13,648 matches
-
căutarea unor bombe (nu s-a găsit niciuna). Martorii au relatat că în momentele dinainte de a fi spânzurat, Spies a strigat: „Va veni vremea când tăcerea noastră va fi mai puternică decât glasurile pe care le sugrumați astăzi!” Conform martorilor, condamnații nu au murit imediat, ci s-au sufocat încet, cei prezenți la execuție fiind vizibil afectați. Lingg, Spies, Fischer, Engel și Parsons au fost înmormântați în cimitirul german Waldheim (care apoi a fost unit cu Forest Home Cemetery) din Forest
Afacerea Haymarket () [Corola-website/Science/321703_a_323032]
-
de preluări cu un număr mare de piese punk, care s-a dovedit mai puțin reușit decât albumele anterioare. Fără să știe colegii săi de trupă, Roșe a inclus o piesă ascunsă, „Look at Your Game, Girl”, compusă de criminalul condamnat Charles Manșon, având intenția să îi transmită astfel un mesaj personal fostei sale iubite, Stephanie Seymour. A urmat o controversă, iar formația a fost obligată să doneze orice drept de autor către fiul uneia din victimele lui Manșon. Fără nicio
Axl Rose () [Corola-website/Science/320763_a_322092]
-
sfătuit pe Percival să se predea, în ideea de a minimiza victimele din rândul populației civile. Percival a refuzat, dar a cerut superiorilor permisiunea de a se preda. În aceeași zi, poliția militară l-a executat pe un trădător britanic condamnat, căpitanul Patrick Heenan, care fusese ofițer de legătură pe problemele Forțelor Aeriene cu Armata Indiană. Serviciile militare de informații japoneze îl recrutaseră pe Heenan înainte de război, iar el folosise un radio pentru a-i ajuta să țintească aerodroamele Aliaților din
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
descoperirii unui borderou în coșul de gunoi al ambasadei germane. Această scrisoare demonstra scurgeri de informații către ambasada germană de la Paris. Alfred Dreyfus, un căpitan de stat major de origine evreiască originar din Alsacia, a fost acuzat de spionaj și condamnat la închisoare pe viață pe baza asemănării dintre scrisul său și cel din borderou. În ciuda negărilor acuzatului, a unui dosar lipsit de probe și a absenței mobilului, Consiliul de Război l-a condamnat în unanimitate. Această unanimitate a câștigat susținerea
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
se credea. Căpitanul a fost degradat în curtea de onoare a Școlii Militare din Paris, apoi trimis la "l'Ile du Diable", în Guyana Franceză. Au trecut doi ani. Familia căpitanului nu a acceptat niciodată circumstanțele condamnării. Mathieu Dreyfus, fratele condamnatului, și Lucie Dreyfus, soția acestuia, nu s-au resemnat și s-au dedicat total eforturilor de a-i face dreptate acestuia. Puțin câte puțin, s-au ivit informații, s-au adunat detalii care au încurajat familia pe drumul ei spre
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
Emoția și surpriza din jurul acuzațiilor proferate de Zola au fost atât de puternice, încât pe termen mediu au declanșat o explozie de opinii. Cercul celor care cunoșteau adevăratele intenții ale lui Émile Zola era unul încă restrâns. Mathieu Dreyfus, fratele condamnatului, a descoperit pamfletul în dimineața de 13 ianuarie. Știa că urmează să intervină Zola, dar, în cuvintele lui „nu mă așteptam să fie atât de energic, atât de puternic”. Scheurer-Kestner și Clemenceau erau mai puțin hotărâți, chiar ostil în ce
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
Đinđić. Nataša Mićić, pe atunci președinte interimar al Șerbiei, a declarat stare de urgență. Zoran Živković a fost ales ca succesor al lui Đinđić de către Partidul Democrat. La 23 mai 2007, doisprezece persoane au fost condamnate pentru asasinarea lui . Printre condamnați s-a numărat și Ulemek, care, în cei patru ani dinaintea asasinării lui Zoran Đinđić, călătorise în Elveția, Austria, Macedonia, Grecia, Singapore și Croația cu pașaport fals, realizat pe baza unuia dintre pașapoartele brute furate de la consulatul croat din Mostar
Zoran Đinđić () [Corola-website/Science/320945_a_322274]
-
pașaport fals, realizat pe baza unuia dintre pașapoartele brute furate de la consulatul croat din Mostar, Bosnia și Herțegovina în 1999. Ulemek, împreună cu Zvezdan Jovanović, au fost acuzați de conspirație pentru comiterea asasinatului de la 12 martie 2003. Trei dintre cei doisprezece condamnați, Milan Jurišić, Ninoslav Konstantinović și Vladimir Milisavljević sunt căutați încă de autoritățile sârbe și de INTERPOL.
