2,112 matches
-
cuvânt al Spiritului domnesc am simțit din nou un gol în jurul meu și s-a așternut o liniște nefirească...Nu am stat însă prea mult pe gânduri și am pornit grăbit spre locul întâlnirii... De departe m-a întâmpinat o zidire cu o înfățișare aparte. În timp ce mă apropiam, prin minte îmi umblau spusele lui Paul de Alep: „Biserica Sfântul Sava e peste tot zidită din piatră pe dinăuntru și pe dinafară...Zidirea e lungă și cu două mari cupole turcești după
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
spre locul întâlnirii... De departe m-a întâmpinat o zidire cu o înfățișare aparte. În timp ce mă apropiam, prin minte îmi umblau spusele lui Paul de Alep: „Biserica Sfântul Sava e peste tot zidită din piatră pe dinăuntru și pe dinafară...Zidirea e lungă și cu două mari cupole turcești după modelul celor mai mari din țara noastră. Ele sânt unicele în felul lor în aceste țări. Artistul care le-a construit, fu constantinopolitan de origine, numit Ianachi, și arhitect de Curte
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
înalți în rang dintre clericii călugări greci. Aici trăgeau Mitropoliții greci, Patriarhii.” M-am oprit sub bolta turnului clopotniță, masiv și pătrățos, ce contrastează cu rotunjimea aplatizată a acoperișului celor două turle. Contraforturile, în număr de șapte, ce sprijină întreaga zidire, apoi rămășița din zidul înconjurător neterminat, făcut de Antonie Ruset voievod în 7184 (1676), îi dau bisericii o înfățișare de fortăreață rămasă ca prin minune în mijlocul târgului. Acolo, sub bolta turnului clopotniță, mă gândeam cu strângere de inimă la Mitropolitul
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
cronicarii îi spuneau „Duca Vodă cel Bătrân”? - E destul de simplu de răspuns întrebării tale. Pentru că a existat și un Constantin Duca voievod, fiul lui Duca cel Bătrân. - Spune-mi, te rog, mărite Spirit, când a fost ctitorită biserica mănăstirii Cetățuia? - Zidirea a început în anul 1669 și s-a sfârșit în 1672. Hai în biserică și am să-ți traduc inscripția grecească aflată deasupra intrării în pronaos. „S-a ridicat acest dumnezeesc locaș, cu hramul sfinților vestiți și pretutindeni lăudați și
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Pavel de către iubitorul de Dumnezeu și strălucitul Domn Io Duca Voievod al întregi Moldove, spre mântuirea sufletului său, fiind patriarh al sfintei cetăți a Ierusalimului Domn Domnu Dositei și păstorind Preasfințitul Mitropolit al Moldo-Vlahiei Domn Domnu Dosoftei, în anul de la zidirea lumii 7180, iar al întrupării 1672.” Dă-mi voie să-ți mai spun că la 10 iunie 1672 Sultanul Mahomed al IV-lea, pornit împotriva polonilor, își stabilise tabăra pe șesul Tuțorei. La invitația lui Duca Vodă, a urcat dealul
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Ioanu Duca Voievod.” - Pictura bisericii a fost încredințată pictorilor Mihai, Gheorghe și Dima din Ianina, ajutați de pictori moldoveni care au lucrat la Trei Sfetite. Si cum se întâmpla în acele vremuri, biserica Cetățuia a fost închinată chiar la terminarea zidirii Sfântului Mormânt din Ierusalim. - Mai află, dragule, că aici s-a înființat în anul 1682 o tipografie, care a tipărit cărți grecești.Era singura tiparniță de acst fel din întreg răsăritul. Si uite așa vremea a trecut peste mănăstirea Cetățuia
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
întărit lui Iostin, egumenul mănăstirii Cetățuia, stăpânirea asupra unei dugheni de pe Ulița Hagioaiei „la capul uliții ce se cheamă Ulița Brăhării”, în urma judecății cu Petre Alevra, negustor care spunea că „egumenul îi închide pivnița și dughenile și moșie lui” prin zidirea unor dugheni... S-a întâmplat însă, om bun, ca și un amărât de blănar - Cârste - din Târgul de Sus să găsească la 29 feb. 1742 (7250) dreptate în fața voievodului Constantin Nicolae Mavrocordat. Egumenul mănăstirii Cetățuia însă, a făcut o „jalobă
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
vândut dumisale lui Păun ce-au fost clucer, carile acmu iaste vameș mare.” Acest vameș și-a pus în gând să zidească o mănăstire pentru că: „Este mult lăudat și vrednic de mii de laude lucrul acelor ce pun silință spre zidirea dumnezăieștilor case și pentru întocmirea svintelor mănăstiri”, precum spune Methodie, arhiepiscop al Tarigradului și patriarh ecumenic, în hotărârea din 9 feb. 1671 (7179). Prin această hotărâre, mănăstirea Clatea a lui Păun, mare vameș al Tării Moldovei, închinată de ctitor la
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
