23,875 matches
-
ducă acasă? Nu te mai osteni, sunt cu mașina, am răspuns. M-am îndreptat spre sticla de vin ca să-mi mai pun. Fără să-mi dau seama, am atins-o cu piciorul, iar ea s-a răsturnat fără a face zgomot. O pată mare roșie s-a întins pe covorul alb pufos. — Ei, drăcie! am exclamat. — Nu-i nimic, iubitule, o să iasă, spuse Antonia. Sări în picioare și dispăru printr-o ușiță în baia alăturată. Peste o clipă reveni cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
o cameră de gazare. Vinul era rece, aspru și ciudat, ca un medicament necunoscut. Mi-a lăsat un gust rău în gură. Eram cam amețit și simțeam ceva neplăcut în zona stomacului, teamă sau indigestie. Pe neașteptate, am auzit un zgomot în apropiere. Am sărit în sus și am făcut câțiva pași înapoi pe pardoseala denivelată a pivniței. Inima-mi bătea în piept ca un gong. Pe treptele pivniței își făcuse apariția o siluetă. În prima clipă, din pricina întunericului, nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
privit în sus la fereastra luminată și acoperită de perdea. M-am apropiat din nou de ușă și am împins-o încet, dar era încuiată. Am privit prin fanta pentru scrisori. Holul era cufundat în întuneric și nu se auzea zgomot de pași care se apropie. Privind prin fantă am sunat din nou. Am tras concluzia că soneria e defectă și m-am întrebat ce e de făcut. Aș fi putut să strig, să bat tare în ușă sau să arunc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
prin iarbă și am pus mâna pe ușă. A trebuit să mă opresc o clipă pentru a depăși valul de panică ce mă cuprinsese. Aveam impresia că respirația mea și chiar bătăile inimii mele se aud în toată casa, ca zgomotul unui motor. Am încercat să deschid ușile, mi-am strecurat degetul între ele și am împins cu putere. Ușile au cedat; nu mi-am dat seama dacă nu fuseseră încuiate sau dacă stricasem cu gestul meu un zăvor mai slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
imediat raza de lumină ce pătrundea pe sub ușa camerei lui Honor. N-am șovăit decât o clipă. M-am apropiat de ușă și am ciocănit. După liniștea mormântală de până atunci, sunetul bătăilor în ușă părea asurzitor. Am așteptat ca zgomotul să se stingă și, cum n-am primit nici un răspuns, am deschis ușa. În prima clipă lumina m-a orbit. În fața mea am văzut un pat dublu. Camera era strălucitor luminată. Șezând în pat și privind drept spre mine era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
răsturnând conținutul geamantanului pe podea. Le-am găsit, am cules de pe jos paharul și am constatat că e crăpat. M-am târât până la bucătărie și m-am apucat să spăl o cană din plastic rămasă de la chiriașul anterior. Brusc, un zgomot ciudat răsună în apartament. Venea de undeva de aproape, dar nu-mi dădeam seama de unde. Parcă se auzea din mai multe părți deodată. Am tresărit, inima mi-a zvâcnit cu putere și am înțepenit ascultând liniștea și întrebându-mă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
aș putea să fac așa ceva. Cu siguranță că acum Palmer stătea ca pe ghimpi și se întreaba dacă i-am spus ceva Antoniei sau nu. N-aș putea spune că gândul ăsta nu mi-a făcut plăcere. Am sesizat un zgomot ca un foșnet ce venea din spatele meu. Întrucât se intensifica, m-am întors. Începuse să plouă. Uitându-mă la cerul de un cenușiu gălbejit am putut identifica lumina zilei. M-am întors spre interiorul încăperii și spre chipul Antoniei îndreptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mânat de o nevoie de abandon total, din care nu lipsea și o urmă de dorință, m-am întins pe jos lângă ea, cu fața aproape de a ei. Îi simțeam respirația în obraz. Au trecut câteva minute. Am auzit un zgomot la ușă și am început să mă ridic. Sprijinit într-un cot, am văzut pe cineva intrând. Ușa s-a închis. Honor Klein se uita de sus la mine. M-am ridicat pe jumătate și am spus: — Ambulanța este pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
