3,277 matches
-
era Înghesuit de Cuceritorii care nu voiau decât să arate că abandonează lupta. Răsturnarea de forțe era de neimaginat cu doar două minute mai devreme. Dar acum devenise reală. Rebeliunea prin forță era stinsă prin forță. Rebeliunea În spirit era zdrobită În spirit. Orgoliul celor mai temuți asasini ai Imperiului era călcat În picioare de un stăpân aproape necunoscut, care nu vorbise, nu Îi amenințase și nu se temuse. Nu scosese nici un cuvânt, dar demonstrase ceea ce era de demonstrat. Că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cuvinte ca o jignire! strigă Iusuf. Prefer moartea decât un asemenea răspuns! - Ah! tresări Ștefan. Atunci... Cu un gest scurt luă sceptrul domnesc de pe perna ținută de spătarul Mihail, se Întoarse și plesni tâmpla solului cu o forță care Îi zdrobi pe loc oasele craniului. Iusuf se prăbuși, mort pe loc, Într-o baltă de sânge. Voievodul puse sceptrul la loc și făcu semn ca trupul solului să fie luat din sală. Însoțitorii acestuia rămăseseră Încremeniți, așteptând porunca de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ar fi fost normal. Și, În același timp, Își dădea seama că totul era normal. Era acea normalitate pe care o cereau vremurile și acel tip de comportament care avea efect. Căpitanii nu tresăriseră În clipa În care Ștefan Îi zdrobise capul solului otoman, ci fuseseră pregătiți să ucidă oricare alt sol care ar fi Îndrăznit să facă cea mai mică mișcare. Era o lume pe care un cărturar și un diplomat nu o putea Înțelege decât parțial, imperfect, absolut teoretic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Timiș, ajunsese În locul În care Apărătorii continuau pătrunderea spre Eminek și deveni vârful de atac. Avea frâul calului Înfășurat În jurul pumnului strâns al mâinii drepte și Îi avea, tot În dreapta, pe Erina și pe arcașul Simion. Scoase spada cu stânga, zdrobi scutul mic și rotund al primului tătar și, dintr-o răsucire de braț, Îi tăie partea stângă a gâtului. Tătarul se prăbuși din șa, dar piciorul Îi rămase agățat În scări, iar calul continua să alerge târându-și călărețul fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
decât câțiva pași, dar putea fi Începutul unei răsturnări incredibile În raportul de forțe. Căpitanul Tudor Jurj, care preluase comanda vânătorilor domnești după căderea spătarului Mihail, sesiză momentul de ezitare al dușmanilor și ridică sabia, strigând: - După căpitanul Oană, Înainte! Zdrobiți-i! - Moldovaaa! se ridică strigătul de luptă al călăreților lui Ștefan. - Ce se Întâmplă? Întrebă Oană, care nu deslușea mișcările de trupe. - Călărimile atacă În forță pe direcția deschisă de Apărători! spuse Erina. Organizarea tătarilor slăbea. Grupuri răzlețe de războinici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
orice Încercare a tătarilor de a trece râul mai devreme. Încă nu s-a luminat de zi. Pe malul celălalt, tătarii Crimeii au fost Încolțiți de o avangardă a Hoardei de Aur. Din câte Îmi dau seama, Hanatul Crimeii e zdrobit. Oastea pe care am condus-o până azi e liberă. Oamenii au pornit deja spre casele lor. Nu comentez această decizie. Înțeleg că ea trece dincolo de soarta acestui război, spre vremurile care vin DUPĂ. Aștept poruncile măriei tale. Spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
n-a mai făcut pentru voievodul său. Te vor scoate din prăpastia Înfrângerii și te vor ridica la lumina biruinței. Adună-i. Lasă-te purtat de speranța și de puterea lor. Găsește locul În care Îți vei lovi dușmanii și zdrobește-i. Eliberează țara. Iar apoi vei avea timp să ridici, aici, mănăstirea la care te gândești. Și alta la Valea Albă. Și multe altele, ca un semn pentru Atotputernicul că ai Înțeles. Și că nu-ți vei mai pierde niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
La cetăți nu putem ajunge, căci se află sub asediu. Ne rămân munții. 14. Întâlnirea 15 august 1476, Păltinoasa, Valea Moldovei Oastea voievodului trecuse dinspre Humor spre Ilișești, fără să iasă din umbra codrilor. Detașamente ale vânătorilor domnești atacaseră și zdrobiseră patrulele de spahii care cutreierau obcinele Bucovinei. Mai sus de Suceava, forțele otomane se aventurau cu greu, iar cele care se aventurau nu se mai Întorceau. Mai sus de Suceava Începea o țară sălbatică și necunoscută. Acum, oastea cobora spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
