3,317 matches
-
accentele critice deseori enunțate pe tonalități acute, ruperile de „ritm” și perspectivele noi și surprinzătoare. Toate dădeau, la începutul secolului XXI, impresia că s-a creat o hărmălaie epistemică exotică, inextricabilă și fără orizont. Gândirea postmodernistă a pătruns într-adevăr zgomotos și brutal în lumea cercetărilor educaționale, zguduind-o din temelii, părând chiar că intenționează să o spulbere în cele patru zări. Se părea că „școala în întregime” - nu numai cea „modernă”, ci și cea „clasică”, cu secularele ei tradiții - va
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nu poate fi decât ecologică, în sensul că privește ansamblul elementelor care structurează un habitat normal, un mediu de viață natural. Școala face parte dintr-un ecosistem. Din păcate, acest ecosistem a fost „poluat prin linii de comunicare suprapuse, duplicitare, zgomotoase” și prin „disfuncționalitatea generală a instituțiilor supraaglomerate și supraîncărcate cu sarcini inutile”37. Sunt rezultatele unei gândiri atomare, neecologice. Gândirea ecologică: ...îmbrățișează întregul, abordează ansamblul relațiilor și interacțiunilor educaționale: impactul educator-educat, dinspre elevi spre profesori și invers; impactul profesori-profesori; modul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
academice”. Neliniștile și paradoxurile cu care se confruntă cercetarea științifică actuală contrastează șocant cu liniștea academică a predării disciplinelor în școli. Curricula structuraliste, cu idealurile lor de neutralitate și „decentrare”, ecranează frământările dramatice ale cunoașterii reale și rămân surde la zgomotoasele prăbușiri și transformări de sens și semnificație care au loc, aproape zilnic, în lumea „vie” a cercetărilor științifice și a explorărilor culturale. Cherryholmes (1988) a atras atenția și asupra „prăpastiei culturale”, pe care curricula structuraliste o întrețin distingând arbitrar între
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nu desemnează altceva decât curiozitatea omenească, nutrită cum se cuvine, îndestulător, cu valori. Abandonarea lui duce, firește, la semidoctism și, nu de puține ori, la inaniție culturală. Împotriva „erudiției goale” luptă însă impetuos, în zilele noastre, acea cohortă de demagogi, zgomotoși și apaideutici, care plac plebei din caverna platonică; în practică, această mișcare bezmetică ia forma acelui null curriculum descris de postmodernistul Eisner și incriminat de el că ar genera „nulitățile” de tot soiul, pe care le produc școlile moderne. Dureroasă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
referim la domeniul nostru de studiu, unii își mai amintesc: termenii utilizați în epocă pentru noii aderenți, mulți neautentici, erau vopsiți sau înroșiți. Cu cât aderența lor era mai forțată, mai neobișnuită, cu atât zelul lor era mai aprig, mai zgomotos, mai vizibil. Militantismul se caracterizează prin apropierea și încorporarea unui cadru cultural prestabilit, colorat ideologic, prin manifestarea dorinței de acceptare într-un grup, structurat în jurul unei doctrine, care-i poate oferi protecție. Grupul livrează un sens nou vieții sale, posibilitatea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și norme securizante. Identitatea militantă se distinge prin forța trăirilor, încrederea în corpusul de texte ideologizante sacralizate, apartenența la un grup, afirmarea dorinței de a-i convinge și pe alții, de a face prozeliți, dar mai ales prin afișarea publică zgomotoasă a noilor convingeri. Intrarea într-o identitate militantă semnifică dorința de reconversie, de renaștere, de schimbare a pielii, chiar a numelui (Chouvier, 1986). Adesea militantul devine luptător contra membrilor grupului din care provine, iar din persecutat se transformă în persecutor
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