gândindu-mă la asta, mi-am dat seama că scena de la Cambridge era ceva încă activ și aproape intangibil în imaginația mea, ceva neasimilat și primejdios. Am închis ochii și am revăzut ceea ce văzusem atunci. La ușă se auzi un zgomot și Antonia intră grăbită în cameră. Am sărit în picioare, oarecum speriat de apariția ei dar și cu un sentiment de ușurare. M-am dus grăbit spre ea, am prins-o de umeri și am scuturat-o zdravăn. Ea râse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Închidă ochii, adăugă Încet: Între timp, fii deștept: prefă-te că ești prost. Luat prin surprindere, m-am uitat la el cum ațipește, În timp ce marele Rigoberto Își punea sentimentele pe tavă, plângându-se de condițiile aspre ale vieții de oraș: Zgomot, revoltă și agitație, gesturi bruște și tropot: În orașul de azi e loc pentru tot Brusc, auzi un țipăt - e curajos sau tont Ah, cine poate spune dacă e soare sau potop? Ce mai insinua și ăsta? Nu-și dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la cimitir. Noaptea porțile sunt Închise, așa că nu puteam s-o iau spre casă printre morminte, cum făceam de obicei. Nici n-am dat bine colțul, ajuns la cărarea pietruită, care traversează maidanul până la piața unde stau, când am auzit zgomote Înaintea mea. Coborâserăm patru persoane, și am presupus că era bătrânul care ducea un furtun. Inelele de cauciuc se legănau ritmic, În timp ce Înainta cu pași repezi, elastici prin Întuneric. Ceilalți - cam de vârsta mea; cu sufertașe În mână - traversaseră strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
financiară? În cinema nu se auzea nici pâs. Poate câteva scaune să fi scârțâit, dar la fel de bine puteau fi tălpile noilor mei bocanci. Deși am Încercat să pășesc cât se poate de firesc, instinctul mă făcea să evit să fac zgomot. Probabil că o parte din mine se temea să nu fie descoperit. Nu prea mă am la inimă cu Stegemann, mai ales de la Paștele trecut când am reușit să vărs cafea fierbinte pe un morman de role de film - din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o femeie solidă tocmai urca o scară pe niște picioare groase, dar neuniforme. Ajungând la ultimul raft, extrase o carte de referință, coborî și șchiopătă Într-o cameră adiacentă. Din aceeași cameră, doctorul Röser se apropie - fără a scoate un zgomot, aproape plutind, ca o meduză În apă. Zărindu-mă, afișă un zâmbet budist. — Ce dorește domnul? Bibliotecarul nu părea să mă recunoască. Cu toate acestea, mi-am zis să fiu precaut. — Bună ziua! Întinzându-mi mâna, am Încercat să găsesc un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
agitate. Chibritul licări, pâlpâi, apoi se stinse. Abia după câteva minute, când mi-am stins țigara, am realizat că nu sunt singur - și că n-am fost singur din clipa În care am bătut la ușă. Dinăuntru se auzea un zgomot surd, ca atunci când cineva Își schimbă poziția corpului. Dintr-o dată Întunericul păru că Începe să respire, devenind din ce În ce mai strâmt. Am ciulit urechile, dar n-am reușit să disting nici o mișcare. Totuși, era clar că nu eram singur. Șira spinării mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ale unei femei sau ale unui bărbat, am hotărât că persoana pe care Dora o primise la ea era femeie, dacă s-au dus În bucătărie, și bărbat, dacă s-au dus În camera de zi. Având În vedere că zgomotele păreau a veni din bucătărie, am presupus că Dora s-a Întreținut cu o femeie. Și totuși, era greu să stabilești sexul cuiva, raportându-te doar la sunetele pe care le făcea cu corpul. Nu numai că mă Înțelasem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-i știe pe atacatori. Pe umbrele care s-au năpustit asupra mea? Boris dădu din cap cu un aer nemilos, eliberând Încă o explozie de Înjurături. Noapte trecută se Întorcea cu Heino de la Moustache Bar. Trecând pe lângă maidan, auziseră niște zgomote Înfundate și sunete de Încăierare. Când deodată se auzi un acrodeon care căzu cu geamăt tărăgănat, Își dăduseră seama că Dabor se afla În pericol. Alergând În direcția din care se auzea bătaia, l-au descoperit pe fostul căpitan al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