Zoran Đinđić () [Corola-website/Science/320945_a_322274]
-
este asasinat de unul din fiii săi care îi succede, iar cu administrarea tezaurului regatului este numit chiar Ahiacar, nepotul lui Tobit. La masa festivă ocazionată de reîntorcerea din pribegie, Tobit continuă binefacerile și înmormântează, conform doctrinei evlavioase evreiești, un condamnat la moarte din neamul său israelit. Rămas orb datorită faptului că niște vrăbii "au lăsat necurăție" în ochii lui, Tobit rămâne sub îngrijirea lui Ahiacar. Ajuns la limita sărăciei, Tobit și-a reamintit că odată, făcuse un depozit de arginți
Cartea lui Tobit () [Corola-website/Science/321002_a_322331]
-
(زير پى ِ پيل افكندن în limba persană, literalmente „aruncare sub picioarele unui elefant”) a fost o metodă des utilizată în trecut pentru executarea condamnaților la moarte în Asia de sud și de sud-est, în special în India. Elefanții asiatici au fost utilizați pentru călcatul în picioare, dezmembrarea sau torturarea condamnaților în execuții publice. Animalele, care erau bine dresate, puteau omorâ victima fie pe loc
Execuție cu ajutorul unui elefant () [Corola-website/Science/315426_a_316755]
-
sub picioarele unui elefant”) a fost o metodă des utilizată în trecut pentru executarea condamnaților la moarte în Asia de sud și de sud-est, în special în India. Elefanții asiatici au fost utilizați pentru călcatul în picioare, dezmembrarea sau torturarea condamnaților în execuții publice. Animalele, care erau bine dresate, puteau omorâ victima fie pe loc fie după o chinuire îndelungată, metoda depinzând de cum erau mânuite. Ținute de curtea regală, aceste animale erau atât simbolul puterii absolute cât și al abilității imaginare
Execuție cu ajutorul unui elefant () [Corola-website/Science/315426_a_316755]
-
victima fie pe loc fie după o chinuire îndelungată, metoda depinzând de cum erau mânuite. Ținute de curtea regală, aceste animale erau atât simbolul puterii absolute cât și al abilității imaginare că domnitorul putea controla animale sălbatice. Utilizarea elefanților pentru execuția condamnaților la moarte a atras uneori interesul, dar și oroarea vizitatorilor europeni, astfel de relatări apărând în jurnalele lor de călătorie cât și în descrierea vieții locuitorilor Asiei. Acest obicei a fost suprimat de către colonialiștii europeni în secolele al XVIII-lea
Execuție cu ajutorul unui elefant () [Corola-website/Science/315426_a_316755]
-
să prelungească agonia victimei, lăsând-o să moară lent prin torturare, sau omorând-o rapid prin zdrobirea capului. Elefanții de acest gen erau perfect supuși controlului unui "mahut" („mânuitor de elefanți”), astfel că domnitorul avea posibilitatea de a putea grația condamnatul în ultima clipă, astfel dovedind supușilor săi că poate fi milos. Se relatează că astfel de grațieri în ultimul moment ar fi avut loc în mai multe regate asiatice. Regii Siamului aveau elefanți care îi tăvăleau pe condamnați „pe pământ
Execuție cu ajutorul unui elefant () [Corola-website/Science/315426_a_316755]
-
putea grația condamnatul în ultima clipă, astfel dovedind supușilor săi că poate fi milos. Se relatează că astfel de grațieri în ultimul moment ar fi avut loc în mai multe regate asiatice. Regii Siamului aveau elefanți care îi tăvăleau pe condamnați „pe pământ relativ încet, ca să nu-i accidenteze grav. Sultanul Akbar cel Mare al Mughalului se zice că ar fi utilizat această metodă pentru a-i pedepsi pe «rebeli», pentru ca apoi prizonierii, probabil aduși la supunere totală, să fie grațiați
