14,107 matches
-
în deșert. În drum spre Omnia, ei întâlnesc temple ruinate și zei mărunți care au aspectul unor fantome și caută cu disperare pe cineva care să creadă în ei, făcându-i din nou puternici. Înțelegând că e 'muritor' și că credincioșii sunt foarte importanți, Om începe să fie preocupat de soarta acestora, pentru prima dată în existența lui. În timpul periplului prin deșert al lui Brutha, Vorbis și Om, Tiranul din Ephebe recapătă controlul asupra orașului și adună alături de el alte națiuni
Zei mărunți () [Corola-website/Science/323357_a_324686]
-
au încredere în Brutha, conducătorii armatelor invadatoare nu au încredere în Omnia și pornesc la luptă, fiind contracarați de armata omniană condusă de Simony, care folosește mașina de război proiectată de Urn. În timpul luptei, Om vrea să intervină de partea credincioșilor săi, lucru pe care Brutha i-l interzice. Deși acest lucru îl înfurie, Om acceptă și călătorește în locul în care zeii Lumii Disc joacă viața oamenilor, convingându-i - cu vorba bună sau, acolo unde e cazul, cu forța - să oprească
Zei mărunți () [Corola-website/Science/323357_a_324686]
-
jumătate a acesteia să fie folosită ca lăcaș de rugăciune și cealaltă jumătate ca o școală. Aceasta se afla pe locul unde este astăzi școala. Chiar dacă acea clădire era mică, aici se celebrau din când în când servicii religioase pentru credincioșii romano-catolici din Bucșoaia și Frasin. Karl Kalita a donat apoi și o a doua clădire care a fost folosită ca locuință a profesorului. Școala a fost acreditată în 1829 ca școală catolică. În primul an, școala a fost frecventată de
Biserica romano-catolică din Frasin () [Corola-website/Science/323356_a_324685]
-
de către notarul Halip din Gura Humorului, în prezența lui Sidorovici, secretarul sătesc din Bucșoaia. Cum nici această sumă nu acoperea costul construcției, agenții colectori Josef Lazanowski, Leo Lang, Rudolf Häring și Johann Wlodkowski au făcut mai multe drumuri, solicitând donații credincioșilor romano-catolici din districtele Gura Humorului, Rădăuți și Suceava. În urma acestora, s-a colectat suma de 1.600 florini. În acest timp, construcția bisericii continua în ritm accelerat, credincioșii catolici din Bucșoaia prestând muncă voluntară. Lucrările de construcție au fost finalizate
Biserica romano-catolică din Frasin () [Corola-website/Science/323356_a_324685]
-
Rudolf Häring și Johann Wlodkowski au făcut mai multe drumuri, solicitând donații credincioșilor romano-catolici din districtele Gura Humorului, Rădăuți și Suceava. În urma acestora, s-a colectat suma de 1.600 florini. În acest timp, construcția bisericii continua în ritm accelerat, credincioșii catolici din Bucșoaia prestând muncă voluntară. Lucrările de construcție au fost finalizate în septembrie 1898. Bilanțul activității de construcție a fost următorul: Biserica din Bucșoaia a fost sfințită la 25 septembrie 1898, primind hramul "Beatae Mariae Virginis" (Nașterea Sfintei Fecioare
Biserica romano-catolică din Frasin () [Corola-website/Science/323356_a_324685]
-
an die Heilige Mission. 1905. Rette deine Seele"", a cărei traducere în limba română este următoarea: ""În amintirea sfintei misiuni. 1905. Mântuiește-ți sufletul"". După datele Recensământului general al populației României din 29 decembrie 1930, în satul Bucșoaia locuiau 363 credincioși romano-catolici (reprezentând o pondere de 29,13% din populația localității) și în satul Frasin 727 credincioși romano-catolici (34,22%). Marea majoritate a lor era de etnie germană. În 1940, ca urmare a emigrării credincioșilor germani, comunitățile catolice din parohiile bucovinene
Biserica romano-catolică din Frasin () [Corola-website/Science/323356_a_324685]
-
