1,652 matches
-
aparține, după părerea dumneavoastră, de pildă, aerul? Dacă ați furat ceva, cât timp trebuie să treacă pentru a resimți acel ceva ca pe adevărata dumneavoastră proprietate? Cum vă imaginați sărăcia? Vă plac Împrejmuirile cu gard? ș.a.m.d. Munceam de zor, de parcă am fi fost și noi Într-o echipă de campanie. Ne-am zis că, pentru a fi luați În seamă, era nevoie de un ritm zilnic al scrisorilor. De unde și scuza pentru abundența de citate. Nu aveam timp să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
a unui articol mai vechi al lui Ludo. Scrisoarea - comentată cu o vervă nebună de I. Ludo, care n-a scăpat ocazia și a dat glas reproșurilor evreilor la adresa prezenței lui Sebastian, ca "hamal ideologic", în ziarul care "muncea de zor să scoată pe evrei din presa politică" - arată că în primele luni ale anului 1934 Sebastian era solidar cu fostul sau director. În primăvara anului 1934, Sebastian - care își începuse "cartea evreiască" încă din străinătate, și care la întoarcere, în
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
al fraților întru Constituție din Capitală. Începutul, după cum văzurăm din telegrama de mai sus, merită laude și încurajare și de aceea ne-am hotărât a insera producția democraților vasluieni chiar pe a treia pagină. Înainte dar, democrații vasluieni! Dați-i zor cu stilul! Deviza vă este mare: condeile democratice nu admit nici o pudoare, și mai ales pe cea gramaticală! [5 noiembrie 1878] ["SPIRITUL PUBLIC MODERN... "] Spiritul public modern sufere de-o boală până la oarecare grad nepricepută pentru noi, născută fiind din
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
scurgere la noi, chiar în coloanele foii ministeriale. De aproape o lună Adunările de revizuire se zbat într-o luptă plină de dureri; cu voința strivită de concursul împrejurărilor din afară, reprezentanții independenți ai țării își frământă mintea căutând de zor o soluțiune a cestiunii izraelite de natură a concilia cerințele de principiu ale Tractatului cu interesele pozitive naționale. Guvernul, care la începutul sesiunii s-a abținut de la orice inițiativă de revizuire, afirmând categoric că n-a prejudecat în cestiune nimic
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
conservatorii nu sânt contra răscumpărării și îndată atât "Romînul" cât și organul personal al marelui om de stat s-acățară de acest pai pentru a deduce monstruozitatea că aprobăm proiectul de răscumpărare. Milă de silă și dor {EminescuOpX 342} de zor, adecă, vrem nu vrem, ne apucă d-lor pe dinainte și ne spun că voim chiar proiectul cum este el. Să ne permită însă atât organul agenților rusești cât și acela al marelui om de stat să le spunem că
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cu cât badea nu se lasă, cu atât i se încarcă mai rău socoteala. În zadar țipă dreptatea în bietul om, geaba tot arată el răbojul și face socoteală lămurită și dreaptă în frica lui Dumnezeu: avocatul îl ia la zor cu gură de Târgoviște și bietul Mușat, daca vede și vede, ca să scape de tăcăi tura ceea de moară stricată, încheie cearta cu: "Poate, domnule avocat, o fi și cum zici dumneata". Mușat e tot fatalist; deși uneori alunecă și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
-i da o mână de ajutor. Populația română, în vreme de iarnă, a fost dată cu chirie lui Warszawsky, pe cale administrativă, de cătră d. Simion Mihălescu, actual senator liberal-național. Românii cu carele și vitele lor, luați de beilic și de zor din vatră, au fost duși sub boldul suliții căzăcești până la poalele Balcanilor. Unii au pierit, și câți au rămas s-au întors la vatra lor ca vai de ei, fără car, fără vite și fără putință sau speranță de vro
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
inimi nu se pot apropia dacă nu aruncă, nu topesc din ele tot ceea ce au acumulat înainte ca zgură, vanitate, porniri oarbe, inconștiente, și nu ajung la fel de pure ca și el, cerul... nu avem dreptul... Trebuie să ardem... îi da zor cu acest drept și cu acest ars, vorbea aiurea, ca și când un sentiment puternic ar arde tot ceea ce a fost înainte și nu și-ar cuceri astfel dreptul de a fi neîngrădit de nimic... Da, vedeam și eu cerul și mă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