Execuție cu ajutorul unui elefant () [Corola-website/Science/315426_a_316755]
-
continuat până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Cu prilejul unei expediții în India centrală în 1868, Louis Rousslet a descris execuția unui criminal cu ajutorul unui elefant. S-a făcut o schiță a execuției care îl artă pe condamnat cum este forțat să-și plaseze capul pe un pedestal, și apoi ținut acolo, un elefant îi zdrobește capul cu piciorul. Schița a fost sursa unei xilogravuri tipărite în „Le Tour du Monde”, o revistă de călătorii și aventuri, la
Execuție cu ajutorul unui elefant () [Corola-website/Science/315426_a_316755]
-
executația criminalilor în Asia de sud-est, iar în Birmania au fost folosiți în acest scop încă din vremuri foarte îndepărtate, la fel ca și în regatul Champa, pe partea cealaltă a peninsulei indochineze. În Siam, elefanții erau dresați să-i arunce pe condamnați în aer înainte de a-i călca în picioare. Jurnalul lui John Crawfurd menționează o altă metodă de execuție cu ajutorul unui elefant în regatul Cochinchina (Vietnamul de sud de astăzi), unde era trimis special britanic în 1821. Crawfurd își amintește că
Execuție cu ajutorul unui elefant () [Corola-website/Science/315426_a_316755]
-
lui Dumnezeu. Dacă sufletele ar merge în rai/iad, la moarte, cu siguranță că, cei care au fost înviați ar trebui să vorbească despre gloria locurilor cerești, sau ar trebui să îi avertizeze pe păcătoși, fără nicio ezitare despre chinurile condamnaților. Cu toate acestea nu există nicio înregistrare măcar a unui singur cuvânt, pe care ei l-ar fi rostit. În "W. Robertson Nichol’s Expositor’s Bible", la aceaste întrebări de mai sus se răspunde astfel: Regele și psalmistul David
Nemurirea condiționată () [Corola-website/Science/315484_a_316813]
-
Hușilor. La sfârșitul anului 1947, după cum relata „Cronica Hușilor” nr. 9-12/1947, preotul Anton Popescu a fost pensionat pe caz de boală din funcția de consilier referent al secției administrative a Episcopiei Hușilor. El a fost arestat în 1950 și condamnat. A fost deținut la Penitenciarul Aiud până în 1954, când a fost eliberat. Preotul Anton Popescu a murit în 1971. În curtea bisericii se află mai multe morminte vechi, pe unele dintre ele fiind lespezi funerare cu inscripții în limba română
Biserica Sfântul Dumitru din Huși () [Corola-website/Science/321853_a_323182]
-
era un semnal dat acestuia că i s-a pregătit mâncarea, el semnalându-le cu lumânarea locul unde trebuiau să o lase. După ce soții Barrymore se întorc în camera lor, Sir Henry și cu Watson merg să-l prindă pe condamnat, în ciuda vremii umede și a sunetului înfricoșător al unui câine. Ei îl văd pe Selden cu o altă lumânare în mână, dar nu reușesc să-l prindă. Când luna iese dintre nori, Watson remarcă pe un pisc silueta înaltă și
Câinele din Baskerville () [Corola-website/Science/321376_a_322705]
-