În amintirea sfintei misiuni. 1905. Mântuiește-ți sufletul"". După datele Recensământului general al populației României din 29 decembrie 1930, în satul Bucșoaia locuiau 363 credincioși romano-catolici (reprezentând o pondere de 29,13% din populația localității) și în satul Frasin 727 credincioși romano-catolici (34,22%). Marea majoritate a lor era de etnie germană. În 1940, ca urmare a emigrării credincioșilor germani, comunitățile catolice din parohiile bucovinene se reduc numeric, iar unele parohii nu se mai justifică. Deoarece majoritatea preoților germani din Bucovina
Biserica romano-catolică din Frasin () [Corola-website/Science/323356_a_324685]
-
1930, în satul Bucșoaia locuiau 363 credincioși romano-catolici (reprezentând o pondere de 29,13% din populația localității) și în satul Frasin 727 credincioși romano-catolici (34,22%). Marea majoritate a lor era de etnie germană. În 1940, ca urmare a emigrării credincioșilor germani, comunitățile catolice din parohiile bucovinene se reduc numeric, iar unele parohii nu se mai justifică. Deoarece majoritatea preoților germani din Bucovina plecaseră în 1940 în Germania, în 1941 erau preoți doar în parohiile din Cacica, Solonețu Nou și Suceava
Biserica romano-catolică din Frasin () [Corola-website/Science/323356_a_324685]
-
în Germania, în 1941 erau preoți doar în parohiile din Cacica, Solonețu Nou și Suceava din Vicariatul General al Bucovinei. În aceste condiții, episcopul Mihai Robu de Iași este nevoit să reorganizeze parohiile catolice din Bucovina. Ca urmare a emigrării credincioșilor germani, comunitățile catolice din parohiile bucovinene se reduc numeric, iar unele parohii nu se mai justifică. Astfel, în Monitorul Oficial nr. 231 din 2 octombrie 1943 este publicată noua împărțire a parohiilor catolice. Parohia Gura Humorului este desființată, iar enoriașii
Biserica romano-catolică din Frasin () [Corola-website/Science/323356_a_324685]
-
Astfel, în Monitorul Oficial nr. 231 din 2 octombrie 1943 este publicată noua împărțire a parohiilor catolice. Parohia Gura Humorului este desființată, iar enoriașii săi (inclusiv cei din filiala Frasin-Bucșoaia) sunt arondați Parohiei Câmpulung Moldovenesc. În perioada regimului comunist, numărul credincioșilor romano-catolici din Bucșoaia și Frasin s-a micșorat în mod continuu, majoritatea lor (fiind de etnie germană) emigrând în Germania. Conform evidențelor Parohiei Gura Humorului, filiala din Frasin avea în anul 1993 un număr de 75 de familii cu 159
Biserica romano-catolică din Frasin () [Corola-website/Science/323356_a_324685]
-
romano-catolici din Bucșoaia și Frasin s-a micșorat în mod continuu, majoritatea lor (fiind de etnie germană) emigrând în Germania. Conform evidențelor Parohiei Gura Humorului, filiala din Frasin avea în anul 1993 un număr de 75 de familii cu 159 credincioși. După înlăturarea regimului comunist, în timpul păstoririi preotului Ștefan Babiaș ca paroh de Gura Humorului (1996-2006), a fost renovată biserica din Frasin. La recensământul din 2002, din cei 6.532 locuitori ai comunei Frasin, 6.357 s-au declarat de religie
Biserica romano-catolică din Frasin () [Corola-website/Science/323356_a_324685]
-
reformat. Comuna Frasin era formată din patru sate: Frasin, Bucșoaia, Doroteia și Plutonița. În anul 2003, conform evidențelor Parohiei Gura Humorului, filiala din Frasin era considerată cea mai mare filială a parohiei cu circa 60 de familii și 135 de credincioși. În 2010, comunitatea din Frasin era formată din 52 familii cu 101 credincioși. Aflat într-o vizită canonică-pastorală în Parohia Gura Humorului, episcopul Petru Gherghel a oficiat la 30 ianuarie 2004 o liturghie în biserica din filiala Frasin. În prezent
Biserica romano-catolică din Frasin () [Corola-website/Science/323356_a_324685]
-