atingă (mă feream întotdeauna de înghesuiala din troleibuze sau de trotuarele prea aglomerate), erau ca o eczemă caldă. Îmi scuturam hainele când vreun muncitor grăbit se lovea de mine, stăteam minute în șir, ostentativ, cu batista în mână, frecând de zor locul contaminat. Intram în panică dacă vânzătoarea de pâine de la colț vroia să-mi dea restul în palmă, în loc să-l lase pe tejghea. Iar când mă pomeneam exilat cu familia în câte-o vizită, inventam fel de fel de pretexte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mintea miilor de autori reali sau imaginari, vii sau morți, pe care o simțeai pulsând, înainte să ți se prelingă printre degete. „Geometrie variabilă!“, le ziceam studenților, „Literatura e-un spațiu cu geometrie variabilă!“. Mândru de găselnița mea, peroram de zor, agitând niște poze cu fractali de care nimeni n-avea curajul să mă întrebe ce sunt. „Va-ri-a-bi-lă“, notau fetele, privindu-mă cu speranță, atenție sau poate doar cu milă. Cine știe ce le trecea de fapt prin cap, ce mâini de iubiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
De aspect, nici nu mai putea fi vorba; când puneai o drăcie de-aia în picioare, jurai că te-ai încălțat cu-o trompă de elefant. Găseai trompe pe toate gusturile: și pentru bărbați, și pentru femei. Maria proba de zor, nu-i plăceau, dar așa arăta moda, trebuia să te conformezi și să ieși măcar o dată pe stradă cu două trompe de-alea oribile și inutile, gata să te ciupească de glezne. Prin mâna ei treceau zeci de perechi, identice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de excepție și, cum nici o pereche de încălțăminte nu părea croită pentru problema ei, se descălța din primele minute. Îi contemplai sandalele sau pantofii moleșiți, fără toc, parcă scoși din mașina de spălat: mijeau de sub catedră, în timp ce femeia lucra de zor, cu spatele la clasă. Era momentul mult așteptat. Sub comanda lui Mihnea, Cătălin deșuruba mistrețul prins în perete, în timp ce Andrei și Cezar îi topeau părul cu bricheta. Fetele chicoteau, de la banca a patra în spate trăznea a gaz și naftalină, iar madam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îi topeau părul cu bricheta. Fetele chicoteau, de la banca a patra în spate trăznea a gaz și naftalină, iar madam’ Melniciuc, care desena fel de fel de structuri osoase la tablă, nu înțelegea ce se petrece. Elevul Suciu ridica de zor mâna, dar nimeni nu-l băga în seamă. Când flacăra risca să se întindă, Mihnea stropea repede animalul cu apa dintr-un pahar Berzelius. Înainte să se sune, căpățâna era prinsă la loc în șuruburi, cu blana smulsă și fleșcăită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
1924 își schimbă numele, devenind International Business Machines. Prescurtat: IBM. Și asta nu-i tot. Ajungem și la anul care ne interesează pe noi. Între 1940 și 1941, stimulați de război și de presiunile politice, englezii și nemții lucrează de zor, fiecare pe partea lui, la construirea unui calculator pur electric: mai întâi, neprogramabil (ABC, computerul construit de John Atanasoff și Clifford Berry), apoi în întregime programabil (celebrul Zuse, sau Z-3, construit de neamțul Konrad Zuse). Ăsta nemțesc era deja o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la Torino sau Montreal, ci la „Spiru Haret“ sau „Neculce“, știe la ce mă refer. De două ori pe săptămână, profesorul de română își îndopa elevii tocilari cu tone de comentarii scrise pe-un caiet studențesc, iar ei notau de zor, cu fețele înmiresmate și urechile pâlnie. Nu lucram singur. Clasele trosneau de amatori, dornici să ia cu asalt lumea științei și-a învățăturii. Matematica făcea cu Ștefănescu, engleza cu Focșeneanu („Foxy“ - o doamnă), filosofia cu „50 Cent“ (un super-profesor; porecla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sacoșa, împreună cu prețiosul ei conținut, și-a venit lângă noi. „Îmi permiteți?“ „Mai întrebi?“ I-am făcut loc în capul patului. Acum stăteam bine toți trei, lipiți de perete, sub carpeta cu Ali Baba. Cei patruzeci de hoți împingeau de zor la bolovanul din cavernă, galben pe fond bleumarin; unii erau încălțați cu niște cizme de cauciuc, muncitorești, croșetate cu lână mov. „Știți clădirea Primăriei, de pe Banu Manta?“, ne-a verificat Maria. „Sector 1?“ „Da.“ „Ce-i cu ea?“ „Are ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu puteam să-l sufăr). Nici vârsta nu părea aceeași, mă opream pe marginea pâlniei negre când la 12, când la 29, când la 17 ani. Aproape că nu mai conta: exploram corp după corp, imagine peste imagine. Căutam de zor, căpitanul Picard ar fi fost mândru de mine. Îmi plăcea să mă știu pretențios, mereu nemulțumit. Inevitabil, fiecare nemulțumire sfârșea în interiorul pâlniei, malaxată definitiv. În ciuda rezultatelor catastrofale, o speranță firavă, dar sâcâitoare ca o durere de cap, mă făcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
