14,519 matches
-
2000 și 2003 de către Federația Internațională de Handbal și a devenit prima, iar până în prezent singura handbalistă căreia i-a fost decernat prestigiosul premiu de două ori. La nivel de club, în afara unui mare număr de succese domestice, ea a cucerit fiecare cupă europeană importantă, inclusiv Liga Campionilor EHF în 1999. Ea a obținut o medalie olimpică de argint în 2000, cu echipa națională a Ungariei, și o medalie de argint la Campionatul Mondial din 2003. La Campionatul European din 2004
Bojana Radulović () [Corola-website/Science/330422_a_331751]
-
vestic al Golfului Persic, cu capitala la al-Aḥsă (actualul Hofuf, în Arabia Saudită). Din al-Aḥsă declanșau raiduri sângeroase împotriva teritoriilor vecine, iar în 903 invadează Omanul. Succesorul său, Abu-Țăhir Sulaymăn devastează aproape tot Irakul Inferior și blochează traseul pelerinilor. În 930, cucerește Mecca și fură Piatra Neagra. După aproximativ douăzeci de ani, această relicvă sacră a islamului este returnată (951) la Kaaba. Între secolele al X-lea și al XI-lea, adepții lui Qarmat scaldă Siria și Irakul în sânge. Deși statul
Karmațienii () [Corola-website/Science/329061_a_330390]
-
au fost, treptat, încorporați în ramura șiită duodecimană. Mișcarea zaydită în Yemen a apărut în 897 prin Yahya ibn al-Ḥusayn. În ciuda luptelor interne pentru succesiune și a atacurilor ismailite, statul yemenit și-a păstrat independența până în 1539 când a fost cucerit de otomani, devenind astfel o provincie otomană. În urma destrămării Imperiului Otoman imamul Yahya a rămas la putere în Yemen, până în anul 1948 când a fost asasinat, într-o încercare de preluare a puterii. În ciuda acestui fapt, planurile au fost dejucate
Zaidism () [Corola-website/Science/329060_a_330389]
-
din tribul Bani Nadir, care erau evrei. Tatăl ei Huway, era șeful tribului, iar mama, Berra. Ea era căsătorită cu poetul Sallam b. Mishkem al -Yahudi. La bătălia de la Haybar este omorât. Apoi ea se căsătorește cu Kinane. Când musulmanii cuceresc Cetatea Khayber, Safiyya își pierde toată familia și e luată prizonieră, Ea îi revine ca sclavă lui Dihyetu’l Kelbi . Dar unii dintre musulmani au zis că dacă e fata șefului de trib,a tunci ea i se cuvine profetului
Soțiile profetului Muhammad () [Corola-website/Science/329066_a_330395]
-
pe coloniștii la diferite boli noi, necunoscute. Nativii (amerindienii) erau și mai sensibili față de bolile aduse de europeni, în special variolă și rujeola. Amerindienii au pierit în număr mare înainte ca să înceapă colonizarea la scară mare. În timp ce Spania și Portugalia cucereau America Centrală și de Sud, pe coastele nord-americane se instalează pentru prima oara britanicii și francezii.În 1497, la numai 5 ani după prima călătorie a lui Columb, John Cabot, aflat în serviciul regelui Angliei, ajunge pe coasta nord-americană din Labrador
Istoria colonială a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/329122_a_330451]
-
și XVIII, sclavi afro-americani ajutând la construirea fundamentelor economice ale noii națiuni. Olandezii erau preocupați mai puțin de colonizare.Se stabilesc în New Yorkul de azi, înființând în 1624 colonia Nouă Olanda, cu capitala la New Amsterdam.Insa, cănd britanicii cuceresc regiunea de la olandezi în 1664, Carol III i-o atribuie fratelui său Iacob, duce de New York, iar teritoriul este redenumit în New York.Ducele vinde regiunea din New Jersey de azi unei persoane private.O parte din acest ținut a fost
Istoria colonială a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/329122_a_330451]
-
