1,495 matches
-
moșneag, cu părul și barba complet albe. Un artist neștiut, ne luat în seamă. Sunetul fluierașului lui era mai cristalin decât al ciocârliei, când urcă din slavă în slavă, slăvind pe Dumnezeu. Am vorbit cu acest moșneag. Era îmbrăcat în zdrențe. Purta pe obraz și pe frunte urmele învechitei mizerii. Era totuși vesel. L-am întrebat de sănătate. Deodată glasul lui s-a înduioșat, a făcut o cruce mare și mi-a răspuns: „Mulțumesc lui Dumnezeu, am destulă sănătate pentru ca să duc
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Două împușcături, precizează; ordinea o tragem la sorți sau procedăm pe criterii alfabetice. Dar nu avem curajul acestui get estetic, Domnule Doctor. Ar fi un procedeu rafinat, dimineața, noi doi căzuți în zăpadă, iar gramofonul continuând să-și cânte trista zdreanță de melodie. Ar trebui să fim genii, sau măcar ruși, pentru acest magnific gest. Așa, nu merităm, pierdem ocazia. Ne merităm doar câte un somnifer, câte o sinucidere ratată în fiecare noapte. Partea frumoasă a scenei imaginate constă în inutilitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
unui tramvai de mult dispărut, printre resturile terasamentului cresc niște spini cu flori mov. Liniile au fost furate de țigani, care au furat și tramvaiul. Acum, între linii înfloresc o mulțime de maci sălbatici. Pe câmpia în dezordine, roți ruginite, zdrențe, câte un șobolan obraznic... Vântul șuieră rostogolind butelii de plastic, zbârnâind printre fragmentele ruginite ale unei foste macarale; de departe, pare a fi un exotic schelet de mamut. Încolo, nimic, un peisaj arid, nici câini maidanezi, nici bufnițe noaptea, nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
stafii; aceasta era dispoziția mea ca musafir al părintelui. Camere mari, mucegăite, închise cu lacăte duble; printre grilele obloanelor nu se zăreau decât câteva roze care aminteau că afară este o vreme însorită. Folosea o singură cameră, dormind pe o zdreanță de canapea veche, și avea acolo doua sau trei scaune desperecheate. Pe perete, o iconiță afumată, murdară, care mi se părea că îmi cere să o iau de acolo, să o eliberez. Camera, murdară, cum sunt pe lângă magaziile de mărfuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Te destinzi. Piața se umple de porumbei. O imagine fugară de Piață San-Marco. Zâmbești oaspeților a egalitate civilizatorie. Două-trei minute. Apoi nici o conversație nu mai e coerentă. Interlocutorii tăi devin alți 10-11 oameni care îți cer ceva. Sunt intenționat în zdrențe. Te privesc culpabilizându-te ca pe un îmbuibat. Papanașii ți se opresc în gât. Îți iei oaspeții și îi duci repede spre Poiana Brașov. Dar nu prea mult, ca să nu apuce să numere gropile din asfalt, să nu observe invazia de
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
a transfuzat această convingere de nezdruncinat religioșilor săi și tuturor celor care intrau în contact cu el. Chiar și acel refren, care ar părea să sune umilitor pentru omul de azi: «să ne abandonăm în mâinile lui Dumnezeu ca niște zdrențe, ca argila», era o consecință logică a acestei credințe în bunul Dumnezeu Tatăl. Multe instituții religioase au apărut în Biserică ieșind în întâmpinare unor necesități precise de apostolat ori de caritate. Și don Calabria a ieșit pentru veni în întâmpinarea
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
face ceea ce spune). Dacă tu ai crede orbește și total Cuvântului lui Dumnezeu, ai pipăi minunile intervenției divine. Să ai întotdeauna încredere în El și să nu-i te împotrivești. Lasă-te mânuit ca o argilă maleabilă, folosit ca o zdreanță, iar El te va întrebuința pentru a-și împlini planurile dumnezeiești». Unui suflet care își dezvăluia propriile mizerii și își mărturisea nevrednicia în practicarea ministerului sacerdotal, îi spuse: «Chiar de ești convins că ești „zero și mizerie“ și un mare
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Să nu abandonezi niciodată această Casă, lasă-te condus și exprimă tot ceea ce Dumnezeu te inspiră prea-reverendului părinte Natale care are spiritul și carismele speciale pentru Operă. Gigio, îți încredințez totul în numele și după voința lui Isus. Fii umil, asemenea zdrenței, dispus la toate... Despre ce e de făcut, cum să formăm și să asigurăm această Operă, nici o preocupare; rugăciune, tăinuire, să pătimim și să urmăm voința lui Dumnezeu care va fi clar trasată...». Don Luigi Adami a fost și mâna
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