și poslușnici, să hie de toate dările în pace. Așijderea am mai miluit svânta mănăstire cu o bucată de loc domnesc...care loc iaste între Valea lui Pătrașco și între hotarul Tomeștilor și între hotarul locului Cetățuiei despre Tomești.” - Odată cu zidirea mănăstirii, bogatul vameș Păun a înzestrat-o cu sate, cu moșii, cu vii, cu o prisacă și loc de fânaț la Popești. „Așijdere pe apa Vasluiului, așijdere și Poiana lui Tigan ce este în Codrul Iașului...și iarăși altă poiană
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
asemenea avere niște călugări abia adunați în noua mănăstire, care atunci văzuse lumina zilei. - Să știi, dragul meu, că la de-a gata repede se găsesc stăpâni. Așa și aici. Mănăstirea, fiind închinată la Muntele Athos, îndată ce a fost terminată zidirea ei, au venit noii stăpâni - oameni pricepuți - care au luat totul în primire... - S-a întâmplat însă un lucru mai puțin obișnuit. La 2 aug. 1685 (7193) vine Constantin Cantemir Voievod cu hotărârea: „Adică domniia mea m-am milostivit de
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Stefan Tomșa pentru biserica de pe poarta Curții domnești din Iași. - Hai să intrăm în biserică, dragule, și acolo ne va fi mai ușor să ne întrebăm și să ne răspundem. - Până una-alta, aș vrea să știu când a început zidirea acestei biserici. - Apoi, însetatule de a cunoaște, am să te dezamăgesc.Adică nu-mi poți răspunde la întrebare sau este vreun bai la mijloc? - De răspuns pot, dar nu așa cum te aștepți tu. - Eu știam că Miron Barnovschi voievod a
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
biserici. - Apoi, însetatule de a cunoaște, am să te dezamăgesc.Adică nu-mi poți răspunde la întrebare sau este vreun bai la mijloc? - De răspuns pot, dar nu așa cum te aștepți tu. - Eu știam că Miron Barnovschi voievod a început zidirea bisericii în 1629 - anul mazilirii lui - și că din această cauză n-a reușit s-o termine. Meritul îi revine lui Eustratie Dabija voievod, care mântuiește înălțarea bisericii între anii 1661-1665. Dealtfel, Dabija vodă și fiica sa Maria își au
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Dabija-Vodă, Domnitorul Moldovei. Si s-a pus în ruga sa noua mănăstire ce se chiamă Bârnova. În anul 7174 (1666), luna sept. 11 zile, al doilea ceas.” - Toate-s bune și la locul lor, dar nu se prea potrivește anul zidirii cu faptul că nu a fost terminată de Miron Barnovschi. - Cum vine asta, mărite Spirit? - Uite așa bine. Ascultă uricul făcut de Miron Barnovschi voievod la 11 nov.1628 (7137): „Io Miron Barnovschi Moghila voievod...domn al Tării Moldovei. Iată
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
picioare în 1629, la mazilirea lui Miron Barnovschi voievod. Că nu erau toate cele trebuitoare puse în deplină orânduială: catapeteasmă, clopote, odoare bisericești și câte altele...asta-i altceva. Altmintrelea, în uricele sale, vodă Miron Barnovschi ar fi spus că zidirea bisericii nu a fost terminată, în loc de: „Sfânta mănăstire a domniei mele nou-zidită.” - Acum ar cam trebui să vorbim și despre daniile primite de mănăstire în decursul timpului. O primă danie a constat în două fălci de vie de la Deleni, dăruite
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
meu...Am pornit la drum...In timp ce măsuram calea cu pasul, mă gândeam că Miron Barnovschi voievod a domnit doar între anii 1626-1629, dar a ctitorit biserici mai multe decât alt voievod în zece ani de domnie. A pornit zidirea bisericii mănăstirii Barnovschi în 1627, dar în anul mazilii - 1629 - biserica nu era gata. De aceea, în testamentul întocmit în 1633, pe când era închis la Istanbul, preciza: „Așijderea, sfânta biserică Uspeniea Preciste den târg din Iași, care iaste închinată la
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
vocea Spiritului domnesc. - Am oarece antrenament, mărite Spirit, și apoi drumul a curs mai mult pe loc drept ca-n palmă. - Până ți-i trage tu sufletul, eu am să-ți spun că în noianul anilor care au trecut de la zidirea ei biserica a fost reparată și chiar refăcută (1786,1836,1880), încât forma de astăzi nu mai este curat cea veche. Pridvorul este un adaos târziu - veacul XVIII. - Se vede, mărite Spirit, că este un adaos târziu, pentru că nu se
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
de istorii despre mănăstirea Golia. Intâi, precum se spune,mănăstirea Golia a fost zidită la marginea dinspre miazănoapte a târgului Iași de atunci. Cu zidurile și meterezele ei masive, reprezenta o fortăreață de apărare a orașului dinspre acea parte. Anul zidirii mănăstirii de către marele logofăt Ioan Golăi este incert. El se poate deduce cu oarecare aproximație de pe o adnotare în limba slavonă făcută pe un Tetraevanghel care, după traducerea lui Melchisedec, spune: „Acest Tetraevanghgel l-a ferecat panul Ioan Golăi, Marele
