1,973 matches
-
Delia nu observase nimic, se uită pe furiș la servitoare: toate mișcările ei păreau naturale și inocente, chiar și atunci când se încorda în timp ce strângea farfuriile, iar antebrațul ei neted și suav îi mângâia aproape imperceptibil obrazul. În noaptea aceea, în zbuciumul insomniei și în angoasa și sufocările unui atac de astm mai intens decât în alte dăți, o dorise din nou cu o violență devastatoare. Lucrurile continuaseră la fel, zi după zi. De mai multe ori se gândise că începea s-
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
începea s-o ia razna, pentru că adesea, când privirea i se încrucișa cu cea a Mariei Rita, i se părea că descoperă în ochii ei, timp de doar o secundă, o sclipire incitantă sau o străfulgerare răutăcioasă. Trăia într-un zbucium continuu. Într-o seară, după mai multe săptămâni de incertitudine în care nu știuse dacă suferea halucinațiile unei închipuiri exaltate, sau alterarea nervoasă a unor simțuri răscolite, ori pur și simplu bătaia de joc a unei fete provocatoare, nu mai
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
concav). Poetul e obsedat de stihia timpului insomniac, depersonalizant în chip expiator, reflex al unui destin asumat: „Anii îți păruseră drum,/ lumea - o insomnie de pași” (Ambră). La fel de întinderea marină, cu suflu originar dar și cu primejdiile terifierii precum un zbucium ambiguu între primordialități și cădere: „Încet, te lași smuls adîncilor ape,/ masa ta informă de beznă se degradează/ pe treptele de soare în urcuș.// Orbit, ieși la văzduh pe țărmul divin” (Muzică). E aici o interesantă enclavă originală a lirismului
Aidoma unui submarin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2435_a_3760]
-
Marea Sărbătoare a Primăverii", însă, pentru nimeni din familiile noastre nu a fost așa. Am urmărit la televizor oră de oră reportaje în care oameni cu fețe desfigurate de osânda apelor Dunării și cu priviri pustiite de lacrimi de-atâta zbucium sufletesc, abia mai reușeau să spună câte-un cuvânt; astfel am văzut în imaginile televizate întruparea disperării umane și n-am putut avea simțământul sărbătoririi depline când apele, înfiorându-ne cu necruțătoarea lor putere, dărâmau case, acopereau sate și năvăleau
Din apocaliptica soacrei lui Haralampy... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10692_a_12017]
-
mistică) Poezia erotică din Priveliști oscilează pe un registru larg, de la ingenuitate și un imagism serafic cu spațiul paradisiac al iubirii în teritoriul naturii la gesturi mai ferme și gânduri tăinuite, la izbucniri vitaliste, la momente încărcate de neliniști și zbucium. „Ca un bețiv de vinuri siracuze” îndrăgostitul ar bea „din amfora trupului rotund” lăsânduse pradă învăluirii erosului, într-o descătușare a sentimentului ca „valurile sângelui rebel,/ Cu-efervescenți de must în fermentare”. (Poem profan). Femeia iubită este chemată în „volburi
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]
-
într-o idee, într-un om, face parte, la urma urmelor, din sublimul existențial. Cele două spectacole amintite multiplică fețe ale suferinței, ale patimii, ale iubirii necondiționate și pînă la capăt, a plății pe care o facem pentru opțiuni, pentru zbuciumul interior, devorator, mistuitor. Multiplicări ale eu-lui, vîrstele lui, ipostazierele acestuia în studii atente și răvășitoare, iată ce-mi propune Măniuțiu să frămînt interior. Îmi aduc aminte scene întregi, tulburătoare, din Tragica istorie... după Christopher Marlowe. Doi protagoniști, două chipuri ale
Furioasele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13196_a_14521]
-
