1,689 matches
-
de făcut când ești un uriaș conștient de forța ta, dar când adversarii sunt egali în putere, încearcă deci... Nu-i câștigi niciodată, încearcă să rămâi prieten cu un ticălos. Cu câți n-o făcusem (firește fără să știu ce zace în ei) și... Plecând în armată lăsasem celui mai bun prieten al meu tot ceea ce aveam, haine, cărți, manuscrise, fotografii, scrisori... Petrecusem împreună prin cafenele acele ore de credință comună în destinul nostru literar, când se spune tot și nimic
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mă rog, acestea sunt mai degrabă literare... Din păcate pentru Liiceanu, canonizatorul nostru nu e numai megaloman, ci și ranchiunos. O spun din proprie experiență. Cotidianul, 6-7 aprilie 2002 Academia Franceză Îl simt imediat când nu e în apele lui... Zace într-un colț și mustăcește. — Ce ai? Nu răspunde. Spune, domnule, ce ai! Ți s-au înecat corăbiile? N-am nimic, ce să am! Știu că dacă insist, până la urmă tot îmi spune. De altfel bănuiam eu că e enervat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
dărâmate bisericile și satele! Și se murea de foame mai rău decât acum... — Eu vorbesc de diplomație, nu de economie, unde, recunosc, românii se descurcă mai greu, n-au talent în domeniul ăsta. — Dar în care? — Repet, în orice român zace un Titulescu. Dl ministru Geoană pare să fie un mare diplomat. Și am să explic de ce. La prima vedere, România s-a ploconit și pe urmă s-a bucurat degeaba, americanii aveau nevoie de baze militare și de carne de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
este văzută ca definitorie. Desenând, desenând! A desena înseamnă a trage o linie în jurul unei idei. Henri Matisse Vă provoc la un joc. Incitant, zic eu, joc de-a valma prin limbă și istorie, pe urmele ideii de feminitate care zace, pentru eternitate, codificată în ideogramele japoneze. Cu alte cuvinte: să decupăm, umblând prin kanji cu foarfecele unei vagi priviri de gender studies, pentru că nu mă identific, în esență, cu acest demers, câteva din trăsăturile fundamentale care informează arhetipul feminin vehiculat
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
des tinată cărților trec treizeci de secunde. Podeaua se tre zește la viață, odată cu sunetul pașilor mei, zdrobind liniștea. După nouă drumuri, cutia e înfă șurată în folie de plastic, iar eu mă duc spre scaunul de lemn arcuit care zace în mijlocul camerei. Bineînțeles că mingea de la fotbal, încă murdară de noroi, este aici, pe scaun. Aici o să și rămâi, ca un semn de protest. Cu o mișcare rapidă, arunc singura lui șapcă în cutia prie tenilor și încep să am
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dacă nu vei mai avea timp, după aceea? Și îi mai spune că mai există lucruri de care n-are habar și pe care le-ar putea afla, bucurându-se, și îi mai spune că, în timp ce ea stă aici și zace, afară toate continuă. Iar orice efort să nu se mai gândească e inutil. Mâinile îi sunt umede de o transpirație rece, stă rezemată de tăblia patului, privind spre fereastră, întocmai cum stătea rezemată acasă, nu cu mult timp în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Andrei Vlădescu întâmplări pe care nici nu credea că le mai ține minte ori că ar avea curajul să le istorisească cuiva. Dar aici e singură, infirmiera vine cu treburi și pleacă îndată, e o fire repezită, iar cealaltă pacientă zace pe-o parte și geme întruna, n-are cui spune nimic, nimeni nu o contrazice, nimeni nu râde de ea, până și asta i-ar plăcea: să râdă cineva de ea și de toate gândurile astea prostești, până se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu anestezice, încât nu ar fi fost în stare să-și spună dacă se trezește sau dacă e doar la limita mereu oscilantă dintre somn și trezie ori dacă, mai rău, toate nu sunt decât fascinații ale încăsomnului în care zace. Cu tresăriri ici și colo, inconștiente, ale trupului pe care, numai pe acestea, începe să le perceapă. Dar, imediat ce simte că tresare, cade în somn, înțelege că a căzut în somn când tresare iarăși, fără să știe cât a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
îngropate, semne ale unor posibile reveniri, omul își află limitele și reperele. Aici se ascunde secretul ctitoriilor noastre. Cimitirul: necropola sau primul nostru oraș - orașul-matrice, ca să spunem așa - în care se înscrie raportul fundamental dintre vii și morți. Epitaful („aici zace...”), ca marcă a unui loc al trecerii, dar și a unui loc al posibilei apariții a strigoilor, morți care s-au întors ca să stea de vorbă cu cei vii. În acest loc, statuia, piatra sculptată, semnalează spațiul fantomei. Analizele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