un fapt, un eveniment care emoționează. Ce mare responsabilitate apasă asupra voastră care plecați și asupra noastră care rămânem... Dumnezeu are planuri mari de împlinit iar acestea se vor împlini cu condiția ca noi să fim instrumente docile, umile, asemenea zdrențelor, fără cap... Evident că eu nici măcar nu suspectam că Providența v-ar voi la Roma, și atât de curând... la Roma, centrul Bisericii Catolice. Nu mă gândeam că, după constituirea Congregației, s-ar fi manifestat planuri noi care se vor
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Scriitorul a ajuns la un concept al fericirii naturale, prin care și-a împrospătat paleta, eliminând liniile melancoliei și înlocuindu-le cu tonurile flamande ale vitalității, refăcând în Moldova de azi Olanda pictorilor de acum câteva secole, cu oameni în zdrențe, umflîndu-se cu vin și contemplând cu ochi lacomi mari bucăți de cărnuri fripte, Olanda urcioarelor de vin și a meselor de bucătărie pline cu vânat și pești. Până și pesimismul schopenhauerian apare ca un calm kief, în forma unei mari
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu zorii Otravă dulce-a muștelor stupide, Spre a opri în cale pe drumeți Ferești pe care neantul le deschide Și a peri pe urmă în tenebre, Spre a privi prin ele curioșii; Puteți să-mi spuneți unde dispăreți? Voi, zdrențe de o zi, efemeride Ce faceți voi cu numele celebre: Cari trâmbițați pe toți nesățioșii Și unde duceți voi atâtea glorii? De bani și glorii, pe toți virtuoșii Și toți târâitorii de hlamide, Proza lui Anghel, puțină și impopulară, este
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Și într-adevăr, de-a lungul paginilor răsună chiote: Di! caii mei, Nu vă lăsați, Zburați ca zmei Înaripați... și un fel de melancolie focoasă a vagabondajului pe pustă în stil Lenau-Liszt: Pe drumuri pietroase și rupte Ce boarfe și zdrențe-n căruță! Scârțâie căruța mea. Ăsta e trecutul meu? Mă-ntorc din pierdutele lupte Nici cea mai sărmană chivuță Și mă duc iar undeva... N-ar plăti pe ele un leu. Versurile memorabile sunt acelea în care poetul arată o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și i-am uns să stea vioi și sila să nu-i mai țină. Voi striga: privește aceste măciuci care s-au murdărit iar acum se rușinează și plîng în hohote. Acești tineri geți, prin cetate vor umbla numai în zdrențe. Sfîntul a spus că aceste măciuci ne-au dat numai boală(pagubă). Eu privesc la acești iubiți și văd dacă întîmplarea rea nu le-a micșorat fala din ochi. Am dat puțină vopsea și sa-mur precum și un val de pînză
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
moșneag, cu părul și barba complet albe. Un artist neștiut, ne luat în seamă. Sunetul fluierașului lui era mai cristalin decât al ciocârliei, când urcă din slavă în slavă, slăvind pe Dumnezeu. Am vorbit cu acest moșneag. Era îmbrăcat în zdrențe. Purta pe obraz și pe frunte urmele învechitei mizerii. Era totuși vesel. L-am întrebat de sănătate. Deodată glasul lui s-a înduioșat, a făcut o cruce mare și mi-a răspuns: Mulțumesc lui Dumnezeu, am destulă sănătate pentru ca să duc
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
ascunse la infinit oricât făptașii s-ar furișa după paravanul legionarofobiei. TĂCERE Dreptatea noastră s-a stins! Tăcerea și ascunzișul au prioritate și greu putem pătrunde afundurile lor. Valorile democrației sunt departe, oricât democrații zilelor noastre le vor împodobi în zdrențe lăcuite. Simbriașii de ieri și de azi stau ascunși după paravanul porților iadului. Adevărul este ascuns și osândit să tacă, dar din adâncul pământului el strigă precum sângele lui Abel, la fel și sângele morților noștri răpuși în grele chinuri
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Un cunoscut ziarist a primit odată următoarea scrisoare: "Dragă Doris, Soția mea are obiceiul de a minimaliza complimentele sincere. Dacă-i spun: "Ptiu, ce bine arăți în rochia asta!", ea probabil îmi va răspunde; Chiar crezi asta? E doar o zdreanță pe care mi-a dat-o soră-mea" - iar dacă-i spun că a lucrat din răsputeri făcând curățenie în casă, răspunsul poate fi: "Ei, presupun că n-ai văzut camera copiilor", îmi este greu să înțeleg de ce nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
Dumitrache, care era Înmormântat În cimitir acolo, era mort, era bătrân deja și atunci... În curte stăteați toți Împreună sau pe zone geografice? În tot timpul zilei eram În curte. Ce făceai În curte? Fie că Îți mai căutai o zdreanță, dacă mai stăteai sub un castan la umbră, că erau castani În curte, sau, dacă nu, te-ai plimbat de jur-Împrejur, că era o curte destul de mare. Și grupuri-grupuri Îi vedeai plimbându-se... Se lucra și la ateliere, că erau
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
