1,887 matches
-
dominant, de exemplu, în fabliaux sau în Decameron, cu pățaniile unor tineri aventurieri cinici și vicleni, ale nevestelor care-și înșeală soții, ale călătorilor care poposesc pe sub fustele slujnicuțelor dându-se drept hangii. Poveștile unor picaro care întăresc atopia pornografiei punând în scenă strategiile prin care juisarea sexuală este smulsă din constrângerile sociale. Universul porno nu este o lume a șireteniei: este o lume a cooperării între subiecți pe deplin voluntari, care focalizează asupra scenei însăși, nu asupra mijloacelor ingenioase prin care a
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
doua impresie Conștient de tulburarea pe care o stârnea subiectul atelierului, Andrei Șerban i-a condus treptat pe actori spre detașare și impersonalitate, invitându-i să joace toate rolurile din culisele unei piese de teatru: să scrie dialogurile, să le pună în scenă după o regie proprie și să și joace personajele. La rândul meu, am încercat să le povestesc despre personajele reale ale cărții mele, explicându-le că era vorba despre niște oameni obișnuiți confruntați cu o situație mult prea grea pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
societății teatrale, dar, adept al criticilor nepărtinitoare, separa intențiile de rezultate, adică planul mare de isprava mică. Formată din absolvenți ai Conservatorului filarmonic-dramatic, la îndemnul lui C. Caragiali (după cum aflăm din ediția Daciei literare îngrijită de Maria Platon), Asociația diletanților pusese în scenă mai multe piese de Negruzzi, Kotzebue, Voltaire, Moliere etc., traduse în românește. „Publicul nu lipsește niciodată, aplauzele sunt peste măsură, însă, la noi, aplauzele, nu sunt încă o dovadă de bunătatea piesei și de talentul actorilor“ - constata Kogălniceanu - iar asta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
chiar dacă de împrumut, ale dulcelui stil clasic. Aici, poezia e mult mai „hard“, mai crunt parodică, mai „verde-ntre ochi“. Forma fixă a poemului e larg abandonată. Poemele ample, adesea adresative, nu se mai revendică de la o sursă livrescă, ci pun în scenă histrionismul real al poetului, pe care CD-ul anexat volumului îl dovedește cu asupră de măsură. Singura intenție de artifex a autorului se concretizează în ultima parte a volumului, româneasca, unde sunt plasate șase poeme bășcălioase, în maniera folclorico-argheziană, care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
lui Ionesco, iar el a fost destinul meu“ Cristina Hermeziu Nicolas Bataille avea 20 de ani când a descoperit, cu surprindere, un autor dramatic necunoscut, un oarecare Eugene Ionesco. I-au plăcut textul lui proaspăt, replicile în răspăr. L-a pus în scenă la un teatru parizian și s-a ales cu înjurături și roșii strivite, aruncate în obraz. Astăzi, Nicolas Bataille are 81 de ani, dintre care 50 petrecuți pe scena Teatrului de la Huchette din Cartierul Latin, în costumul pieselor lui Ionesco
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
care era atunci asistenta mea în trupa de teatru, mi-a adus această piesă. Căutam o piesă originală. Aveam cu toții 20 de ani. E o istorie veche, sunt mai bine de 50 de ani de atunci. Așa am ajuns să pun în scenă piesa lui Ionesco, Cântăreața cheală. Atunci, în 1950, n-a fost un succes... Nu. Publicul credea că ne batem joc de el. Totuși, câțiva oameni importanți, de la Gallimard, Raymond Queneau, Jacques Lemarchand de la „Figaro“ au avut fler, intuind valoarea acestui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
Teatrul Huchette. A început să meargă mai bine. Iar criticii spuneau chiar „da, e interesant“. Iar publicul nu mai era așa de furios ca prima dată. În 1957, când spectatorii începuseră deja să se familiarizeze cu stilul lui Ionesco - se puseseră în scenă și alte piese, Scaunele, Lecția, Jacques și supunerea - am găsit de cuviință că lumea nu trebuia să uite că trupa noastră montase pentru prima dată o piesă de Eugene Ionesco. Am hotărât atunci că vom juca din nou Cântăreața cheală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
Această lună s-a făcut între timp 50 de ani. Cum a reacționat Eugene Ionesco la eșecul din anii ’50? A fost decepționat. Dar toată lumea îi spusese că piesa e de nejucat. Când noi i-am spus că o vom pune în scenă, a fost mai întâi mirat și apoi foarte fericit. Venea la repetiții, am făcut audiții, am găsit un teatru care să accepte, iar apoi criticii, în mare parte, ne-au desființat. A fost trist. Ionesco era însă mulțumit că-și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
unui actor vis-à-vis de text. A început să repete cu noi, am lucrat trei luni. Era un om cultivat, adora Dostoievski, discutam mult și în afara repetițiilor. Era pasionant. Jucam în fiecare marți. A avut mare succes. Apoi Teatrul Noctambules, unde pusesem în scenă prima oară Cântăreața cheală, ne-a chemat să jucăm piesa lui Dostoievski în mod regulat. Ionesco mi-a zis atunci: „O dată pe săptămână mai mergea, dar în fiecare seară, nu se poate: am prea mult trac!“. A trebuit să-l
