1,925 matches
-
dădeau doar din cap, zâmbind politicos, și Hans Saner spuse „mă rog...“ Nici măcar n-au catadicsit să se scuze pentru absența lor la inaugurarea vilei „Hackler-Halde“, cum își numea deja proprietatea, în ciuda invitațiilor trimise. Și Hackler luă o înghițitură din whisky-ul scoțian vechi de treizeci de ani, pe care îl adusese chiar el, cântărind în mână paharul de cristal pe care era gravată o betonieră. Mereu și mereu reveneam la fereastră, ne uitam la ogoare și câmpii, la casele țărănești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ar fi trebuit să ne aparțină covoarele de mătase și nu lui Hackler, care a apărut în cele din urmă, după ce am așteptat o jumătate de oră. Purta un costum și cravată, ținea în mână un pahar de cristal cu whisky și se îndreptă greoi înspre fotoliul postat ca un tron în fața peretelui pe care atârna o pictură în ulei reprezentând lacul din pădure. Nu ne salutase, se dusese pur și simplu la fotoliul acela și se lăsase să cadă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Hackler pus pe cea mai înaltă clădire, să devină vizibilă de departe, căci întregul areal de la fosta casă țărănească și până jos la așezământul băilor îi aparținea unui singur bărbat și ăla strângea între degete paharul de cristal de parcă măcar whisky-ul i-ar fi conferit apartenența la acela cercuri unde se bea scotch din pahare grele. Se pare că alcoolul nu-l lăsa să simtă atât de acut durerea pricinuită de respingerea lui, a lui, care reușise, doar ajunsese mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de cincizeci de ani, cu un chip irlandez prelung, frumos, ușor melancolic, și păr cu cărare pe mijloc, În combinație izbitoare cu mustața palid cenușie, Îl primi cu lipsa de formalitate tipic americană, În cămașă și vestă, și Îi oferi whisky la ora trei după-amiaza, pe care Henry Îl refuză politicos. Daly avea planurile pentru noul teatru Întinse pe birou și se desfătă arătându-i-le și lăudându-se cu ultimele cuceriri În domeniul schimbărilor de decoruri și luminilor pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Clarence McIlvaine, se apropie de Henry, cu un pahar de sherry În fiecare mână, Întinzându-i unul. — Nu mă omor după sherry, dar altceva nu este, În afară de cafea și ceai, spuse el. În clipe ca astea, omul are nevoie de whisky. Schimbară câteva platitudini despre slujba de Înmormântare, apoi McIlvaine trecu rapid la afaceri. Era absolvent la Princeton și făcuse o carieră de succes În lumea editorială, Într-o perioadă de timp relativ scurtă. Fusese ales să Înființeze filiala britanică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se transforme Într-o piesă muzicală. Să poată fi cîntat. Reporter MCM (o fată amețitor de cunoscătoare, critic muzical): „Linia melodică este chestia aia melodioasă. Nu?” Se mai scrie și În funcție de culoarea cerului, a mobilei, a iubitei, a sticlei de whisky, a atmosferei, pe urmă umbli pe claviatură și apare o structură, de preferat cît mai muzicală, am explicat. SÎnt un neuroromantic. De fapt, totul pornește de la ritm. Dacă n-au ritm, cuvintele nu Înseamnă nimic. Ritmul ți-l dau talentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
marinarilor argentinieni, dramatismul gen Edith Piaf adus de francezi alcoolici exilați, L’acordeoniste, padam, padam, Milord, și blues-ul nocturn al ultimilor americani coborînd pe țărm cu King Oliver, Scott Fitzgerald și Ben Webster În buzunare, povestind printre sticle de whisky că, demult, un ziarist a sugerat casei de discuri care edita albumele lui Leonard Cohen să pună și-o lamă de ras În țiplă, Gillette, pentru ca ascultătorii să nu-și mai piardă vremea, dispoziția sufletească și răbdarea cu căutatul prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Dorel Vișan, genial, Cecilia Bârbora vine la fix pe replică, naturală și plină de farmec ca-ntotdeauna, la tot pasul umor de cea mai Înaltă calitate, singura calitate a românilor, și nu de neglijat vezi antologica scenă cu melcii și whisky-ul, interviul dat francezilor, ori colosala „dă-i salam” adresată mamei copilului care-i un fanatic al salamului, Îl caută, doarme cu el În mînă și nu poate fi calmat decît cu această delicatesă națională, sînt momente cînd rîzi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe care-l visează acea pe atunci nouă versiune a celebrei Blanche Dubois, mama lui Tennessee Williams. După