în Oreste justițiarul, devenit el însuși un ucigaș. Fără îndoială că am putea vorbi, în acest caz, despre o identificare a fiului cu fantoma răzbunătoare a tatălui. Oare nu-i roagă Oreste pe tatăl său și pământul în care acesta zace să-l ajute să se preschimbe în șarpe - acel șarpe din visul cumplit al Clitemnestrei, povestit la sfârșitul invocației rituale către Agamemnon? Oreste se identifică astfel cu monstrul din vis, tot așa cum se identifică și cu fantoma răzbunătoare, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
pomenit deseori. Încă de la intrarea în scenă, Electra se adresează deopotrivă nopții și spiritului tatălui ei, acelui psyche ce plutește în eter, alături de spiritele tuturor morților. Puțin după aceea, în zorii zilei, Electra își reînnoiește invocația către tatăl mort, care zace în pământ și a cărui ucidere a făcut din viața ei un doliu etern, căci nu e clipă în care să nu-și amintească de odioasa crimă. Pata întunecată a sângelui vărsat de Agamemnon mai stăruie încă în palatul regal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
și care, printr-un ritual al cercului săvârșit de trei ori la rând în sunetele muzicii, atrage șobolanii spre mare, spre pieire, spre odihna cea veșnică din întunecatele adâncuri. Pe vremuri atrăsese astfel bărbații. Își atrăsese chiar și iubitul, care zace acum pe fundul mării, alături de șobolani. N-am putea oare vedea în ea figura geamănă, dar răsturnată a Ellidei? Căci și Ellida l-ar fi putut atrage și târî pe Wangel în abisuri. Întocmai ca „Femeia mării”, bătrâna vrăjitoare se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
ți-am spus să-ți ții gura? se răsti supărat polițistul. — Cad în genunchi în fiecare seară și-i mulțumesc lui Dumnezeu că suntem păziți, spuse doamna Reilly către oamenii din jur. Fără poliție, ne-ar curăța pe toți. Am zace-n paturi cu beregata spintecată de la o ureche la alta. — Ăsta-i adevăru’, fato, îi întări spusele o femeie din mulțime. Toți spunem rugăciuni pentru cei din poliție. Doamna Reilly se adresa acum mulțimii. Ignatius o mângâia aprig pe umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
roșii și albaștri și galbeni dincolo de marginea patului, mai jos de furoul mamei sale care depășea tivul rochiei și de ciorapii de bumbac care stăteau încrețiți. Numai tu ești în stare să încalți asemenea pantofi ca să vii la patul unde zace copilul tău bolnav. Dar mama lui nu răspunse la provocare. Avea hotărârea și siguranța de sine provocate de-o mânie intensă. Ochii îi erau ca de oțel, buzele strânse și ferme. Totul mergea prost. * Domnul Clyde răsfoi ziarele de dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Nu l-am fi găsit niciodată. Logan Își lovea ușor raportul de autopsie de dinți, cu ochii fixați Într-un punct deasupra capului chel al inspectorului Insch. — Să fie o coincidență atât de mare? spuse el Încruntându-se. David Reid zace acolo de trei luni și, dacă nimeni nu Îl găsește până râul dă pe dinafară, nu va fi găsit niciodată. Își Îndreptă privirea din nou către inspector. Dacă este târât În mare, povestea nu mai ajunge În ziare. Criminalul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
asta. Dacă vorbești acum, va fi mai bine pentru tine când vei ajunge În sala de judecată. Norman Chalmers nu făcea decât să priveastă fix În fața sa. — Uite ce e, Norman, ajută-ne ca să te putem ajuta! O biată fetiță zace moartă... — Ești surd? Îmi vreau nenorocitul de avocat! Își Încrucișă brațele și se rezemă de spătarul scaunului. — Îmi cunosc drepturile. — Drepturile? — Am dreptul legal la asistență legală. Nu poți să mă interoghezi fără un avocat de față! Un zâmbet arogant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
neagră catifea, Lumânărele dalbe, În cleștii argintați, Cu flăcări tremurânde, sunt niște umbre-n vânt. Pia, Pompia... vino, să plecăm...“ — Acuma spune-mi și mie ce naiba Înseamnă? — O scenă de cămară. „Cu degetele țepene, ca barza În plin zbor, Ea zace pe patul cu cearșafuri albe, Cu mâinile-apăsate pe sânul mic, o sfântă, Bella Cunizza, vino la lumină!“ — Dumnezeule mare, Kerry, despre ce-o fi vorba? Jur că nu Înțeleg nimic, deși sunt și eu un ins cu veleități literare. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
