14,079 matches
-
focul...! El lua vorbele ei drept naivități. Și cum își făceau loc în casa lor uneori și zile bune, o îmbrățișa, o săruta și mărturisea nerăbdător exuberanța cu care aștepta apariția primului lor copil. S-au călătorit florile primăverii, au zburat zilele calde pe aripile de soare ale verii. Toamna se grăbi să toarne ocru peste întreaga fire și alte culori ce le avea din belșug pe paleta ei. O dată cu migrarea păsărilor spre țările calde Victor a început să-și dezbrace
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
a fost cu pensiile militarilor de rang înalt, în special a generalilor, pe care i-au umilit și chinuit, mai rău decât pe hoții de cai. Căutând, verificând și reverificând, au ajuns la Prunariu. Singurul român, care, până la acea dată, zburase în cosmos. Nu i-au putut găsi trei ani de activitate. și l-au penalizat, pentru asta. Erau anii în care el s-a pregătit pentru zborul respectiv, împreună cu alți cosmonauți. Tâmpiții! Altuia, care a fost ani și ani decanul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și el a încetat să mai tremure, de un anumit timp. Dimpotrivă. Crescându-i profiturile, firesc, îi creșteau, proporțional, puterea pecuniară și fălcile. și era atât de mulțumit! Atât de bucuros, încât, când ajungea să mai meargă pe jos, parcă zbura, nu altceva. I-a venit, la un moment dat, o idee. O idee pe care, de îndată, i-a împărtășit-o șefei. Ca să nu se ajungă să bată prea tare la ochi, doamna deputat, să-l înlocuiască din înalta funcție
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
unul dincoace de gard și altul dincolo. Dar, tocmai când pasărea se urca pe culme, la culcare, sosea de la lucru frumosul polițai. și, de îndată ce sosea, punea-n funcțiune drăcovenia aia, de făcea o gălăgie, încât, găina, nemaiputând înnopta pe culme, zbura, ducându se cine știe pe unde. și băieții, ca și unii vulpoi, din grădină, vara, tot cu amânarea și așteptarea unui alt prilej, se alegeau. Azi, așa, mâine așa, până a venit un poimâine; un poimâine, din nou, când băieții
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
o mâncăm. Dar nu puteam. De ce? Din cauză că mata, sosind tocmai când urca gobaia la culcare, ca să afle, tanti aia, de la casa din deal,că ai sosit, puneai în funcțiune sunătoarea aia, care, urla de te lua dracul; găina se speria, zbura, se culca cine știe pe unde, pe când,noi, iar ne culcam flămânzi. Na! Îți place? Nu-mi place. Nici nouă nu ne a plăcut, cât nu nea plăcut. Până când am făcut ce am făcut. Bine. Vă eliberez. Mâine dimineață veniți
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
aer proaspăt, de a face puțină mișcare și de a-și reîncărca sufletul cu frumusețile naturii. De data aceasta, ajuns la prima bifurcație a principalelor canale de irigații, observă, pe partea opusă, o pereche de potârnichi. La vedera sa, ele zburară .El trase un foc. Una din păsări căzu. Până să ajungă la ea, frumoasa ființă muri. O puse în tolbă și porni mai departe. Nu mai era mult până să se însereze. Numai ce auzi, la un timp: piu...piu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și tu ești bucătar de profesie. De unde știi? Cântecul, dansul s-au întrerupt. Despărțindu-se cu greu de dansator, dansatoarea, a rostit, gâfâind: lasă explicațiile pe altă dată. Bine. Pe altă dată. și perioada aceea de timp a trecut. A zburat, în istorie, în neant, ca orice alt fapt căruia, la momentul de răscruce, nu-i acorzi atenția necesară. Au trecut ani. Dansatoarea cu viața ei; dansatorul cu viața lui. Pentru ca tocmai acum, la aproape un deceniu de atunci, în același
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
nici măcar o muscă. Dacă, in timp ce doarme deamiază, o muscă i se așează pe față, i se plimbă, deși îl jenează, Molocea nu face, totuși, nici o mișcare; rabdă, atâta timp cât dihania are treabă pe acolo , apoi, numai după ce musca a zburat, se așează, gospodărește, pe somn. și sforăie, măi frate, încât, dacă acel somn și-l face pe lotcă, în timp ce doarme, aceasta pare că suportă un cutremur de calibru mediu. Acum, în preziua despre care va fi vorba în cele ce
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