cum se poate cu ușurință bănui din ce se citește, Tennessee a murit Înecîndu-se În chip dramatic cu dopul unei nocturne sticle de whisky. În ce-o privește, Vivien Leight a supraviețuit multor dopuri, unele metalice, și l-a ajutat pe Elia Kazan să fie recunoscut pentru Întîia oară drept un creator de capodopere. După Pauline Kael, nici o actriță, de la Lilian Gish pînă-n momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să-l interpreteze, probabil singurul rol ce nu-l poate face, n-ar reuși să-i imprime intensitatea palpabilă, marca Robert, pe care o insuflă Satanei. CÎt despre Rourke, Înainte de a fi marcat și el de film, de droguri, de whisky, a jucat În Johnny Handsome (1988). Interpreta rolul unui bandit blînd și de-o urîțenie dincolo de desfigurare de unde și porecla , căruia i se face o operație estetică, operația reușește și monstrul, ce fusese identic cu broscoiul din povestea cu fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Încercare pentru orice regizor, cum spunea Odobescu. Pentru a evita pericolul romanțării, aceste filme sînt construite precaut Într-un registru liniar, dur-realist, susțin constructorii, astfel Încît, la fel ca Parker, Jim Morrison invadează ecranul sinucigîndu-se lent la 40 de grade whisky În lungi prim-planuri și, pentru marele public, complet lipsit de motivație, de parc-ar fi frizer sau un Îndrăgostit fără speranță singur În parc, și cad frunzele, deși nici măcar atît nu e, nu l-a părăsit nimeni și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la 16 ani de Închisoare, preafrumoasa Paula Iacob spune-n Expres În calitate de avocat, de medic, ca o mamă, că-i bolnav și nu poate sta În detenție. Constat că nimeni nu suportă condițiile de detenție, oamenii au dreptate, n-au whisky, nu se pot plimba cu automobilu-n curtea Închisorii decît În cerc strîns, femei, ioc, plus alte neajunsuri. Se vede că Paula nu-i la curent cu o nouă publicație, Love-sexy magazin. Aici se vorbește de zodia săgetătorului. „Este ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
le-a spus că „nici vorbă să mi se ia ceva, eu am inventat totul, mi-a venit ideea În timp ce stăteam pe WC, Între două pîrțuri”. Și le-a promis celor de la radio că le va trimite o ladă cu whisky, n-am Înțeles pentru ce, dar m-am bucurat. Eleganța exprimării domnului ȚÎnțăreanu mi-a umplut ochii de lacrimi, cuvîntul pîrț dovedind Încă o dată că are o subtilă, metaforică prezență, mai ales dacă-i folosit la microfon, prin el, radiovorbitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
știut ce să facă.) Și, odată Încheiată prima parte a ședinței, s-a trecut la bar. A urmat o beție ca-n vis, cavalerii sînt extrem de prietenoși cînd ajung să te cunoască, și ajung foarte repede, după două pahare de whisky, se Întîlnesc oficial o dată pe săptămînă, după niște reguli stricte, În prima jumătate de oră de lucru tratează cele mai diferite teme mi-au povestit că odată au deliberat Îndelung problema veverițelor, sînt prea multe, altă dată au decis să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
4 În camera comună a secției petrecerea era În toi. Bar la liber: scotch, bourbon, o ladă de rom adusă de Jack Vincennes, zis Tomberon. În răcitorul de apă era marfa adusă de Dick Stensland: un cocteil de ouă cu whisky Old Crow. Un fonograf Împrăștia În aer colinde de Crăciun deocheate, În textele cărora Moșul și renii lui și-o trăgeau și se destrăbălau În toate felurile. Locul era plin ochi cu polițai din schimbul de noapte - echipa de la Centrală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
stat la pîndă. Linda, cea de-a doua nevastă, și-a luat zborul cu unul din informatorii lui, un trombonist care vindea marijuana pe șest. Atunci Jack s-a aruncat cu patimă asupra cufărului, amestecînd amfetaminele cu opiaceele și cu whisky, Înjumătățind numărul traficanților cunoscuți și devenind OMUL, inamicul public numărul 1 al tuturor „jazziștilor“ din branșă. Apoi a venit ziua de 24 octombrie 1947. Stătea Înghesuit În mașina lui, pîndind În parcarea de la Malibu Rendezvous, cu ochii pe doi vînzători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