porniră În urmărire. După un galop de aproape o mie de pași, voievodul dădu semnal arcașilor. Dușmanii intraseră În raza de acțiune a săgeților. În Întunecimea pădurii, vânătorii domnești conduși de comisul Tudor Jurj așteptau cu neliniște ordinul de atac. Zdrobiseră armata lui Eminek, pe malul Prutului. Își salvaseră familiile și Își Îngropaseră morții. Adunaseră grânele și le ascunseseră. Acum erau datori cu o victorie. Pe umerii lor apăsa prima șarjă din lupta grea și Îndelungată a eliberării. Auzeau tropotele spahiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu luptau ca până atunci, ci ucideau cu sete, erau ei și parcă nu erau ei, erau luptători de zece ori mai puternici decât ei, erau zei. Trăia, și el, aceeași senzație de forță zăgăzuită prea mult timp, care acum zdrobea totul. Nu mai dădea nici un ordin, căci nimeni nu l-ar fi ascultat. Dar brațul lui spinteca, fulgerător, fiecare spahiu ivit În cale, ca și cum ar fi fost o păpușă de paie. Dealul Ilișeștilor deveni, În doar câteva minute, un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ceață care Începea să devină, parcă, roșie. Avea o senzație ciudată, inexplicabilă. - Spune... Erina Întârzie răspunsul. Se ridicase În șa, cu ochii ațintiți spre miazăzi. - Spune, Erina... repetă căpitanul. Nu văd până acolo, dar, din câte aud, atacul vânătorilor a zdrobit avangarda spahiilor. Undeva, departe, bat clopote. - Bat, Cosmin... E Sfânta Maria... - Bat clopote În dungă, Erina. E semn de război. Sătenii trebuie să-și ducă femeile și copiii În păduri... Erina nu spuse nimic. Oană o văzu privind atentă, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o asemenea unitate nu există. Am Înnebunit cu ceața asta... Și cu focurile de adineaori... - Nu e un vis, Cosmin. Ai spus că acum eu sunt privirea ta. Dacă așa e, atunci privirea ta spune că o armată necunoscută a zdrobit tot ce era În spatele lui Mahomed. Iarba e neagră. Arsă. - Neagră? tresări Oană. Amestec exploziv care nu e artilerie, dar poate fi orice amestec de substanțe care conține cărbune. Spune-mi, Erina... ce culori vezi? Fă abstracție de forme, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Alexandru se Întoarce pe spate și blochează lovitura. Are În mâna stângă un buzdugan și cu dreapta a ridicat spada. - Doamne-ajută... a găsit buzduganul... - Rupe iataganul achingiului. Se ridică Într-un genunchi Îi și repede buzduganul În frunte... Turcul e zdrobit. Alți doi se aruncă spre el. - Blochează cu spada... șopti Oană. - Blochează atacul cu spada și lovește cu buzduganul. Îi doboară unul după altul... Revine Între vânători... peste două sute de achingii, cred... Cinci atacă... nu... cad loviți de săgeți... Două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Alexandru. Trec printre achingii... nu angajează lupta... galop... galop... Alexandru e târât de ambele brațe, În josul luminișului. Amir râmâne nemișcat... Mongolii trec de bariera spahiilor și galopează ca nebunii spre Amir. Un pâlc de achingii e În calea lor. Îl zdrobesc. Turcii sunt călcați În copitele cailor. - Vântul... spuse, deodată, Oană. S-a pornit vântul. Vine furtună... Erina ridică privirile. Era adevărat. Un vânt puternic pornise din senin. Iarba era culcată la pământ. Vântul creștea repede În intensitate. Nu se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
căpitanului se adevereau. Peste cinci mii de ieniceri, strecurați În tăcere pe flancuri, ascunși de păduri, atacaseră formația de răzeși În care se afla voievodul. Corpul de elită al sultanului. Până la Ștefan mai erau de parcurs două mii de pași. Ienicerii zdrobiseră, prin atac la suliță, primele trei rânduri de răzeși. Erau luptători experimentați, cruzi și rapizi. Țăranii Moldovei nu puteau rezista prea mult. Secundele deveniră lungi, sfâșietoare, interminabile. Totul se petrecea cu Încetinitorul. Oană văzu un grup de ieniceri străpungând ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ștefănel. Cei doi avansau repede. Douăzeci de pași și tot atâtea cadavre În urma lor. Apărătorii la o mie de pași, În galop nebun. Lupta În jurul voievodului era sălbatică. Ștefănel, ridicat În scări, cu sabia Înapoi În teaca de la umăr. Alexandru zdrobind scutul unui ienicer cu buzduganul și retezându-i capul cu sabia. Apărătorii la opt sute de pași. Ștefănel, asemeni unei păsări necunoscute, lansat În aer, rostogolindu-se peste capetele ienicerilor și atingând pământul În fața voievodului. Ienicerul care Încerca să-l străpungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Coborâm pe malul stâng al Siretului. Un alt corp de oase avansează spre Răsărit, eliberând satele dinspre Nistru. Altul spre munți. Lupte grele pentru eliberarea Cetății Neamțului. Cei trei Oană au condus un atac fabulos, dinspre pădure, pe coasta muntelui, zdrobind Întreaga rezistență a unui regiment de spahii. De departe, tânărul Stefano este extraordinar. Luptă cu o lejeritate nemaivăzută. 25 august. Vești de la corpul de oaste trimis la Răsărit. Cetatea Orhei eliberată. Lupte la Tighina. S-au ridicat satele și au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