atunci cînd agitația formidabilă a teatrului lipsește. Cînd teatrul este absent, ai ochii și pentru alte spații, pentru poveștile extraordinare de aici, ești atent la detalii altfel, privești altfel, te lași pătruns de încărcătura locului, de energia lui specială, auzi zbuciumul apei și înțelegi, altfel, murmurul zidurilor. Ești prins de diurn, cu alte cuvinte, nocturnul teatrului neexistînd. Doar amintirile născute de el, imagini din spectacole, întîlnirile, fragmentele de discuții animă singurătatea pașilor. La începutul lui aprilie, am ajuns, ca într-un
Cînd bate mistralul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10703_a_12028]
-
porți de lemn care delimitau spații și ierarhii, care permiteau accesul tot mai adînc în inima mînăstirii. Urcam în chilia mea pe o scară strîmtă, din piatră roasă de atîția și atîția pași purtători de atîtea și atîtea gînduri, de zbucium, de povești, de revelații, poate. Pe o fantă, pe o aproape imaginară fereastră priveam cerul nopții sau al dimineții. Iar frigul chiliei părea că nu se va încălzi nicicum. Niciodată. M-a răvășit ritualul mînăstiresc și nu știu cît de
Cînd bate mistralul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10703_a_12028]
-
moarte; foc ori gheață; în cumpăna aceasta nerezolvabilă în planul moral și senzitiv, doar subtila ironie, eleganta resemnare, metaforizantul tremur și atotmîngîietoarea evazivă poezie (își îngăduie a răsturna semantica adjectivelor de bază) ne pot fi călăuze, molcomindu-ne teama, temperîndu-ne zbuciumul, amăgindu-ne cu echivocul consubstanțial oricărui atribut calitativ". Cu toate că visul suprem îl reprezintă reconcilierea celor ce se opun, rezolvarea dualităților prin reîntoarcerea la unitatea dintîi, divină, a cărei omenească nălucire mîntuitoare e muzicală și geometrică: "ce poate oare semnifica o
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
20 iun. 1938). Cartea avusese un bun ecou în Franța, se bucurase de înalte aprecieri din partea unor mari personalități, fapt pe care se grăbește să-l împărtășească prietenului. Paul Valéry, Paul Hazard, Van Tieghem, Henri Focillon "se arată uimiți față de zbuciumul românesc, pe care nici nu-l bănuiau." Trecând la opiniile celor doi despre personalități românești, un loc de frunte îl ocupă N. Iorga, care nu-i avea deloc la inimă nici pe Blaga, nici pe B. Munteanu. Acesta îi scria
Edite și inedite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10829_a_12154]
-
pe străzi încercînd să supraviețuiască; un student preocupat doar de sine și un bătrîn măcinat de singurătate. Nimic nu prevestește nimic. "Moratoriu", "Amoralitate" și "Etica hazardului" sînt episoadele interferente ale filmului Sfîrșitul unui veac de sudcoreanul Song Naung-han ce ironizează zbuciumul mai multor indivizi - un scenarist, o prostituată, un profesor etc. - de a se încadra în conveniențele sociale în ciuda faptului - enunțat de locvacele raisonneur - că oamenii se nasc unii în paradis, alții în iad. "E greu de acceptat că Răul domină
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
la mine întăile luciri fantastice și mișcătoare ale razelor sale argintii, piezișe și răci”. „Și, de peste firea întreagă, până la hotarele auzului, într-o clipă se ridică, pe mii de note discordante și totuși armonice, simfonia înfricoșată a frămîntării și a zbuciumului universal!... Puterile adîncului se treziseră de pretutindeni și, sub ocrotirea oarbă a nopții, își dezlănțuiră asupra pămîntului îngrozit furia lor prăpăditoare... Uraganele umplură jghiaburile largi ale munților și, ca niște imense puhoaie vijelioase, se rostogoleau prăpăstios la vale; viforul șuiera
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
sub descărcările zguduitoare ale tunetelor, și pămîntul înfricoșat se cutremura nemernic, pană în cele mai din adînc ale temeliilor sale, sub ropotul de trăsnete care cădeau asurzitoare prin întuneric... Și sub zvîrcolirea fără de margini a frămîntării, și sub urgia întregului zbucium al făpturii, zăgazurile cerului se rupseră, jghiaburile adîncului se desfundară și, din înaltul întunecimilor, se prăpăstuiră asupra pămîntului, cu șuier de aer sfîșiat, potopul greu al apelor cerești.” (Singur). Ajuns în punctul cel mai înalt al urcușului, acolo unde a