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Se mai crede că încă pe la 1540, sub Petru Rareș, ar fi existat o biserică pe acest loc. Biserica, așa cum o vedem astăzi, a fost zidită de Vasile Lupu voievod între anii 1650-1653 și desăvârșită de fiul să Stefăniță Lupu. Zidirea este monumentală și îmbină „trei feliuri de meșterșuguri: leșesc, grecesc și moschicesc” ,cum ne spune Ioan Neculce, vorbind de părerea țarului Rusiei, Petru cel Mare, cu ocazia vizitei făcute la Iași în 1711, la invitația lui Dimitrioe Cantemir. Înteriorul însă
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
7177) cumpără de la Canela, fratele lui Hristodor, fost jitnicer - să nu fie de deochi - douăzeci de dugheni cu locul lor pe Ulița Sârbească din Iași. - Iaca însă, dragule, că la 2 mai 1709 (7217) - doar la 48 de ani de la zidire și 41 de ani de la închinare la Sfântul Mormânt, Ghedeon, miropolitul Moldovei, îl împuternicește pe Grigorie,egumenul mănăstirii Dealul Mare, să ceară ajutor de la boieri negustori și de la cler pentru refacerea averii mănăstirii: „In știință facem dumilorvoastre tuturor...pentru o
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
însoțit de nevăzutul Spirit domnesc - mănăstirile Iașilor și iată-mă-s ajuns la ultima mănăstire...Cât de plăcută este compania Spiritului domnesc! Dar se va sfârși, așa cum se sfârșesc toate. Mai ales cele bune și frumoase... Pătrund pe sub turnul clopotniță - zidire de vază a Iașilor din anul 1786. Turnul este rezidit în 1862, când i se schimbă și forma acoperișului. Din formă bulbară i s-a dat forma de culion de papură, cum apare Sfântul Spiridon în toate icoanele pictate. Pe
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
N.A. Bogdan, în cartea sa „Orașul Iași”, spune: „După științele câte sânt până astăzi, data fundărei sau a refacerei din nou a bisericii Sf.Spiridon se crede a fi 1704, care ar rezulta din inscripția pusă pe ambele frontispicii ale zidirei, unde sub o icoană sapată a lui Sf. Spiridon, se poate ceti următoarele în limba românească: „La 1704, 1758 și 1807 s-au zidit din nou în locul altei mai vechi mănăstire, iar acum în zilele prea Inălțatului Domn Mihail Grigorie
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
destul de bun pe uscăciune, drumul duce printre vii și livezi, ridicând apoi deodată cam pieptiș acel deal vestit al platoului Vișan”. Când am făcut noi cam vreo jumătate de kilometru, de pe costișa din dreapta ni s-a arătat o frumusețe de zidire. Era o construcție cu iz de castel și parcă răsărea din rugina tomnatică a frunzelor de vie. Atunci ne-am întrebat ce poate fi, dar flușturatici cum eram, am abandonat repede ideea de a căuta un răspuns întrebării. După ani
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
cu gândul la vorba românească „de la vlădică până la opincă”. Despre Poiana Vlădicii, devenită cu timpul Vlădiceni, vorbesc nenumărate documente din vechime. Ca să intrăm în atmosferă și să ajungem la originea numelui, să citim cele scrise în excepționala carte „Iașii vechilor zidiri” de Dan Bădărău și Ioan Caproșu: „Cea dintâi atestare documentară (a Iașilor n.n.),sigură rămâne deci tot cea din privilegiul comercial acordat negustorilor lioveni la 6 oct.1408. Avem certitudinea că această dată va putea fi devansată cu câțiva ani
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Pallady ar fi spus cândva despre el: „Abia la bătrânețe m-am convins că n-am talent dar acum nu mai e nimic de făcut sunt celebru”. Chiar dacă la această dată casa maestrului stă gata să cadă, ca multe alte zidiri de patrimoniu, noi ne întoarcem acasă cu acea fărâmă din zările albastre ascunsă sub pleoape, care ne picură în suflet liniștea de care avem atâta nevoie...Pe curând, iubite prieten. VII Și de acestă dată mi-am dat seama că
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
a cunoaște cât mai profund împrejurimile bătrânei cetăți a Iașilor. Unul dintre ele este intitulat „Școala care nu s-a mai deschis”. Să pornim în căutarea ei. După ce am ieșit de la Hanul din Bucium, drumul ne duce lin până la o zidire care își ascunde fața în spatele unui șir de castani. Cândva, clădirea se numea „Mica Belvedere” și avea și de ce. Casa este renumita „Vila Grierul”. Acest nume este și firesc să-l poarte, pentru că în fiecare noapte - aici - greierii dau adevărate
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]