îl nimerește, rămânând agățată de el. În prima clipă îmi acopăr înnebunit capul de frică, să nu explodeze în cioburi, să nu mă împroaște cu scântei - dezastrul, vezi bine, mă obsedează la tot pasul. Pe urmă, fără cel mai mic zgomot, mă cațăr pe calorifer și șterg guguloiul încins cu o bucată de hârtie igienică. Supun unui examen atent perdeaua de la duș, cada, gresia, cele patru periuțe de dinți - Doamne ferește! - și, taman în clipa când dau să deschid ușa, convins că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Cu un sfanț dacă le dai mai mult de cincizeci de dolari pe lună, se cheamă că ești într-o ureche. Pentru mine rămâne un mister de ce nu vrei să te-ntorci în North Jersey - de ce-oi prefera tu zgomotul și crimele și poluarea... Iar maică-mea îi dă înainte cu șușotitul. Sophie continuă să șușotească. O dată pe lună mă duc să iau cina la ei, pentru mine e o luptă care-mi solicită toată șiretenia, viclenia și forța, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de jos, ocolim un maldăr de cearșafuri albe și un morman de prosoape jilave, tata se proptește cu umărul într-o ușă masivă, fără geam, și intrăm într-un ambient tăcut și întunecos, amintind prin arome de tufele de perișor. Zgomotele amintesc de aplauzele lipsite de însuflețire ale unui public puțin numeros care vizionează scena morții dintr-o tragedie oarecare: sunt cei doi maseuri care plesnesc și pocnesc carnea victimelor, a bărbaților împachetați în cearșafuri și întinși pe dalele de marmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
În ochii negri și lustruiți ai domnului Eckman. Comisioane sub forma unor baloane colorate plutiră deasupra vagonului, crescând În dimensiune, și el căută un ac de gămălie ca să le Înțepe unul câte unul. Îl readuse la starea de completă trezie zgomotul unor pași trecând și Întorcându-se de-a lungul coridorului. Sărmanul om, se gândi, zărind un balonzaid maroniu dispărând prin fața geamului și două mâini Încleștate. Dar nu-i era milă de domnul Eckman, pe care-l urmâri iar În imaginație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pereții coridorului și compartiment, Încrucișându-și brațele și pregătindu-se să adoarmă. Dar fără haină Îi era foarte frig. Deși toate geamurile culoarului erau Închise, curentul trăgea prin ușile batante și prin platforma ce lega vagoanele Între ele. Și nici zgomotele trenului nu erau Încă destul de regulate ca să nu se distingă de liniște. Între Herbesthal și Köln erau multe tunele și În fiecare huruitul expresului se amplifica. Myatt dormi agitat, iar pufăitul aburului slobozit În jeturi și curentul ce-i bătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dansa și iar dansa, fără să-l bage În seamă, În timp ce el o tot lovea cu bățul peste picioare. Doamna Peters Își Întoarse fața spre soțul ei și-i spuse: — Berea aceea. Stomacul meu nu se mai liniștește. Face atâta zgomot, că nu pot dormi. Domnul Opie visa că urca niște scări largi, cu trepte de marmură, spre altarul Domnului, Îmbrăcat În odăjdii, cu crosa de crichet sub braț și mănușa de joc atârnându-i la glezna mâinii. Dr. John, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dumneata Îmi este gândul. Am alte lucruri la care să mă gândesc. Dacă nu vrei biletul, n-ai decât să-l arunci. Ea Îl văzu pândind-o, cu umerii ridicați iarăși a bravadă, a nepăsare, și Începu să plângă fără zgomot, Întorcându-se spre fereastră, spre râu și spre un pod care trecea și un fag desfrunzit străpuns de muguri timpurii. Așa mulțumesc eu pentru o noapte de somn lung și liniștit; așa reacționez eu când mi se face un cadou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În vârstă Îți vor spune că bărbatul are motive să se plângă. Și evreul plătise zece lire. El Îi puse mâna pe braț. — Ce s-a Întâmplat? Spune-mi! Nu te simți bine? Ea Își aminti mâna care scuturase perna, zgomotul ușor al pașilor lui Îndepărtându-se. — Cum aș putea? spuse ea iar, dar de data aceasta apela la el să vorbească și să nege acumulata experiență a sărăciei. — Uite, spuse el, așază-te și lasă-mă să-ți arăt câte ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
care Își vor aminti numele lui. „Întoarcerea Omului Misterios. Cum a Scăpat Doctor Czinner de Condamnarea la Moarte. Relatare În Exclusivitate“. — Draga mea, icni ea, ținându-se de bară, aparent intimidată de cea de-a doua placă dintre vagoane, de zgomotul metalic și de sunetul vagoanelor legate care se izbeau În tampoane. Vocea ei nu se auzi, așa că Își repetă exclamația Într-un strigăt, care nu se potrivea cu rolul pe care și-l atribuia: o femeie vârstnică, luptându-se să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]