apropiat încet de Ea. O credeam vie, reînviată, dragostea mea insuflând viață în trupul Său. Dar, fiind lângă Ea, am simțit miros de cadavru, de cadavru în putrefacție. Viermi minusculi se încolăceau pe Ea și, în lumina lumânărilor, doi cărăbuși zburau în jurul corpului. Ea era moartă de-a binelea. Dar atunci cum I s-au deschis ochii? Nu știu. Visam sau totul era aievea? Nu mă întrebați asta, mai ales. Esențialul era fața Ei - nu, ochii Ei. Acum îi aveam; sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
impresia că până acum nimeni nu călcase pe acest pământ. Am lăsat cufărul jos. Bătrânul vizitiu se întoarse și-mi spuse: - E foarte aproape de Șah Abd-ol-Azim. Nici că se putea un loc mai bun pentru tine, neam de pasăre nu zboară pe-aici... M-am căutat prin buzunare să-l plătesc pe drișcar: n-aveam la mine mai mult de doi gherani și un abassi. Omul izbucni în același râs uscat și înfricoșător: - Nu-i nimic, îmi dai după. Știu unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mormântului. M-am achitat atât de bine de această povară, încât eu însumi eram incapabil să mai disting ceva. Terminându-mi treaba, mi-am examinat hainele; erau murdare de pământ și rupte, pline de cheaguri negricioase de sânge. Doi cărăbuși zburau în jurul meu, viermi minusculi mișunau, lipindu-mi-se de corp. Am vrut să curăț petele de sânge care îmi acopereau hainele, dar cu cât îmi umezeam cu salivă mâneca, cu cât frecam mai mult, cu atât sângele se întindea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
opiu, îmi lăsam toate gândurile negre să se risipeacă în fumul subțire și celest al drogului. În astfel de clipe, corpul meu era acela care gândea și visa: credea că alunecă prin spațiu, ca sustras efectelor gravitației și densității aerului. Zbura înăuntrul unui univers ignorant, plin de culori și imagini străine. Opiul îi insufla spiritul lui leneș și vegetal. Evoluam deci într-o lume vegetală. Devenisem plantă. Dar tot picotind pe covorul de piele, în fața reșoului, cu abaua mea pe umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
că-i tremurau umerii; strângând la subsuoară batista înnodată, se îndepărta șontâc-șontâc, până dispăru în ceață. Atunci m-am întors și mi-am examinat ținuta: hainele îmi erau rupte; din cap până-n picioare eram acoperit cu sânge închegat. Doi cărăbuși zburau împrejurul meu: viermi albi, minusculi îmi colcăiau pe trup - și greutatea unui mort îmi apăsa pe piept... Limba de comunicare oficială sasanidă, poartă numele pahlavi și a încetat să fie folosită puțin înainte de sec. al VII-lea e.n., odată cu invazia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
lui Iona cu același strigăt tragic și plin de deznădejde, rugînd-o pe Mama să mă mai nască o dată, ca să-mi corectez - dacă nu pe toate - cel puțin o parte din erorile săvîrșite și din care cauză n-am putut să zbor mai sus, către acel ideal visat”...Mărturisesc : 95% dintre noi, cei care trebăluim prin culise și prin săli de teatru, scene, săli de repetiție, săli de curs, simțim strigătul maestrului Focșa ; el Însă, a avut curajul s-o recunoască și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
era actriță la Piatra Neamț. Și a dispărut și din Piatra : se zice că plecase-n Italia. Apoi, În Franța. Revenită-n țară, se retrage la o mănăstire. În fine, scoate o carte la Iași. Deaici, nu se știe unde va zbura, ca un ionescian pieton al aerului, ce e... Cartea lansată cu șart, cu proiecții - Ionesco În loja teatrului, obosit și mirat;, imprimări - Ionesco fredonînd un fragment muzical; dialog din spectacol și recital de pian, Într-o după amiază ploioasă, În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Văd că împrospătezi aerul pe holuri, tu. Te tot fâlfâi de colo până colo. Nu știu ce făceai tu pe la dermato, da' aici ai dat de dracu', scumpo. Aici e de muncă și dacă o mai zgudui așa, s-ar putea să zbori din spitalu' ăsta, indiferent de cine te-o ține-n spate și de ce. Ți-o spun așa, că-mi ești simpatică, micșunico. Ai grijă, fata mea, ai grijă!". Mai răcorit, medicul făcu un gest elocvent și adăugă: Și acum, fete
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
chestie nasoală dă tot. Am lăsat banii la birou, în diplomat și am coborât să-l conduc pă omu' nostru. Ușa închisă la birou, totu-n regulă. Cân' mă întorc, ce să vezi? Diplomatu' aruncat pă jos, dăsfăcut, și banii zbura literalmente pă fereastră afară, direct în bulevard. S-a dus dracului toți o sută. Toți, toți, înțelegeți?" "Ce vorbești, mă?", se miră neîncrezător ministrul. "Am martori care a văzut toată tărășenia, domnu' Sandu, nu așa. Am martori o grămadă. Bine