obține cooperarea ei. La sfârșitul conversației lor, ei aud un țipăt oribil. Ei merg spre locul unde au auzit zgomotele și găsesc corpul unui om mort, care purta hainele lui Sir Henry. Cei doi își dau seama că mortul era condamnatul evadat Selden, fratele doamnei Barrymore, care era îmbrăcat cu hainele vechi ale baronetului (pe care acesta le dăduse lui Barrymore în semn de împăcare). Stapleton apare la scurtă vreme și, în timp ce acesta rostește un motiv pentru a-și justifica prezența
Câinele din Baskerville () [Corola-website/Science/321376_a_322705]
-
armată în scopul mușamalizării afacerii, hotărârea inițială de condamnare a lui Dreyfus a fost casată de Curtea de Casație în urma unei anchete minuțioase, și a avut loc o nouă curte marțială la Rennes în 1899. Dreyfus a fost din nou condamnat, la zece ani de detenție, cu circumstanțe atenuante, iar Dreyfus a acceptat grațierea prezidențială, acordată de președintele Émile Loubet. Abia în 1906, a fost oficial stabilită nevinovăția sa în urma unei hotărâri definitive a Curții de Casație. Reabilitat, căpitanul Dreyfus a
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
Republicane i-a smuls însemnele, dungile aurite ale treselor, ornamentele de pe mâneci și de pe veston. Martorii au consemnat demnitatea lui Dreyfus, care a continuat să-și susțină nevinovăția ridicând mâinile: „Nevinovat, nevinovat! Trăiască Franța! Trăiască Armata!”. Adjutantul a rupt sabia condamnatului pe genunchi apoi Dreyfus a trecut încet prin fața foștilor săi camarazi. Un eveniment, supranumit „legenda mărturisirilor”, a avut loc înainte de degradare. În trăsura care l-a adus la școala militară, și-ar fi mărturisit trădarea căpitanului . Se pare că în
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
închisoarea din , apoi a fost transferat în Insula Diavolului la 14 aprilie. Împreună cu gardienii săi, era singurul locuitor al insulei, trăind într-o casă de piatră de patru metri pe patru. Obsedat de riscul evadării, comandantul închisorii i-a făcut condamnatului viața un infern, în plus față de condițiile deja grele de încarcerare: temperatura ajungea la , era malnutrit sau hrănit cu alimente alterate, practic netratat pentru numeroasele boli tropicale pe care le-a contractat. Dreyfus s-a îmbolnăvit, suferea de febra care
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
un ziarist englez. Timp de două luni, l-a cufundat pe Dreyfus într-o profundă depresie. În acel moment, a devenit convins că va muri pe această insulă îndepărtată. , fratele mai mare al lui Alfred Dreyfus, era convins de nevinovăția condamnatului. El este primul artizan al reabilitării fratelui său, și și-a petrecut tot timpul și și-a dedicat toată energia și averea strângerii în jurul său a unei mișcari din ce în ce mai puternice în vederea revizuirii procesului din decembrie 1894, în ciuda dificultății misiunii: „După
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
că în timpul evenimentelor din 21-23 ianuarie 1941, au recunoscut "agenți provocatori ai SSI" infiltrați printre paricipanții la evenimente.(citat în ) În iunie 1943, Eugen Cristescu a intervenit personal pe lângă mareșalul Ion Antonescu pentru ca decretul regal prin care erau grațiați legionarii condamnați la pedepse de până la 5 ani închisoare să nu se aplice în cazul lui Constantin Maimuca, astfel că acesta a rămas întemnițat până la 23 august 1944. După o detenție de 3 ani și 8 luni, Constantin Maimuca a fost eliberat
Constantin Maimuca () [Corola-website/Science/328991_a_330320]