lăstăriș, sub covorul verde,/ Floare după floare, Începe primăvara./ .../Pâraiele pline se hrănesc cu floarea...“ „...Țărmurile din Lukanon Înainte de sosirea pescuitoarelor de foci.“ Poem de John Keats. „Toate parfumurile Arabiei nu pot Înălbi mâna asta micuță.“ „Fiecare viață neîmplinită, vezi,/ Zace nemișcată, peticită și zdrențăroasă;/ N-am oftat adânc, liber n-am râs, / N-am flământ, nu ne-am ospătat - n-am fost fericiți.“ Roman de H. G. Wells (1911). Edward Carpenter (1844-1929), poet, eseist și reformator englez, partizan al drepturilor femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
urmă. Pare să fie vorba de un „somn malefic” produs de Iuda sau ca urmare a apropierii acestuia. Pentru mentalitatea populară, Iuda este principiul Haosului. El instaurează tenebrele, inerția, letargia, nonmanifestarea. Ca și alte ființe demonice simi- lare, el însuși zace de regulă în această stare de „somn nepomenit”. Mihai Coman a refăcut corect sfera semantică a expresiei : „somnul nepomenit” este unul de „netrezit”, fără de capăt, adică unul mortuar (22, p. 37). într-o astfel de stare letargică - stare proprie principiului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
împărat, dar și pe leu („în jurul leului se creează un adevărat zid de flori” ; cf. 22, p. 38), florile îl „cotropesc” pe Dumnezeu, iar iarba îl „îngrădește”. Într-o doină „derivând probabil tot dintr-o colindă” (22, p. 81), fata zace adormită în centrul unei zone impenetrabile, structurată în straturi vegetale concentrice (pădure, poiană, flori) : Din mijloc de păduriță Este-o mică poieniță. În cea mică poieniță... Este-o pruncă adormită Și de flori e ocolită [= împrejmuită] (22, p. 81). în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
drept „canal de comunicare” cu lumea profană. Altfel spus, muribundul este dat „în plata/grija Domnului”. Un astfel de bolnav expus la poalele copacului consacrat este Doncilă, dintr-o baladă culeasă de Vasile Alecsandri : Sub cel păr mare din sat Zace Donciul pe un pat ; Nouă ani și giumătate De când zace el pe spate ! Pe de-o parte carnea-i cade, Pe de alta v[i]ermii-l roade El se roagă tot mereu Să-l sloboază Dumnezeu (133). Când bolnavul moare
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
este dat „în plata/grija Domnului”. Un astfel de bolnav expus la poalele copacului consacrat este Doncilă, dintr-o baladă culeasă de Vasile Alecsandri : Sub cel păr mare din sat Zace Donciul pe un pat ; Nouă ani și giumătate De când zace el pe spate ! Pe de-o parte carnea-i cade, Pe de alta v[i]ermii-l roade El se roagă tot mereu Să-l sloboază Dumnezeu (133). Când bolnavul moare la poalele copacului consacrat, sufletul lui găsește cu ușurință „scara-copac
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
admirăm <greu descifrabil> și alte câteva drăguțe localități balneare, apoi ne reîntoarcem pe la Dalnik. Aici, pământul este negru de găuri de obuze. Nu există metru pătrat ce să nu fi fost găurit de proiectile. Pe șosea o coloană motorizată inamică zace răsturnată și incendiată... Aici ca și la Odessa se poate vedea precizia bombardamentelor noastre aeriene și a artileriei grele. Seara toată aviația sărbătorește cum se cuvine această zi mult așteptată. 18 <Oct. 1941>. Timpul frumos <cu> care așteptam căderea Odessei
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
singur încât nu poți fi numărat". Mă bucur că mai avem ocazia să tăifăsuim împreună, fie și pe Internet. Petru CIMPOEȘU O poză profil / față cu Petrică Cimpoeșu Dacă-l privești pe Petrică Cimpoeșu nu zici că în el ar zace un prozator. Și încă unul bun. Unul mare, poate că ar trebui să zic. Numai că prozatorul nu zace în Cimpoeșu ci se manifestă. Scrie. Morala de scriitor a lui Cimpoeșu e că dacă tot scrie, dacă tot face un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Petru CIMPOEȘU O poză profil / față cu Petrică Cimpoeșu Dacă-l privești pe Petrică Cimpoeșu nu zici că în el ar zace un prozator. Și încă unul bun. Unul mare, poate că ar trebui să zic. Numai că prozatorul nu zace în Cimpoeșu ci se manifestă. Scrie. Morala de scriitor a lui Cimpoeșu e că dacă tot scrie, dacă tot face un efort, măcar să scrie bine. Căci, în definitiv, efortul e cam același. În Bacăul său în care străzile se cheamă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]