răspunde zâmbetului prin zâmbet; distinge două sunete; reține cu mâna obiecte, se agață de părul și hainele persoanelor de lângă el; - 5 luni: ține capul ridicat fără să‑i cadă pe spate; împinge picioarele când este ținut ridicat „prin axile”; râde zgomotos; se joacă cu o persoană, duce obiecte la gură; poate arăta nemulțumire; pedalează; apare reflexul Landau; - 6 luni: se ridică, ajutându‑se de încheietura mâinii; gângurește; întoarce capul către o persoană care râde; începe să se târască pe podea; apucă
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
tulburări de spectru autist (adaptare după Jacqui Jackson, Universitatea Coventry) a. Auditiv : hipersensibil la sunete își acoperă frecvent urechile fredonează/face zgomot pentru a se distrage de la alte zgomote dificultăți de procesare auditivă nu-și modulează vocea îi plac zonele zgomotoase precum traficul, bucătăria, baia face zgomote puternice, mai ales ritmice bate în veselă/oale/mobilă b. Vizual : nu îi plac luminile puternice nu îi place întunericul inspectează elemente de detaliu observă fiecare mică schimbare din mediul ambiant urmărește vizual („scanează
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
unor deficiențe asociate, care complică și mai mult tabloul psihopedagogic, necesitând un grad mai mare de intervenție și supraveghere specializată. 1. Acestea se datorează, în majoritatea cazurilor, purtării căștilor audio, sunetelor de intensitate foarte mare sau participării la concerte foarte zgomotoase (un mare pericol pentru ureche îl constituie și stațiile muzicale stereo, fie că sunt la domiciliu, la un concert sau într‑o discotecă). 1. Urechea umană poate percepe o gamă de frecvențe cuprinsă între 20 și 20.000 Hz. Audiometria
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
este anevoioasă, deoarece numărul de obiecte contrafăcute este mic în raport cu cele adevărate. Banii falși nu pot înșela un specialist din bănci, dar ei, tocmai din această cauză, se plasează în locuri cu oameni naivi sau în localuri mai întunecate și zgomotoase, cum sunt barurile de noapte. Se consideră că în cazul bancnotelor false există trei niveluri de verificare prin care falsurile pot sau nu să treacă. Ele sunt următoarele: • nivelul primar de verificare este înfăptuit de persoanele neinstruite sau cu prea
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
prelungirea acestei rețele de afinități se așază, într-o manieră surprinzătoare, preocuparea constantă pentru studierea avangardismului autohton. O posibilă motivație se găsește în Avangardismul poetic românesc, unde P. susține că avangarda „nu numai că respinge o anumită tradiție sau afirmă zgomotos noul, ci se îndoiește de însăși posibilitatea existenței literaturii ca mod specific de expresie a omului”. De altfel, eseurile de aici, alcătuind prima cercetare postbelică de anvergură consacrată fenomenului, pivotează în jurul raportului dintre spulberarea și instituirea convenției. Prin ricoșeu, prima
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
retorică și adeseori convențională. Contele de Walneg este o plăsmuire livrescă, însumând trăsături ale eroilor „damnați” din literatura romantică. Palid, sumbru și tăcut, învăluit în melancolie, pare marcat de o suferință fără leac. E un solitar, disprețuind viața artificială și zgomotoasă din saloane și regăsindu-și liniștea în mijlocul unei naturi luxuriante, „templu” în care poate medita în voie la deșertăciunea și nestatornicia celor lumești. O idilă castă se înfiripă între el și o tânără, Aurélie, dragostea lor fiind tratată de romancier
PREDESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289004_a_290333]
-
construcții dramaturgice, evidentă la I.L. Caragiale, ale cărui comedii sunt prețuite mai mult pentru autenticitatea personajelor și a mediului. Cu toate acestea, dacă unele mărturii sunt adevărate, R. ar fi pus la cale, la premiera cu D-ale carnavalului, o zgomotoasă manifestație de ostilitate. Excedat de inflația piesei istorice, falsă și grandilocventă, Sphinx recomandă inspirația din viața societății românești, precum și „compilarea” de „documente omenești”, deziderat ce exclude zugrăvirea de „ființe ideale”. Ironizează „căznitele producțiuni dramatice” ale lui Schiller și teatrul, „ruină
RACOVIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289083_a_290412]
-
al secolului al XVIII-lea. Respingând principial omnisciența și obiectivismul, desfășurarea epică din Patul lui Procust este rezultatul unui subtil și spectaculos joc intelectual, în care alternarea vocilor narative - scrisorile doamnei T. / amintirile lui Fred Vasilescu, scrisorile lui Ladima / comentariile, zgomotoase ale Emiliei, interioare ale lui Fred, însoțite, toate, de observații și disertații teoretice ale autorului- conferă operei un dinamism de natură centrifugă, amintind de multiplicitatea perspectivală și secvențialitatea arhitectonică din Legăturile primejdioase. Numai că, în vreme ce scrierea lui Laclos poartă pecetea
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
manifestă predispoziția pentru îmbinarea studiului stilistic și sociologic, textual și contextual. Debutul lui Marian Papahagi (Exerciții de lectură) mi-l amintește pe acela mai vechi al lui Liviu Petrescu: aceeași critică inteligentă și cultivată, același stil academic, distant, fără familiaritatea zgomotos orală a unora dintre tinerii publiciști, de o eleganță protocolară și, ah, demodată [...]. Marian Papahagi e un «studios», în ambele sensuri ale termenului, cu solidă formație filologică: scrie o critică de interpretare, minuțioasă, sistematică, de tipul close reading. Ceea ce ne
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
femei. Urătorii se organizează în grupuri de două sau mai multe persoane și urează la fiecare familie fericire și mai ales recolte bogate. Textul este un recitativ epic (în Muntenia se și cântă uneori), prezentat de un solist pe fond zgomotos de tălăngi, de pocnete de bici, imitații de răgete, uneori cu acompaniament muzical, într-o atmosferă de mare veselie. În forma sa clasică și cea mai răspândită, p. narează desfășurarea amănunțită a cultivării și recoltării grâului, a măcinatului și coacerea
PLUGUSOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288856_a_290185]
-
Zoe, din 1829, conține o oarecare intrigă violent romantică, însă ceea ce izbește plăcut ochiul, de la început, este arta picturală. Amestecul de Occident și Orient revelă un ilustrator strălucit, atent la învălmășirea de tonuri și la contrastele prezentului. Mișcările nuvelei sunt zgomotos romantice, cu toate acestea cuprinsul arată aptitudini realiste. Compararea ce se face des între Prosper Mérimée și C. Negruzzi este îndreptățită. Există totuși la Negruzzi un umor cu desăvârșire clasic. Motivul din Au mai pățit-o și alții (soțul înșelat
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
Henry Wadsworth Longfellow, Octave Mirbeau, Maxim Gorki, François Coppée, Edgar Allan Poe. Pe parcursul câtorva numere redacția polemizează cu „Sămănătorul”. Astfel, la rubrica „Revista revistelor”, un articol nesemnat afirmă că „Sămănătorul” „a venit în lumea aceasta cu năzuințe înalte, cu trâmbițări zgomotoase, cu gesturi și cu îmbrânciri ciudate, [...] cu pompoasa făgăduință că va tăia brazdă nouă în țară”, dar „naționalismul umfla, ca drojdia, frazele cronicărești ale iluștrilor sămănători”. După ce sesizează „lipsa cumplită de colaboratori”, articolul atacă dur: „oricât de conștiincioși suntem față de
PAGINI ALESE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288607_a_289936]
-
caracteristică e o formulă de angajare social-politică total refractară față de orice conformism ori „nonconformism conformist”, în fond o angajare mai mult filosofică și morală decât una propriu-zis politică. Poetul contemplă și valorizează - ori deplânge, revoltat în cheie majoră, fără emfază zgomotoasă - cu mijloace extrem-moderniste, optzeciste, stări și tendințe de profunzime, degradări ale omenescului, determinate de experiența istorică a contemporaneității. Toate acestea, sub aparențele cultivării unui bric-à-brac pitoresc și abstrus. SCRIERI: Prier (volum colectiv), București, 1988; Fleacuri criminale, București, 1993. Repere bibliografice
PATULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
scandal, disfuncțional și anormal a publicului. Odată cu aceasta, întrucât individualizarea se distanțează de repere colective, se ajunge să se ofere fiecăruia șansa de a construi propria morală și propriul adevăr, propria normalitate și propriul univers. Dialogul devine cu atât mai zgomotos, cu cât se duce între surzii prinși în propria individualizare. Libertatea de selecție și interpretare este însă însoțită de o puternică neliniște interioară, de o stare de anxietate indusă de lipsa cultivată a reperelor comune sau de ascunderea lor în spatele
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
pentru începuturile modernității reflexive. O confruntare economică și politică, socială și culturală în care una - structura mai veche - se zbate, prin abordări și mentalități, rezistențe și neliniști, să se mențină pe scena istoriei, iar cealaltă - individualizarea reflexivă - se străduiește, adesea zgomotos și contradictoriu, să ocupe locurile privilegiate ale vizibilității sociale. Decalajul dintre cele două lumi este tot atât de mare pe cât este de vizibil în aproape toate evenimentele care se conturează în viața noastră și pe care le trăim cu intensități variabile. Și
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de disimulare a unui subtext confesiv, melancolic și sentimental. S-a mai opinat, pe de altă parte, că M. ar fi un „poet de limbaj”, cu discursul poetic extrem de elaborat, înclinat către exacerbarea artificiului, dar nu pentru obținerea unor efecte zgomotoase, prin afișarea unei retorici a emfazei sau a stridenței, ci dimpotrivă, prin administrarea atent supravegheată a unui minimalism al mijloacelor, prin destructurări ale sintaxei, prin recursul la pauze, suspendări, întreruperi, omisiuni generatoare de stranietate. În legătură cu retorica specifică poetului, este memorabilă
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
La un moment dat am avut prilejul de a vedea un vehicul, o remorcă specială care transporta un cal de curse. Era lucrul care lipsea: prezența animalelor. Găini, rațe, cai, porci, câini, oi și multe altele, o întreagă oaste veselă, zgomotoasă, care aduce specificul indiscutabil al satului tradițional. Găinile mai ales, în reprezentarea mea, erau simbolul ruralului. Le-am căutat asiduu, oarecum sistematic, în satul suedez pe care l-am amintit. Pur și simplu nu existau. Clima extrem de rece ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
necondiționată a statului. Dilema educației secularetc "Dilema educației seculare" Să alegi între o Biserică ce se vrea, cu orice preț, mamă adoptivă și un stat gelos, secular și poligam nu este pentru nimeni foarte ușor. Pentru a evita un divorț zgomotos, Biserica Ortodoxă este chemată să-și reinventeze structurile educaționale proprii, paralele (și nu neapărat alternative) față de programa seculară. Oferind, pe lângă slujbele tipiconale, și cursuri publice de formare creștină pentru diferite vârste, Biserica și-ar revitaliza forțele comunitare, i-ar implica
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
glorii naționale trăind în exil, precum Eliade, Cioran și Eugen Ionescu; în al doilea rând, pentru a dezvolta una din observațiile pe care le face Borbély în articolul său, Noica transferase dezbaterea canonică de pe terenul literaturii (pe care o disprețuia zgomotos, spre marea indignare a literaților) și de la „autonomia esteticului” pe tărâmul mult mai greu accesibil al filozofiei, unde majoritatea personalităților culturale nu-l puteau urma, pentru că le lipsea pregătirea filozofică. Mai direct spus, Noica pleda acum pentru „autonomia culturii de
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]