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
de blasfemie contra Fiului lui Dumnezeu 89. Părinții au anatematizat opiniile eretice și au respins învățăturile nelegiuite, însă față de oameni au arătat înțelegere și s au rugat pentru mântuirea lor90. Sfinții Părinți au manifestat un dor nestăvilit pentru cunoașterea adevărului, zbucium neobosit pentru dobândirea lui; dispoziție nestrămutată pentru propovăduirea lui91. Instruiți în tot adevărul 92, ei au iubit mai mult ca orice unitatea Bisericii și ortodoxia învățăturilor de credință. Pentru ei, acestea erau bunurile cele mai de preț și tot ceea ce
Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
Da, și ? Că i-auzi ce zice dom' ministru Sebastian Vlădescu: ,Sunt de acord cu strategia lui Nicolae Cristea - trebuie recompensat pentru performanțele obținute..."( în 27.02, DH). Așa că... S-a lăsat liniștea, deși Haralampy urmărise emisiunile sub teroarea unui zbucium din ce în ce mai accentuat, pe față trecându-i, la intervale destul de regulate, toate culorile spectrului solar. Bizareria a fost că, în timpul ultimei emisiuni ,Nașul", luminându-se la chip fix ca Mircea Geoană când a aflat dintr-o știre tv de expirarea stagiaturii
Promovarea de la "prostănac" la "arogant" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10816_a_12141]
-
a căzut în desuetudine, concurată de știutele, modernele, dar incolorele, lipsitele de afectivitate mijloace de comunicare. Cartea lui Ion Brad se poate citi în primul rând, ca un roman epistolar de dragoste, înfățișând o perioadă de opt ani, ani de zbucium, 1947-1955, cum îi numește și prietenul său Dumitru Micu în cunoscutul său roman autobiografic, Timpuri zbuciumate , Editura Vestala I.O., București, 2001. Povestea lor de dragoste începe în Blaj, „orășelul școlilor”, unde amândoi sunt elevi: el la Liceul de Băieți
„Ci tu citești scrisori din roase plicuri“ by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3872_a_5197]
-
ale lui Ion Brad, ce cuprind și portrete memorabile ale colegilor de redacție ( Iosif Pervain, George Munteanu, Cornel Regman, Victor Felea, Aurel Gurghianu, A.E.Baconsky) și savuroase pagini de anecdotică literară. 1. Ion Brad, De dragoste, în ani de zbucium 1947-1955, Casa Cărții de știință, Cluj-Napoca, 2012.
„Ci tu citești scrisori din roase plicuri“ by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3872_a_5197]
-
se întreabă. Dar să trecem la povestea de dragoste "centrală" a romanului, aceea dintre Ghe și tînăra studentă la Literele bucureștene Marta. Poveste epistolară la început, cu scrisori altfel "slăbuțe" literar - dar amorul prostește, nu-i așa?, "materializată" după nesfîrșite zbuciume și tribulații în apartamentul unui prieten. Moment în care perspectiva lui Ghe, de unde era mai degrabă "silly", devine de natură să ne lase bouche bée. Scenele de sex sînt paralizante: Ghe, bărbat de 50 de ani ajuns la a doua
Spune-mi ce parfum folosești... ca să-ți spun cine ești by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14866_a_16191]
-
marcîndu-și traseele prin mari urme de grăsime ce se întind lasciv. Îmbrăcați la fel, mergînd la fel, luptîndu-se la fel, cei doi înving la fel. Și mereu în același timp, îndesîndu-și victimele în gură. Cu gesturi sacadate, întrerupte doar de zbuciumul brînzoaicei. Am vrut să le spun două vorbe despre rafinament, carte, Radu Anton Roman. S-a pus verde. Mai bine! Nu e frumos să intru în vorbă cu necunoscuți. Poate oamenii erau supărați că n-a ieșit băiat, ci fată