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
vadă Turnul Eiffel, să meargă să vadă Teatrul Huchette și Ionesco. A devenit un monument, o curiozitate, mai mult decât Comedia Franceză. Vă deranjează această faimă „comercială“? Deloc. Mai ales că la început am fost huiduiți. Păream niște nebuni care puneau în scenă tot felul de bazaconii. Se dovedește că am avut dreptate. Acum ne luăm revanșa. Au fost oameni care m-au numit „țicnit“, un măscărici al artelor: acest măscărici a avut intuiția să descopere un autor. Sunt foarte mândru. Și totul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
fiecare trupă va susține patru reprezentații“, a anunțat Constantin Chiriac. 66 de țări Trupele care vin zilele acestea la festivalul sibian provin din 66 de țări, iar cele mai bine reprezentate sunt Germania, Japonia și Franța. Unchiul Vanea va fi pus în scenă de trupa japoneză Chiten Company, iar compania franceză Carabosse a pregătit pentru Sibiu Instalation de feu, un spectacol de trei ore, sub forma unui traseu ce înconjoară centrul orașului și redesenează vechile limite medievale. Vor fi și spectacole realizate de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
sigură și continuă pentru personajul nostru. Neutralitatea pare să fie o stare ideală de confruntare cu sistemul. Nici Celia nu cerea altceva decât neutralitatea când își dorea eliminată frumusețea cu tot cu mesajele pe care le transmitea involuntar masculilor din jur. Vonnegut pune în scenă una dintre cele mai frumoase figuri literare militante antisistem. Este acel individ complet evadat din sfera libidoului, din jugul pulsiunilor „fondatoare“, din lumea regulilor celorlalți. De altfel, Rudy și fratele său se retrag la un moment dat în Haiti, insulă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
Apătăchioae Florica, prof.Bejenaru Maria, prof. Grigoriu Maria, înv. Valentin Grigoriu, înv. D. Bostan, prof. Gh. Apătăchioae, prof. Gh. Toma, Teodor Caba, C. Horeanu, C. Zaharia și alții. Concomitent cu activitatea echipelor corale și de dansuri, s-au organizat și pus în scenă și unele piese de teatru, în care interpreții erau cadre didactice și funcționari din comună. De pildă, în anii 1945-1946, s-a jucat cu mult succes comedia clasicului francez Moliere, Doctor fără voie, unde rolul principal era interpretat de Clement
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
acestor perspective luând forma unor modele liniare, triunghiulare 47 etc. Astfel, schema cea mai simplă este de tipul: Figura nr. 2. Modelul liniar al comunicării teatrale (1)48 schemă reflectând trei mari instanțe comunicative reperabile în comunicarea-teatru: * autorul creației dramatice puse în scenă autor care reflectă, în opera sa, maniera sa subiectivă de a se raporta la anumite coordonate ale realității obiective, valorificând diferite valențe ale limbajului artistic; * regizorul care pune în scenă, într-o anumită manieră, opera dramatică 49 aleasă, subiectivitatea acestuia
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
trei mari instanțe comunicative reperabile în comunicarea-teatru: * autorul creației dramatice puse în scenă autor care reflectă, în opera sa, maniera sa subiectivă de a se raporta la anumite coordonate ale realității obiective, valorificând diferite valențe ale limbajului artistic; * regizorul care pune în scenă, într-o anumită manieră, opera dramatică 49 aleasă, subiectivitatea acestuia intervenind încă din momentul alegerii și continuând cu maniera particulară de receptare și interpretare a creației dramatice, respectiv cu modul în care alege să reprezinte scenic, sub forma spectacolului, acea
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
de punere în scenă a unui anumit text dramatic, prin raportare contextualizată la particularitățile publicului-țintă (de exemplu, copii vs. adulți), la coordonatele politice, sociale, culturale etc. ale situației de comunicare teatrală (vezi, de exemplu, actualizări ale creațiilor lui I. L. Caragiale, puse în scenă cu trimitere către aspecte ale politicii actuale sau puneri în scenă ale unor texte clasice folosind, ca fond sonor, creații moderne, actuale, "la modă", iar ca decor piese contemporane etc.); * actorul care transpune, pe scenă, în fața spectatorilor, viziunea regizorului, unicizând
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
interpretează, la ce element de decor/vestimentație l-ar ajuta în asumarea rolului etc.), regizorul poate da feedback explicit dramaturgului, în cazul unei colaborări directe între cei doi, sau implicit în cazul în care un dramaturg își poate vedea creația pusă în scenă, fără a fi colaborat cu regizorul (desigur, există și situația în care decalajul temporal și/sau cel spațial nu-i permit regizorului să ofere feedback creatorului piesei de exemplu, în cazul punerii în scenă a unor piese din alte epoci
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