judecați toate loturile de parașutiști. Și, rând pe rând, o-ntrat și-n celula asta câteva persoane cu parașutiștii. Eu eram a patra sau a cincea... Da’ asta vreau să vă spun, ce impresie mi-o făcut capetele ale Înconjurate de zdrențe... Aveam 29 de ani. Eu din fire-s optimistă, Îs sangvină... Și mă gândeam... Și nu știam dacă să râd sau să plâng... Și am Început să zâmbesc la capetele acele’ care se uitau la mine și am zis: „Nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de monotone. În fiecare zi făceai aceleași lucruri, aveai același program infernal... O experiență neplăcută am avut aici Într-o dimineață când, fiind de serviciu și trebuind să servesc cafeaua la ceilalți deținuți, am găsit În aceasta o otreapă, o zdreanță... Iar când m-am plâns la gardianu’ de serviciu și i-am arătat de unde bem noi cafeaua, am fost luat de guler de către subofițerul de serviciu și dus la poartă, unde am fost Înjurat, mi-a adresat fel de fel
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
însă comitetul își re zervase 2 seri pe săptămână pentru a închiria sala și altor artiști. În una din seri o închiriase lui Matei Millo, care pusese pe afiș, între alte piese, și o satiră politică intitulată: Haine vechi sau Zdrențe politice. Seara, comitetul interzice lui Millo să joace satira, sub cuvânt că este indecentă și slujește drept pugilat politic. Dar sala gemea de public, fiindcă tocmai această bucată stârnise marea curiozitate a amatorilor. După jucarea celorlalte bucăți, tocmai când publicul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
slujește drept pugilat politic. Dar sala gemea de public, fiindcă tocmai această bucată stârnise marea curiozitate a amatorilor. După jucarea celorlalte bucăți, tocmai când publicul era mai nerăbdător, Millo apare pe scenă și anunță că i s-a interzis jucarea „Zdrențelor“. În sală izbucnește un mare huiet! Publicul aplaudă, fluieră, strigă și cere ca satira să fie spusă. Dar deodată sala rămâne în întunerec, căci direcția pusese să se stingă policandrul cel mare. Un zgomot asurzitor izbucnește. Millo apare pe scenă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
porter atteinte, directiment ou indirectiment, à la situation des PrincipautésUnies, telle qu’elle résulte des traités“ - Ministerul Afacerilor Străine, Documente oficiale... prezentate corpurilor legiuitoare, București, 1878, p. 21. 7. Matei Millo prezentase pentru întâia oară „canțoneta politică“ Haine vechi sau Zdrențele politice - satiră virulentă a vechiului regim conservator - în sala Bossel, la 14/26 septembrie 1876. Pentru seara de 11/23 ianuarie 1877 el primise autorizație din partea Ministerului Instrucțiunii să dea - împreună cu alți artiști - un spectacol în sala Teatrului Național, urmând
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Bossel, la 14/26 septembrie 1876. Pentru seara de 11/23 ianuarie 1877 el primise autorizație din partea Ministerului Instrucțiunii să dea - împreună cu alți artiști - un spectacol în sala Teatrului Național, urmând să interpreteze „cânticelele“ Barbu Lăutaru și Haine vechi sau Zdrențele politice. Fiind înștiințat - cu patru zile înainte de spectacol - de directorul general al teatrelor, C. Cornescu, de faptul că nu i se va îngădui să reprezinte „cânticelul“ Haine vechi, Millo s-a adresat prim-ministrului, I.C. Brătianu, care, după ce a luat
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
iarăși o declarație de dragoste Limbii Române: te iubesc, nu mai puțin decât Noica, dar cu totul altfel). Mă paște, zic, o Înclinație perversă, vizionară: invazia, aș zice, ca de lăcuste, a sărăciei! Toți pârliții și râioșii lumii, Înfometații În zdrențe, năvălind peste și În luxosul spațiu locativ al Berlinului. Și mă paște des, tocmai acum, pentru că lucrez zilnic la traducerea Mediteranei lui Panait Istrati și Îmi dau târcoale (te pup, drăguța mea Limbă Română) personajele din anturajul lui Adrian Zograffi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vreme. Ajuns acasă în strada Croitorilor nr. 8 Sibiu, împreună cu Mitu Banea, cumnatul lui, fiul Horia ne dă o imagine plastică dureroasă, de modul cum se prezentau acești doi bărbați falnici ai familiei: „două grămezi de gunoaie”. Slabi, îmbrăcați în zdrențe, cu fețele trase și ochii ascunși în fundul orbitelor, contrastând infinit cu descrierea oamenilor eliberați din injurioasa carte a gen. maior (r) Neagu Cosma citată mai sus. Din momentul eliberării viața lui Nicolae Petrașcu se derulează între două activități vitale pentru
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]