norocoșii obținuseră volumul complet, cu toate măgăriile. Ce nu se tipărește nu există, deci n-are valoare. Dar ce există și nu se tipărește are-o valoare incomensurabilă, ca manuscrisul lui Da Vinci sau discheta lui Culianu. Anticarii căutau de zor exemplarele, Wittenberg susținea că văzuse unul la Berlin, Matache răscolea prin Arhivele Naționale și la Chicago, iar Scurtu credea că toată povestea e-o scorneală, menită să-i facă reclamă lui Maiorescu. Un motiv în plus să punem pe foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
colete cu acte și dosare, strecurându-se pe oriunde, adică peste tot: în stațiile de autobuz, printre oglinzi retrovizoare sau chiar pe pantofii tăi. Treceau pe roșu la stop, aterizau de pe trotuar pe banda patru, întorceau în intersecție, învârtind de zor la pedale, ca niște roboți scăpați în stradă. Un pocnet sec te anunța că îți loviseră o aripă sau plecaseră cu oglinda. Răsplata se împărțea prompt și binemeritat: șoferii și pietonii își dădeau mâna aici, pentru a-și face dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Analele Universității“ (un nume parcă predestinat să se-odihnească în clădirea asta), am tras cu urechea. Dinspre geam venea un zgomot, un fel de păcănit ritmic, de atelier în miniatură. „E țeava.“, mi-a explicat Mihnea, cu spatele la mine. Vâra de zor lanterna printre foi și coperți, fără succes. „Așa e pe cupru. Efectul de dilatare.“ L-am lăsat să se-agite în continuare. Nu căutam unde trebuie. Căldura se evaporase din încăpere, țevile păcăneau de pomană; mai degrabă îți clănțăneau dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
era nevoie să te străduiești prea tare: valurile și digul de stabilopozi îți indicau adresa. Dacă mai aveai vreun dubiu, sticleau luminile de-oțel ale Năvodarilor în stânga. Șeful milițienilor purta sub braț o mapă cu fermoar și-și înjura de zor oamenii: „Dobitocilor! L-ați luat pe-ălălalt! Ăsta nu povestește ce trebuie!“ Dintr-un al patrulea calculator, pe toată întinderea dintre cameră și spărtura noastră, se desfășura deșertul Karabogaz de la Marea Caspică. Îl recunoșteam dintr-o revistă, după dunele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sortate, redistribuite și transportate apoi spre centrele de putere culturală ale cine știe căror stăpâni și lorzi ai drogurilor cerebrale. Puteai scoate bani grei din soft-ul minții (doar eram pe locul doi în statistici, după India). Computeriștii butonau de zor, aplecați pe claviaturile vii: le intraseră degetele prin taste, literele căpătaseră terminaluri de piele, cablurile, adaptoare nervoase. Imaginile se împachetau orbitor, refractar, îți venea să pleci cu ele acasă. Credeai că e fabrica de jucării a lui Moș Crăciun sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
istorie universală, trecutul nostru și răsbună cele zece veacuri de suferință mută: Mircea, Corvin și Ștefan cel Mare au fost brațul armat, care a ținut pe loc năprasnicul val al Islamismului, salvând Europa creștină în clipa când ea lucra de zor la plămădirea civilizației moderne" (Constantinescu, 1928, p. 120). Contribuția românilor la războiul sfânt împotriva islamului nu s-a rezumat doar la o postură defensivă. Campioni ai cauzei creștinătății, atleți ai lui Crist, românii au încercat și să mântuiască Europa pe
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
la nivel de ciclu primar. (OC, 16-22.II.2006). În exemplul următor este interesantă definirea nivelului calitativ prin nume proprii ("personaje" mai mult sau mai puțin cunoscute, reprezentative pentru anumite grupuri, tipuri umane, categorii 6): Nu știu ce tot explica Teo de zor, în binecunoscutul ei stil tumultuos. Și brusc i-a venit ideea unei comparații: "E ca la noi în emisiune cu invitații. Adică, la noi în emisiune vor veni cutare, cutare și cutare. Și-i știu? Nu!". Hai, mă, Teo, lasă
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
bucata de pământ pe care o au. Ei s-au arăt foarte mulțumiți de gestul pe care l-au făcut copiii de la Liceul "Miron Costin" Pașcani. Mergem mai departe și ajungem la familia Fierariu, ai cărei membri numeroși lucrau de zor prin curte. Stăm de vorbă cu Ilie Fierariu, fiul cel mai mare al familiei formate de 11 membri, care este plăcut impresionat de gestul făcut de către elevii pășcăneni. Tot el spune că familia lor supraviețuiește prin muncă și prin banii
Sfera by Alecsa Ecateriana () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93578]