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să-i arunce-n stradă, nu?" "N-am văzut, dom'ne, pă nimeni. Banii era pă pervaz, adică pă tabla aia dă afară, și mai am găsit și niște sfori, da' al'ceva nimic. Am simțit că mor cân' vedeam cum zboară banii ăia prin aer și să îndesa toți husenii să-i umfle..." "Șit! Nașpa la maxim'!" "Super-nașpa, super-șit! Plus că mă simțeam ca ultimu' om, ultimu' guțan. Da, ce să mai vorbim! Și atunci, ce era să fac. Banii mei
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
acum, așadar, deschiderea largă a orizontului iubirii celei noi, deoarece, prin acest gest, ea îmi demonstra încă o dată de câtă generozitate e în stare. Chiar prea multă generozitate.” 6. Joi. 17 aprilie ’81. Păsările lui Braque. Liniștite și imobile. Unde zboară aceste păsări? De fapt nu zboară. Există în ele un dor de eternitate. Dacă ar mișca aripile, ar deranja parcă tot. Sau dacă ar țipa. Ele nu zboară “pentru a nu se angaja în moarte”. Nu zboară pentru a se
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
iubirii celei noi, deoarece, prin acest gest, ea îmi demonstra încă o dată de câtă generozitate e în stare. Chiar prea multă generozitate.” 6. Joi. 17 aprilie ’81. Păsările lui Braque. Liniștite și imobile. Unde zboară aceste păsări? De fapt nu zboară. Există în ele un dor de eternitate. Dacă ar mișca aripile, ar deranja parcă tot. Sau dacă ar țipa. Ele nu zboară “pentru a nu se angaja în moarte”. Nu zboară pentru a se goli de „amenințare“. Sunt suspendate nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
6. Joi. 17 aprilie ’81. Păsările lui Braque. Liniștite și imobile. Unde zboară aceste păsări? De fapt nu zboară. Există în ele un dor de eternitate. Dacă ar mișca aripile, ar deranja parcă tot. Sau dacă ar țipa. Ele nu zboară “pentru a nu se angaja în moarte”. Nu zboară pentru a se goli de „amenințare“. Sunt suspendate nu între cer și pământ, ci între ceea ce a fost și ceea ce va fi, “pentru a prelungi la infinit ceea ce este”. Cam așa
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și imobile. Unde zboară aceste păsări? De fapt nu zboară. Există în ele un dor de eternitate. Dacă ar mișca aripile, ar deranja parcă tot. Sau dacă ar țipa. Ele nu zboară “pentru a nu se angaja în moarte”. Nu zboară pentru a se goli de „amenințare“. Sunt suspendate nu între cer și pământ, ci între ceea ce a fost și ceea ce va fi, “pentru a prelungi la infinit ceea ce este”. Cam așa spunea cineva. Cine anume o spunea și unde, în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
răspuns în surdină: Am priceput, bade Hlibocene! Ai dreptate. Am să văd, Cocoșitule! De aici înainte, carele au curs la vale legănându se amețitor pe toate povârnișurile. Erau momente când îți venea să închizi ochii și să-ți imaginezi cum zboară dându-se peste cap un car sau altul!... Dar cărăușii, cu chipurile de piatră, struneau boii, strângeau frânele și totul părea firesc și la locul lui... După ce au trecut de aceste locuri neprimitoare, au ajuns cu ușurință la Lutărie. Pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
sus a început să se adune în valuri și s-o ia pieziș... Totul a pornit să se zvârcolească, și ninsoare și copaci... În câteva clipe, nu-mi mai dădeam seama dacă mai ninge ori omătul căzut a început să zboare negăsindu-și locul... Totul părea un vârtej nesfârșit... Căciula de omăt de pe acoperișul casei își schimba înfățișarea mereu. În jur, fața nămeților nu rămânea aceeași nici o clipă... Ici apărea o spinare ascuțită ca gura unei securi, dincolo un vârf de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
care îmi venea până peste ochi și dau buzna afară...Până să mă dumiresc despre ce ar fi vorba, am fost luat pe sus și aruncat într-un troian până la gât. Priveam în jur rotind doar scăfârlia...Omătul din jur zbura în toate pățile. Lumina soarelui, umbrită din când în când de valurile de omăt viscolit, îmi cădea drept în ochi, orbindu-mă...” Înseamnă că nu mai ninge” - am gândit eu, luptând să ies din troianul care creștea în jurul meu...Până la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]