tuturor „jazziștilor“ din branșă. Apoi a venit ziua de 24 octombrie 1947. Stătea Înghesuit În mașina lui, pîndind În parcarea de la Malibu Rendezvous, cu ochii pe doi vînzători de heroină aflați Într-un sedan Packard. Era pe la miezul nopții. Băuse whisky, trăsese un joint pe drum, dar pilulele de bendzedrină Înghițite nu țineau pasul cu pileala Îngurgitată. Un pont despre o tranzacție la miez de noapte: oamenii care vînd H și un negrotei slăbănog, Înalt de doi și zece. Un ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
I-am spus lui Karen că nu poate fi de față la audiere, dar că va putea asculta prin difuzor În biroul meu. Jack, Îmi pare rău! — Ovreiașule, te pricepi de minune să-ți protejezi martorii... CAPITOLUL 13 Bud sorbea whisky dintr-o sondă. Muzica de la tonomat Îi bubuia În urechi. Avea cel mai prost loc din tot barul - o canapea lîngă telefoanele publice. Îl chinuiau rănile vechi, căpătate la fotbal - dar și dorința de a i-o plăti lui Exley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Bobby Inge. Luă un taburet. Barmanul Îi turnă ceva de băut. Jack merse spre el. Barmanul nervos: uitături speriate, mîini tremurînde. Inge se răsuci, iar Jack spuse: — Poliția. MÎinile la ceafă. Inge aruncă băutura spre el. Jack simți gustul de whisky. Whisky-ul Îi arse ochii. Clipi, se Împletici și căzu orbit la podea. Încercă să tușească, să scape de gust, se ridică, Îi reveni vederea, dar ca prin ceață - Bobby Inge se făcuse nevăzut. Fugi afară. Nici urmă de Bobby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Inge. Luă un taburet. Barmanul Îi turnă ceva de băut. Jack merse spre el. Barmanul nervos: uitături speriate, mîini tremurînde. Inge se răsuci, iar Jack spuse: — Poliția. MÎinile la ceafă. Inge aruncă băutura spre el. Jack simți gustul de whisky. Whisky-ul Îi arse ochii. Clipi, se Împletici și căzu orbit la podea. Încercă să tușească, să scape de gust, se ridică, Îi reveni vederea, dar ca prin ceață - Bobby Inge se făcuse nevăzut. Fugi afară. Nici urmă de Bobby pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cînd Alan Ladd se Întoarce acasă de la război și Își găsește jigodia de nevastă ucisă. Vrei să bei ceva, Bud? — Da. Scotch. Sec. Lynn porni spre bucătărie și se Întoarse cu două pahare, În care turnase cîte un deget de whisky. — S-au făcut ceva progrese În ancheta privind cazul fetei moarte? Bud se tolăni În fotoliu. — De anchetă se ocupă trei oameni. E o infracțiune de natură sexuală, așa că or să fie adunați toți suspecții obișnuiți. Or să lucreze cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
meu poetic, aș fi recreat propria mea marfă și-aș fi pus-o În vînzare. Duceți-vă acasă, băiețași! Cărțile cu porcărioare nu vă vor rezolva cazul de crimă. Șvarții au făcut-o. Nenorociții ăia de cioroi. CAPITOLUL 35 Sticle: whisky, gin, coniac. Reclame pîlpîitoare: Schlitz, Pabst Blue Ribbon. Marinari care dau pe gît sticle cu bere rece. Tipi fericiți, care Își fac mintea varză. Apartamentul lui Hudgens - la doar o stradă distanță. Trebuia să bea ceva, ca să capete curaj. Știuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
doar o stradă distanță. Trebuia să bea ceva, ca să capete curaj. Știuse asta dinainte să-l urmărească pe Bud White. Iar acum avea de o mie de ori mai multe motive. Barmanul zbieră „Ultima comandă!“ Jack Își dădu pe gît whisky-ul cu sifon și Își lipi paharul de gît. Toată nebunia zilei de azi Începea să-și spună cuvîntul - din nou. Millard zice că Duke Cathcart era implicat Într-o combinație În care Își vindea marfa pornografică proprie. Bud White
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pentru explicații mai complicate. Am închis telefonul și am spus - ascultându-mi cu interes propria voce: — Scuză-mă, probabil mă crezi foarte nepoliticos. Vrei să bei ceva? Am vin, suc de portocale, bere și limonadă și chiar un pic de whisky, cred. Fiona ezită. — Putem lăsa ușa deschisă, dacă vrei. Nu mă deranjează. Și în clipa aceea zâmbi și se așeză din nou pe canapea, picior peste picior și spuse: — De ce nu? Mi-ar face plăcere. — Vin? — Suc de portocale, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nici doi bani pe literatură, pe adevărata literatură și singurele... valori de care par să le pese sunt cele care pot să le mărească profitul. Își mai turnă apă în pahar și dădu pe gât o înghițitură zdravănă ca și cum era whisky curat. Fii atent acum - o să râzi. O să te prăpădești de râs, nu alta. Am citit zilele trecute un nou roman, manuscrisul dactilografiat. Ghicește cine l-a scris? — Hai, spune. O prietenă de-a ta. Despre care știi multe. — Mă dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]