Filarmonică, la un concert, nu sunt deloc îmbrăcat pentru concert, mă simt ridicol la dreapta ei în mașină și nu înțeleg de ce m-a luat cu ea la concert, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
său. Și, pe când îi vorbea astfel, nu știa că toate acelea aveau să-i influențeze decisiv viitorul. Germanicus răspunse: — La poalele lui mons Albanus, în apropiere de Roma, se află un lac mic, rotund - se spune că e gura unui vulcan stins. Și acolo e la fel, nu intră și nu iese nici un râu, dar apele lacului nu se împuținează niciodată. Se numește Lacus Nemorensis, lacul din pădure. Și îi promise: — O să mergem acolo. Apoi își aminti de corabia de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lungă și verde, iar mai departe - vârful muntelui Epomeus, pe insula Aenaria, care peste secole avea să se numească Ischia. Muntele era acoperit de copaci; privind coastele lui domoale și fertile, nimeni nu și-ar fi închipuit că era un vulcan. Gajus privi mai departe, dar nu se vedea nimic în ceață; în cele din urmă, se gândi că nu avea rost să caute să zărească insula cealaltă, mai îndepărtată, care se numea Pandataria. Își coborî privirea; de jur-împrejur, pe câmpiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nimic în ceață; în cele din urmă, se gândi că nu avea rost să caute să zărească insula cealaltă, mai îndepărtată, care se numea Pandataria. Își coborî privirea; de jur-împrejur, pe câmpiile întinse, prin vegetația bogată, se vedeau gurile vechilor vulcani stinși, unele pline de tufișuri, altele distruse în parte de mare și transformate în mici golfuri. La poalele lor se afla un lac rotund, care fusese odinioară un mic crater. Îl despărțea de mare un diafragm subțire de lavă solidificată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
solidificată, în care fusese săpat un canal navigabil. În jur se ridicau cele mai frumoase vile din întregul imperiu. Campi Phlegraei, miticele Câmpii de Foc, se întindeau de acolo până departe, la ultimele ramificații din Neapolis. Însă ultima gură a vulcanului, enormă, se transformase sinistru într-un lac întunecat și nemișcat, care scuipa vălătuci de ceață. Deși nu-l văzuse niciodată, Gajus recunoscu înspăimântătoarele descrieri ale poeților: „Lacus Averni, pădurea Hecatei, Acherusius de sub pământ“. Acolo, potrivit vechilor mituri, se întindea împărăția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Vetus, mai vechi decât Roma. Colinele erau acoperite de stejari, fagi, dafini și, mai sus, castani, ale căror fructe le îndrăgea, potrivit lui Vergilius, blânda păstoriță Amaryllis. Însă păstorii și tăietorii de lemne povesteau: „Muntele cel mai înalt e un vechi vulcan; spre norocul nostru, doarme de veacuri întregi“. Vechea masă de lavă devastatoare se întărise până la porțile Romei. Acum, în vârf strălucea templul lui Jupiter Latiaris. Noaptea, focul altarului său se vedea de pe muntele Tarracina, unde se afla sanctuarul megalitic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
palid. De la începutul vremurilor, încă dinainte de nașterea Romei, lacul, munții, pădurea întunecată au fost consacrate Dianei. Împăratul fu impresionat de apa liniștită și nemișcată; era netedă ca o placă de metal. Manlius spuse cu jumătate de glas: — Bătrânii povestesc că vulcanul avea douăsprezece guri și că aceasta era cea mai adâncă. Într-adevăr, malurile erau formate din lavă, iar sub pământ vulcanul poate că mocnea încă, declanșând cutremure neașteptate și tulburând apele. — Însă nu se vede de unde vin apele acestea, explică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
liniștită și nemișcată; era netedă ca o placă de metal. Manlius spuse cu jumătate de glas: — Bătrânii povestesc că vulcanul avea douăsprezece guri și că aceasta era cea mai adâncă. Într-adevăr, malurile erau formate din lavă, iar sub pământ vulcanul poate că mocnea încă, declanșând cutremure neașteptate și tulburând apele. — Însă nu se vede de unde vin apele acestea, explică Manlius, înăbușindu-și accentul grosolan din Velitra. Nu se vede de unde izvorăsc... Era, poate, respect, poate o spaimă ancestrală. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se aducă sacrificii în cinstea zeilor, spuse cu reproș un preot bătrân. Și el, la întoarcerea din Aegyptus, după povestea cu Cleopatra, avea mintea cu totul schimbată... S-a auzit apoi că dincolo de Aricia, pe malul lacului aflat deasupra unui vulcan stins, se deschisese un șantier misterios. Veneau acolo meșteri tâmplari din munți, dulgheri de la Misenum, Tarentum, ba chiar de la Alexandria; se descărcau sute de bârne, nenumărate trunchiuri de coloane, munți de țigle. Nimeni nu avea voie să coboare până la lac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]