se raportează la perspectiva regizorului asupra manierei de punere în scenă a unei anumite opere dramatice, aducându-și, însă, și propriul aport la construirea personajului pe care-l interpretează; * relația spectator autor: spectatorul, în cazul în care cunoaște opera dramatică pusă în scenă ca spectacol, se raportează la acesta de pe poziția cititorului care a dat deja o anumită interpretare mesajului operei și care și-a format propria viziune asupra realității reprezentate sub forma creației literare; implicit, compară această viziune cu cea a regizorului
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
b) faptele schimb de informații privind anumite situații: Am auzit că ai fost aseară la teatru. Da.; Ce text ați avut de citit pentru astăzi? Prâslea cel voinic și merele de aur.; (c) opiniile: A fost o piesă clasică, însă pusă în scenă într-o manieră modernă, actuală, cu trimiteri către politicienii de azi...; Este unul dintre basmele mele preferate, cu personaje care au caracteristici cel puțin interesante.; (d) sentimentele, reacțiile noastre emoționale: Mă bucur foarte mult că te-am revăzut.; Mă bucur
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
un soi de înfrumusețare a "adevăratelor" activități din penitenciar. După David I. Kertzer 71, ritualurile se caracterizează prin cîteva elemente importante. Formalismul este una din primele caracteristici ale ritualului. El respectă secvențe standardizate și extrem de rafinate și nu întîmplător e pus în scenă în locuri speciale și la date care au un înțeles simbolic aparte. Istoricitatea este altă caracteristică a ritualului care face să înțelegem lumea unde trăim prin raportarea prezentului la trecut și a trecutului la prezent. "Impunînd modele subtile, dar statornice
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
uită în jos, spre mâinile lui transpirate. Apare un chelner care mă întreabă ce doresc să consum. Îi cer o apă plată. Chelnerul se îndepărtează, iar eu îmi întorc privirea spre Mâini-Umede. Îl întreb ce piesă de teatru va fi pusă în scenă. Mda. De fapt, nu există o piesă. Vreau să spun că noi așteptăm de la dumneavoastră o propunere. Pauză. De fapt, noi ne-am gândit că ați putea să scrieți chiar dumneavoastră o piesă. Evident, asta ar însemna niște bani în
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
studenții dormitează prin amfiteatre, nemaivorbind de faptul că, odată «aruncați» pe o piață a muncii, descoperă o realitate complet diferită de cea care le-a fost inoculată! Or, e suficient să urmărești candoarea inteligentă și entuziastă a unor elevi care pun în scenă, la modul cel mai serios, cerul lunii mai, combinând astronomie și biologie, cu muzică, teatru, religie și literatură, pentru a înțelege că ne-am îndepărtat nepermis de mult de ceea ce ar trebui să fie esența educației. Iată de ce, o schimbare
Spre un nou tip de umanism?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1334]
-
manualele alternative - în care coexistă textul literar și creația plastică sau imaginea fotografică, limbajul poetic și limba standard etc. - cât și la nivelul conținuturilor unde disciplina își manifestă mai întâi niște granițe deschise spre interior, în sensul că «intertextualitatea este pusă în scenă nu numai prin coexistența unor limbaje diferite, ci și prin coprezența unor durate distincte; textele și/sau imaginile provin, nu o dată, din epoci depărtate pe axa timpului, iar apropierea/asocierea lor tematică sau tipologică are rolul de a restitui imaginea
Interdisciplinaritatea ca necesitate. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela-Paula Epurianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1337]
-
au evidențiat prin originalitate și calitatea deosebită a (re)prezentărilor. Elevii au lucrat pe echipe utilizând jocul de rol ca modalitate de prezentare atractivă către restul clasei a informației sintetizate și prelucrate în mod creativ. Astfel, una din echipe a pus în scenă momentul inaugurării unui muzeu al Avangardei (românești) pentru ca, după metoda practicată în astfel de instituții de cultură - informația oferită de ghid în fața exponatelor (antologii, reviste, reproduceri după tablouri ale pictorilor mișcării) și la întrebările vizitatorilor curioși - să „recicleze” inteligent informația
Interdisciplinaritatea ca necesitate. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela-Paula Epurianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1337]
-
îi făcusem, împreună cu soția, o vizită, că avusesem onoarea de a ni se prezenta câteva din marile valori ale Bisericii Ortodoxe armene, că în calitate de consilier cultural al României în URSS organizasem festivalul dramaturgiei românești și în Armenia, un regizor român punând în scenă o piesă românească cu actori armeni. În acel context, am lansat ideea că sunt în căutare de reședință personală, unde să pot primi alți șefi de misiuni diplomatice, să pot organiza unele activități protocolare. Domnul Nashanian îmi prezentă pe îndelete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]