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15521_a_16846]
-
care și un Stabat Mater, de unde și titlul cărții. Așadar, Stabat Mater e un roman de inspirație istorică, localizat în Veneția începutului de veac XVIII. Protagonista este o elevă a lui Vivaldi, întrupare a singurătății, melancoliei, a noncomunicării, a unui zbucium sufletesc fără alinare; visele ei sunt delirante coșmaruri ale morții în otrava neagră a mării și a beznei. Moartea poate fi în chip alegoric chiar colega ei Maddalena din patul de deasupra, devenită deja o confidentă a Ceciliei, blândă, înțelegătoare
O carte, două premii: SUPERMONDELLO și STREGA - 2009 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6677_a_8002]
-
consonanță perfectă care există între o notă scrisă și o notă cântată". O altă confidentă a Ceciliei este, așa cum era și firesc, Maica Domnului, mai precis icoana pictată în altarul Bisericii Orfelinatului. Acesteia îi închină muzica tăcută a propriului suflet, zbuciumul preluat de cuget și transfigurat în melos. Chiar și scrisorile din jurnal către mama sa, recitite se pretează a fi transferate în recitative pentru clavicimbal, elaborate în arii și mottete. Să fi fost aceasta ambiția scripturală a lui Tiziano Scarpa
O carte, două premii: SUPERMONDELLO și STREGA - 2009 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6677_a_8002]
-
lui este un enorm parcurs printre relativități. El privește lumea secvențial, depășește etapă cu etapă stadiile ei diverse, pentru ca, finalmente, întregul să se articuleze caragialesc, prin logica lui internă, și nu eminescian, prin apriorismul proiectului. Față de patetismul existenței eminesciene, față de zbuciumul lui grav, de turbulențele și de dramele asumate fiziologic și moral în același timp, Brâncuși este un histrion, o fire hîtră și cîrcotașă, un primitiv de circumstanță și un contemporan eficient și lucid al timpului său. Ceea ce, însă, îl apropie
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6723_a_8048]
-
l Între legendă și adevăr Nu departe de mănăstirea Putna, există o bisericuță săpată în stâncă, unde încă distingem pronaosul, naosul și altarul. Sub acest lăcaș, călugărul Daniil Sihastru ar fi avut o chilie a lui, în care venea „la zbucium“ pentru rugăciune și povață însuși domnitorul Ștefan cel Mare. După o altă tradiție, biserica de piatră ar fi fost lucrată cu dalta de însuși călugărul Daniil, în amândouă variantele legendei menținându-se neschimbat rolul de sfetnic duhovnicesc pe care călugărul
Agenda2004-24-04-tursitic () [Corola-journal/Journalistic/282541_a_283870]
-
două maici, oblojesc, jelesc, spală, mîngîie, alină. Timpul însuși este intolerant și amenință în strigătul strident al unui cuc ce înalță țipătul tuturor neputințelor din noi. Accentele muzicii din Oaș, mai aspră, imprimă un tip de emoție dincolo de verb. Privesc zbuciumul fragmentat al Vavei Ștefănescu și freamătul fustelor învîrtite nervos de bărbați. Stihii ale timpului meu. Prizonieri ai întunericului. Uneori, și sunetele o iau razna. Sînt dizarmonice, chinuitoare. Se topesc, se rup. Sau înnebunesc de-a binelea și repetă, la infinit
Prizonierat și alienare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9549_a_10874]
-
corespondența sa. De pildă, la 15 aprilie 1971 îi scria fratelui său Aurel: "Ce limbă avem! Nu cunosc alta mai poetică." Celebra carte de debut a lui Emil Cioran, Pe culmile disperării, din 1934, este corelată de Constantin Cubleșan cu zbuciumul existențial al autorului ei din perioada premergătoare acestei cărți. Relevante sunt cele 12 scrisori salvate "ca prin minune", adresate prietenului său Bucur }incu, originar tot din Rășinari, publicate și comentate de Ion Vartic într-un volum apărut în 1995, în
Mărturiile lui Emil Cioran by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8584_a_9909]