În anul 2003, conform evidențelor Parohiei Gura Humorului, filiala din Frasin era considerată cea mai mare filială a parohiei cu circa 60 de familii și 135 de credincioși. În 2010, comunitatea din Frasin era formată din 52 familii cu 101 credincioși. Aflat într-o vizită canonică-pastorală în Parohia Gura Humorului, episcopul Petru Gherghel a oficiat la 30 ianuarie 2004 o liturghie în biserica din filiala Frasin. În prezent, este filială a Parohiei "Preasfânta Treime" din Gura Humorului. În această biserică sunt
Biserica romano-catolică din Frasin () [Corola-website/Science/323356_a_324685]
-
lui Peter Hilzer din Wiener Neustadt. Pe clopote se află următoarea inscripție: ""Peter Hilzer, K.u.K. - Hof Glocken-Gießer in der Wiener Neustadt 1903"". După datele Recensământului general al populației României din 29 decembrie 1930, în satul Arbore locuiau 422 credincioși romano-catolici. Aceștia reprezentau o pondere de 7,10% din populația localității. Marea majoritate a lor era de etnie germană. În noiembrie 1940, membrii familiilor Gebert și Tomaschewski, care făceau parte din consiliul bisericii, au luat cele trei clopote menționate anterior
Biserica romano-catolică din Arbore () [Corola-website/Science/323371_a_324700]
-
anii '40 ai secolului al XX-lea, ca urmare a imigrării enoriașilor catolici germani în Germania. În timpul războiului, pr. Jósef Kledzik, paroh de Solonețu Nou (1939-1942), a păstorit și comunitățile romano-catolice din Solca și Arbore. În perioada regimului comunist, numărul credincioșilor romano-catolici din Arbore s-a micșorat în mod continuu, majoritatea lor emigrând în Germania. În prezent, este filială a Parohiei "Coborârea Sfântului Duh" din Solonețu Nou. În această biserică sunt celebrate liturghii foarte rar, din cauza lipsei de credincioși romano-catolici din
Biserica romano-catolică din Arbore () [Corola-website/Science/323371_a_324700]
-
comunist, numărul credincioșilor romano-catolici din Arbore s-a micșorat în mod continuu, majoritatea lor emigrând în Germania. În prezent, este filială a Parohiei "Coborârea Sfântului Duh" din Solonețu Nou. În această biserică sunt celebrate liturghii foarte rar, din cauza lipsei de credincioși romano-catolici din localitate.
Biserica romano-catolică din Arbore () [Corola-website/Science/323371_a_324700]
-
Biserica "Coborârea Duhului Sfânt" din Solonețu Nou este o biserică romano-catolică construită în perioada 1937-1940 de către credincioșii romano-catolici polonezi din satul Solonețu Nou (comuna Cacica, județul Suceava, România). Ea se află în vârful unui deal din centrul satului. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic (1775), autoritățile austriece au adus aici coloniști de origine poloneză, care proveneau din
Biserica romano-catolică din Solonețu Nou () [Corola-website/Science/323372_a_324701]
-
1983). La puțină vreme după sosire, emigranții polonezi au construit în 1849 o capelă romano-catolică din lemn, carea avea acoperișul și pereții exteriori acoperiți cu draniță. Capela a fost reconstruită și extinsă în 1911. Până la începutul secolului al XX-lea, credincioșii romano-catolici din Solonețu Nou nu au avut preot. După sosirea la Cacica în 1902 a preoților misionari lazariști din Cracovia (Polonia), a fost delegat un preot misionar care să se ocupe de comunitatea din Solonețu Nou. Frații lazariști s-au
Biserica romano-catolică din Solonețu Nou () [Corola-website/Science/323372_a_324701]
-
superior al Sanctuarului marian de la Cacica, a fost numit ca paroh pr. Emanuel Dziewior, care fusese preot misionar aici în urmă cu 20 ani. După datele Recensământului general al populației României din 29 decembrie 1930, în satul Solonețul-Nou locuiau 915 credincioși romano-catolici. Aceștia reprezentau o pondere de 74,14% din populația localității. Marea majoritate a lor era de etnie poloneză. Capela de lem fiind neîncăpătoare și destul de ruinată, a devenit necesară construirea unui nou lăcaș de cult. Astfel, în perioada 1937-1940
