2,178 matches
-
Pe unul din podurile de pe Bega erau filtre de miliție, iar În Piața Iosefin se vedeau urme de distrugere, pereți arși. Privește uluit, nu-i vine să creadă, nu știe ce Înseamnă, nu știe ce să creadă, dar nu mai zăbovește, o Întinde În viteză. E ceva foarte ciudat. Ajunge la prietena lui Într-un suflet. Nici ea nu știe ce se Întîmplă, părinții ei, medici, sînt Într-o tură prelungită la spital, pentru că de cîteva ore aduc oameni... aduc oameni
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tot ce puteam să-i las, bani, mîncare, mai puțin pachetul nou de țigări și amintirea nopții trecute (un moment cu care Încă nu mă pot lăuda, poate altă dată). Așa că probabil el e singurul care observă această flacără ciclam, zăbovind o clipă pe gardul din spatele spitalului, În acest tablou cald de iarnă umedă și rece, În care coșurile caselor fumegă și luminile incerte ale cartierului conspiră cu evadarea mea. O clipă scurtă pe gard e, de fapt, un mileniu pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sarcina de grătaragiu, În tren, și a ars atît mielul, cît și peștele; pentru că Întîrzie În mod regulat la apelul de dimineață; pentru că, atunci cînd tunurile s-au Întors În biutele lor din baterie, Într-un efort soldățesc general, a zăbovit să introducă penele de lemn care ar fi trebuit să frîneze roțile enorme, cînd tunul a luat viteză pe panta biutei, astfel că soldatul Patrana era să sfîrșească strivit de zidul magaziei de muniție (prilej cu care Întreaga grupă de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
eroul, ducîndu-și o mînă la piept și alta la frunte, prăbușindu-se cu capul pe masa pe care arde un muc de lumînare... Mă tem că ăsta e un mister tîmpit, un subiect asupra căruia nu are rost să ne zăbovească mințile. Să nu ne gîndim la el. De ce să devenim așa de... tragici? Să luăm lucrurile așa cum sînt. Să le luăm și să ne vedem de treabă și o să ne uităm la poze, peste ani... pozele, niște chestii străvezii care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
apă știau cine e George, dar chiar și cele care în mod obișnuit nutreau o simpatie indulgentă pentru el, îi resimțiră acum prezența ca un afront. O subterană solidaritate feminină le făcea să se unească împotriva lui George, în timp ce acesta zăbovea, uitându-se la ele. Nesta, care îl ura de-a dreptul, înregistră cu satisfacție reacția comună a femeilor. Înaltă, cu sâni puternici, în mijlocul cazanului clocotitor de carne udă, femeiască și de bebeluși lucitori și alunecoși, îl fixă încruntată pe George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
recunoscuse, și încă fără ochelari, era o performanță, pentru că John Robert nu o mai văzuse pe Ruby de mulți ani. Ruby îi zâmbi cu gura până la urechi. Era superâncântată că o recunoscuse Rozanov. Spera ca vreo doi-trei din cei ce zăboveau în jur și pe care-i cunoștea să-l fi auzit. Încuviință din cap și continuă să se uite extaziată la filozof. Nu-i dădea prin minte să scoată vreo vorbă. În momentul acela Ruby auzi vocea lui Alex strigând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de George, fantezia lui răscolită îi înfățișă ideea că, poate, John Robert voia să-i mărturisească taina că el este adevăratul tată al lui Tom. Niciodată nu-i trăsnise lui Tom prin cap asemenea idee, și nici de astă-dată nu zăbovi asupra ei. Gândul îi zbură din minte pe loc, izgonit de umbra indignată a lui Alan McCaffrey, asistat de cea a Fionei Gates. Dragostea pentru părinții lui morți îi inundă inima, tulburându-l și mai mult. Și cum cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-și lucrul, pe care oricum nu-l mai putea continua, urcă la fete cu două luminări aprinse. Își adora fiica, dar ar fi vrut s-o vadă măritată cu un catolic și să aibă șase copii. Îi plăcea și Valerie. Zăbovi puțin pe lângă ele și, până la urmă, coborâră toți trei să-și fiarbă un ceai pe primus. Părintele Bernard se afla la domnișoara Dunbury. Bătrânica suferise o criză de inimă și doctorul Burdett, asistentul mai tânăr al doctorului Roach (și fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