minute. Laiotă și suita lor au fugit. Atacul, Însă, nu mai putea fi oprit. Cu Vlad În prima linie, transilvănenii au dat peste cap Întreaga oaste dușmană. Puținele formațiuni care rezistau erau alcătuite din ieniceri. Dar au fost și ei zdrobiți de valul al doilea de atac, condus de Ștefan, cu o deschidere spectaculoasă a Apărătorilor comandați de Oană. Oștile au trecut peste rămășițele derutate ale turcilor și muntenilor, continuând galopul spre București. Nu auzisem de acest oraș, dar Vlad dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de apă; adîncul își ridică glasul, și își înalță valurile în sus. 11. Soarele și luna se opresc în locuința lor, de lumina săgeților Tale care pornesc, de strălucirea suliței Tale care lucește. 12. Tu cutreieri pămîntul în urgia Ta, zdrobești neamurile în mînia Ta. 13. Ieși ca să izbăvești pe poporul Tău, să izbăvești pe unsul Tău, sfărîmi acoperișul casei celui rău, o nimicești din temelii pînă în vîrf. (Oprire.) 14. Străpungi cu săgețile Tale capul căpeteniilor lui, care se năpustesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85093_a_85880]
-
surpa casele de iarnă și casele de vară; palatele de fildeș se vor duce, și casele cele multe se vor nimici, zice Domnul." $4 1. Ascultați cuvîntul acesta, juncane din Basan, de pe muntele Samariei, voi care asupriți pe cei sărmani, zdrobiți pe cei lipsiți, și ziceți bărbaților voștri: "Dați-ne să bem!" 2. Domnul Dumnezeu a jurat pe sfințenia Lui, și a zis: "Iată, vin zile pentru voi, cînd vă vor prinde cu cîrligele, și rămășița voastră cu undița de pescari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
venele terestre, Legată de arterele cerești, Firava-mi inimă primește zestre Comori neprețuite, sufletești. Iubire răstignită îți frângem trupul sfânt în Răstigniri, Cu rătăciri adânci Te-am sfârtecat, Dar rănile-Ți fierbinți rodesc Iubiri Să spele-n sânge nesfârșit păcat. Zdrobit și sfâșiat cu vina noastră, Te mistui în tot chinul arzător, De jale Ți-este lacrima sihastră Pentru al nostru suflet pierzător. Te biciuim și Te lovim cu sete, Nelegiuiți, punem cununi de spini. Când pentru ură nu avem regrete
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
marea, ca ziduri marea? 9. Etiopia și Egiptenii fără număr erau tăria ei, Put și Libienii erau ajutoarele ei; 10. și totuși a trebuit să plece și ea în surghiun, s-a dus în robie; și pruncii ei au fost zdrobiți în toate colțurile ulițelor; au aruncat sorțul asupra fruntașilor ei, și toți mai marii ei au fost aruncați în lanțuri. 11. Și tu te vei îmbăta, te vei ascunde, și tu vei căuta un loc de adăpost împotriva vrăjmașului! 12
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85120_a_85907]
-
în eticheta de la Curte. Se îmbracă magnific, dar nu are bani să își dea hainele la curățat. În timpul sezonului păduchilor, mă roagă pe mine să-i adun păduchii din jurul gâtului. Se scarpină până la sânge la subsuoară. Când prinde creaturile, le zdrobește între dinți. În atelierul ei lucrez cu ace, ață ceruită, sfredele, clești și ciocane. Mai întâi decorez pantoful cu șiraguri de perle, îl incrustez cu pietre, iar apoi ridic talpa pe o pană centrală, ca la un sabot, ceea ce adaugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mâini. Îmi simt corpul ca pe un obiect străin. Mă legăn, îndurând durerea musculară care începe să se facă simțită. — Zece zile e în mod sigur o tortură. Patroana îmi admiră acum puterea. Ai nevoie de pauze. Nu vrei să zdrobești ouăle din nou. — Nu, nu vreau, însă nu-mi pot permite să nu continui. — Există un alt mod de a atrage bărbații. Patroana se ridică de pe scaun. Își scoate pipa din gură și o lovește de talpă ca s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pe autor. Ar fi trebuit, dimpotrivă, să-l exprime. Fără sinceritate, obținem un zero artistic. Dacă, om fiind, imiți pe zei, ajungi ridicol. Ideile care interzic personalitatea aruncă opera în convenționalism. Cu Popescu am avut o discuție care m-a zdrobit. I-am spus că mă îndoiesc de realitatea confecționată. Ce sentimente și ce adeziune poți obține de la niște oameni pe care îi obligi să gîndească altfel decît simt? Le poți stîrni vreo simpatie? - Ne bazăm pe o intelectualitate legată de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]