Biserica romano-catolică din Solonețu Nou () [Corola-website/Science/323372_a_324701]
-
Anton Sebesteny, paroh de Dornești și decan de Rădăuți, împreună cu preoții din Bucovina. Cu acest prilej a primit hramul Coborârea Duhului Sfânt (sărbătorită la 50 zile de la sărbătoarea Paștilor). În timpul celui de-al doilea război mondial, ca urmare a emigrării credincioșilor romano-catolici germani (cu tot cu preoți în unele cazuri) în Germania, multe comunități romano-catolice din Bucovina au fost depopulate. În anul 1941, doar parohiile din Cacica, Solonețu Nou și Suceava mai aveau preoți. În aceste condiții, preoții din Solonețu Nou au trebuit
Biserica romano-catolică din Solonețu Nou () [Corola-website/Science/323372_a_324701]
-
se afla în localitatea omonimă din județul Sălaj. Ea a fost construită în anul 1902 de către un meșter din zonă. Construcție specifică pentru începutul secolului al XX-lea, biserica de lemn a fost folosită de credincioșii din Ceaca până la construirea noii bisericii de zid, în anul 1992. Noua biserică de zid a preluat hramul vechii biserici de lemn, cel al "Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil". Șirul preoților ce au slujit în această localitate, începând cu primul
Biserica de lemn din Ceaca () [Corola-website/Science/323379_a_324708]
-
Starea bisericii în 1947, în vremea preotului Ciaca Pompei, era considerată a fi una bună. Iluminatul electric a fost introdus în biserică în anul 1967. Pentru slujbele religioase erau folosite mai multe clopote. Două dintre acestea au fost donate de către credinciosul Ioan Pop, al treilea fiind luat din banii adunați de la credincioși. În anul 1984 au mai fost achiziționate încă două clopote, unul donat de către Buta Iosif și familia iar cel de-al doilea de către Valentin Petruș și Iosif Ceaca din
Biserica de lemn din Ceaca () [Corola-website/Science/323379_a_324708]
-
a fi una bună. Iluminatul electric a fost introdus în biserică în anul 1967. Pentru slujbele religioase erau folosite mai multe clopote. Două dintre acestea au fost donate de către credinciosul Ioan Pop, al treilea fiind luat din banii adunați de la credincioși. În anul 1984 au mai fost achiziționate încă două clopote, unul donat de către Buta Iosif și familia iar cel de-al doilea de către Valentin Petruș și Iosif Ceaca din Ceaca. Intrarea în biserică se făcea pe latura de vest, ușa
Biserica de lemn din Ceaca () [Corola-website/Science/323379_a_324708]
-
a Șorecanilor, județul Cluj. Fratele său istorisește, în Memorii, cum a fost construită biserica: Biserica a fost sfințită în data de 29 septembrie 1935. Biserica este toată din lemn, cu o vechime de peste 300 de ani. Ea fost cumpărată de la credincioșii din comuna Tămașa, și transportată pe noul amplasament așa cum a fost, punându-se numai acoperișul nou, "pictura veche, de o frumusețe rară, rămânând neatinsă. Grigore Manoilescu a fost membru al Mișcării Legionare. Este posibil ca datorită prestigiului de care se
Grigore Manoilescu () [Corola-website/Science/323377_a_324706]
-
lucrări, Biserica "Buna Vestire" a fost resfințită în 1998 de Antonie Plămădeală, arhiepiscop al Sibiului și mitropolit al Ardealului, și de Visarion Rășinăreanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului. Pe unul din pereții pronaosului a fost pictată următoarea inscripție: ""Prin donațiile bunilor credincioși ai parohiei, prin strădania preotului paroh MITEA C-tin, ajutat cu timp și fără de timp de Cîmpean I., Droc C-tin, Pinciu I., Cîrpătorea I., Jugastru R., Susan M., Ivan L., Negrea N., Crivăț N., Șurean Ion, Bodogae N. - membrii
Biserica din Groapă din Sibiu () [Corola-website/Science/324036_a_325365]