le luăm de la casa lui Hector. Îți duc eu sticla, se adresă Tom, galant, către Anthea. Ba nu, o duc eu, tu o ții pe a ta. Porniră cu toții în seara caldă străjuită de un cer senin, pe care mai zăboveau frânturi din lumina zilei. Câțiva bețivi adunați pe trotuar cântau încetișor. Tom se simțea amețit, sau mai curând beat. Anthea îi luă mâna și își simți ochii inundați de lacrimi. Îl iubea pătimaș pe Joey Tanner, care nu răspundea dragostei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu toate accesoriile imaginabile. Prețurile erau pipărate pentru cei ce își aleseseră meserii mai puțin bănoase, chiar și după ce lăsaseră în urmă o carieră întreagă. Dar când nu dorești să cumperi nimic, n-are nicio importanță. Nestor trecu fără să zăbovească pe lângă următoarele câteva vitrine și se opri în dreptul uneia unde te îmbiau accesorii pentru picnic. Pe un covor de iarbă artificială imitând un teren ușor denivelat se putea vedea într-o margine un grătar de fier negru, sub gratiile căruia
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ochi. Sau urmărea spectacolul în toate amănuntele lui. În poală ținea poșeta, iar în poșetă Lucian știa că se ascunde bețigașul de ruj, roșu, gras și lunecos. Acel bețigaș trebuia să-l uite. Se mustră că lăsase privirea-i să zăbovească pe chipul ei și repede și-o îndreptă către rândurile îndepărtate unde lucirile ochilor nu se mai deslușeau în ceața de întuneric. ASFALT AL COPILĂRIEI Avantajul era că existau pe strada mea, din loc în loc, de-a lungul trotuarului, guri
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și de scaune desperecheate, în neorânduială. Adică ridicându-se în picioare le lăsaseră deplasate de la locurile lor. Iar de el uitaseră și închiseseră ușa cu geam care dădea în stradă. A deschis acea ușă, dar ceva l-a făcut să zăbovească câteva clipe în cadrul ușii. S-a întors în prag și a privit încă o dată sala, cu numai câteva minute înainte plină. Dinăuntru se simțea venind căldura stătută a orelor de serbare, un damf de necurățenie și de parfumuri străine, toate
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dansase goală pe masă, în casa pedagogului, dar, oricum, sosea pentru ea vremea să se-ntindă pe spate și să-și desfacă picioarele ca să primească în ea seva plăcerii, cum scria într-un roman. O plăcere la gândul căreia, dacă zăboveai prea mult, trebuia, ca viitor bărbat, să-ți ții firea ca să nu te ia cu leșin. Dănilă își amintea de jocurile pionierilor... Tabăra de vară de la Homorod... Fata aia, care era de la altă școală și din alt oraș Miercurea-Ciuc, din
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și să ofere posibile rute necesare inserției în plan profesional. În privința învățămîntului artistic fie ca vorbim de dimensiunea formală sau cea informală muzeul deține o funcție primordială. Pornind de la o vizită ca formulă prin care luăm contact cu acest mediu, zăbovind în fața unei opere de artă, a unui exponat, elevul are posibilitatea descoperirii sau a redescoperii semnificațiilor acestora. Comunicarea vizuală, despre care am amintit într-un alt context, cel al formelor interacțiunii și comunicării în spațiul muzeal, privește sistemul de relații
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
lor. Din lunga lui experiență știa să-și aprecieze subordonații după felul cum priveau și cum își țineau pușca... Acum - nu avea îndoieli - toți cei din front erau capabili să înfrunte dușmanul... Când a ajuns la Toaibă, privirea colonelului a zăbovit parcă mai multă vreme asupra lui. Cum te numești, soldat? Toaibă a tresărit ca lovit de trăznet. În clipa următoare, însă, a înțepenit într-o poziție de drepți impecabilă și a răspuns: Să trăiți, domnule colonel, sunt soldatul Toaibă Toader
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
facă nani - a șoptit Toaibă. Eu mă retrag puțin și vă acopăr, în caz de reacție din partea lor - a precizat sublocotenentul. Ușurați, rușii s-au întors - rând pe rând - bine dispuși, la mașini. Cel cu pantalonii în vine, încă mai zăbovea... Unul din prima mașină a strigat: Alioșa! Hai, că nu mai ajungem coloana! Îndată, tovarășe comandant! - a răspuns rusul. În acel moment, s-a auzit un „pâst”, urmat de foșnetul desprinderii celor doi de pe pământ și saltul asupra rusului care
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a vrea Dumnezeu, vă va dărui și un prunc”... „Doamne! Fă să se întâmple minunea asta!” Pe la al doilea cântat al cocoșilor, Toaibă a intrat în casă. Maranda abia ațipise. Deși el călca pisicește, ea s-a trezit. Unde ai zăbovit atâta, Toadere? Ești teafăr? Cum ai umblat pe vifornița asta? În timp ce se dezbrăca, o asculta pe Maranda fără s-o audă însă. Mintea îi era plină de imaginea Dochiței, iar în urechi îi băteau darabana vorbele ei: „Ai s-o
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
consacrate, dar nu oriunde, ci Sub catargul înalt, înalt, / acolo unde e loc doar pentru divinitatea / care suge mișcările și unde Chiar vântului îi întinzi o cursă. Fiindcă „materialul” din care-și zidește poetul opera este cuvântul, este firesc să zăbovească asupra lui, înălțându-i imn (Imn cuvintelor) și găsindu-i sursa din gât, din inimă, chiar din / feciorie. Multe dintre poezii sunt ca un zbor frânt, prin apelul la elipsă, artistul implicându-l, în felul acesta, pe lector în actul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
potrivită? 43. Ferice de robul acela, pe care stăpînul, la venirea lui, îl va găsi făcînd așa! 44. Adevărat vă spun, că îl va pune peste toată avuția sa. 45. Dar dacă robul acela zice în inima lui: "Stăpînul meu zăbovește să vină"; dacă va începe să bată pe slugi și pe slujnice, să mănînce, să bea și să se îmbete, 46. stăpînul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se așteaptă, și în ceasul în care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
tot necăjește, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul." 6. Domnul a adăugat: "Auziți ce zice judecătorul nedrept? 7. Și Dumnezeu nu va face dreptate aleșilor Lui, care strigă zi și noapte către El, măcar că zăbovește față de ei? 8. Vă spun că le va face dreptate în curînd. Dar cînd va veni Fiul omului, va găsi El credință pe pămînt?" 9. A mai spus și pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înșiși că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
și a momentului... “Ce faci, bătrâne? Ai tăria să stai pe malul izvorului, când nu știi măcar cine îți va aduce de mâncare în cameră în seara asta?” - m-a luat în primire pe nepusă masă gândul de veghe. Voi zăbovi anume ca să-mi învăț sufletul cu răbdarea, că altfel am să alerg din loc în loc ca un apucat de streche”. “Multe am auzit eu din gura ta, dar asemnea vorbe spuse după atâta vreme de stat departe de... nu mă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
străveziu al ceții de dimineață. Până să plec spre heleșteul din vale, starea firii s-a schimbat. Soarele a ieșit învingător... Ajuns pe malul iazului, mi-am căutat un locușor unde soarele să-mi rămână prieten toată vremea cât voi zăbovi pe malul bălții. În timp ce studiam documentele, gândul scăpa din când în când din hățuri și nu se oprea decât în deal... Până când dangătul clopotului mănăstirii care anunța ceasul prânzului a ajuns la mine, am reușit să citesc ceea ce mi-am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cumplită de aspidă. 34. Oare nu este ascuns lucrul acesta la Mine, 35. A Mea este răzbunarea și Eu voi răsplăti, cînd va începe să le alunece piciorul! Căci ziua nenorocirii lor este aproape, și ceea ce-i așteaptă nu va zăbovi." 36. Domnul va judeca pe poporul Său, dar va avea milă de robii Săi, văzînd că puterea le este sleită, și că nu mai este nici rob, nici slobod. 37. El va zice: "Unde sunt dumnezeii lor, Stînca aceea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
Imprevizibil, de un calm imperturbabil, Al. D-trie Ghica a laut fesul și l-a mistuit în buzunar. Cu un zâmbet afabil protocolar, deși în suflet i se surpau munți de furie, la ceremonia papucului atinse cu vârful nasului încălțarea, zăbovind puțin tentat să muște, după care ridicat în picioare, în cea mai purp limbă turcă, sa adresat sultanului cu brațul drept pe piept. - Mărite Sultan, îngăduie supusului vostru uns, să se adreseze, cu cea mai profundă cuviință și respect. Ca să
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93459]
-
toate motivele să-l bănuim că și-a lăsat oamenii să înjunghie câteva animale din cirezile lui Apolo, pentru a-l înfuria pe zeu și pentru a provoca uraganul în urma căruia ajunge singur în insula frumoasei nimfe Calypso unde va zăbovi cu plăcere șapte ani încheiați. Nu calul troian, ci felul cum a păcălit sirenele este principala sa capodoperă. Deoarece a reușit nu numai să le umoare sau, dacă preferăm să respectăm strict legenda, să le transforme în stânci, ci și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]