face aluzie la Fatimah, fiica profetului Muḥammad, cunoscută și sub numele "az-Zahra" (cea luminoasă). Unii autori o numesc "Marea Moschee" a orașului Cairo. În anul 969 forțele armate ale celui de-al patrulea calif fatimid, Al-Mu'izz li-Din Allah, cuceresc Egiptul. După cucerire, Al-Mu'izz îi cere comandantului său militar, Jawḥar al-Siqillī, să construiască noua capitală. Aceasta va fi numită al-Manșūriyyah, ulterior Al-Qăhirah. Planul lui Jawḥar al-Siqillī prevedea și construirea unei moschei de mari dimensiuni. Moscheea va fi numită inițial
Al-Azhar () [Corola-website/Science/329141_a_330470]
-
mamelucilor. În secolul al XIII-lea Al-Azḥar este reconstruită și renovată. Epoca de aur a Al-Azḥar coincide cu perioada aflării la putere a sultanului mameluc Baibars. După perioada sultanatului mameluc, Al-Azḥar continuă să fie o instituție de mare prestigiu. Otomanii cuceresc Egiptul în 1517. În această perioadă Al-Azḥar va fi independentă din punct de vedere financiar. Către secolul al XVIII-lea universitatea-moschee va fi instituția religioasă dominantă a Egiptului. Otomanii nu au numit niciodată marele imam al moscheii. Această sarcină revenea
Al-Azhar () [Corola-website/Science/329141_a_330470]
-
inalienabile. Anunțul nu a avut un efect imediat, deși Polonia a fost anunțată cu privire la punctul de vedere al Aliaților în august 1919, punct de vedere pe care Varșovia l-a ignorat de altfel. Armata poloneză a început marșul spre vest, cucerind Kievul în mai 1920. După acest succes a urmat o contraofensivă sovietică puternică, care l-a obligat pe premierul polonez Władysław Grabski să ceară sprijinul Aliaților occidentali în iulie. Presiunile politice și militare i-au obligat pe polonezi să accepte
Linia Curzon () [Corola-website/Science/329138_a_330467]
-
locuiau între 2,2 și 2,5 milioane de polonezi. O estimare apropiată (sub 2,5 milioane de polonezi) a fost dată de istoricul E. H. Carr.. Istoricul Yohanan Cohen a estimat că în teritoriile pe care Polonia le-a cucerit după Pacea de la Riga locuiau aproximativ 12 milioane de oameni, din care 5 milioane de polonezi, 3,5 - 4 milioane de ucraineni, 1,5 milioane de belaruși și 1,3 milioane de evrei. În timpul celui de al doilea război mondial
Linia Curzon () [Corola-website/Science/329138_a_330467]
-
o descendentă a lui Hober Mallow. Ei sunt trimiși de guvernul Lumilor Neguțătorilor Independenți pe Kalgan pentru a căuta sprijin militar față de amenințarea Catârului. Acolo, ei salvează un omuleț care își spune „Magnifico” și se întorc pe Terminus. Planeta este cucerită de Catâr, iar ei fug către Haven împreună cu Ebling Mis, iar apoi spre Trantor. Acolo, Mis încearcă să găsească A Doua Fundație, fiind condus de controlul mental al Catârului. Bayta realizează că Magnifico este de fapt Catârul și-l ucide
Lista personajelor din seria Fundației de Isaac Asimov () [Corola-website/Science/329170_a_330499]
-
a fost un stat constituent al Sfântului Imperiu Roman, în ceea ce este acum nordul Italiei. Creat în 1395, incluzând douăzeci și șase de orașe și o zonă rurală largă situată între dealurile din Montferrat și laguna venețiană, ducatul a fost cucerit de austrieci în timpul războiului de succesiune spaniol, ca în 1714 Austriei să i se recunoască stăpânirea prin tratatul de la Baden. A rămas o posesie austriacă până în 1796, când este cucerit de o armată franceză condusă de Napoleon Bonaparte, și a
Ducatul Milanului () [Corola-website/Science/329249_a_330578]
-
între dealurile din Montferrat și laguna venețiană, ducatul a fost cucerit de austrieci în timpul războiului de succesiune spaniol, ca în 1714 Austriei să i se recunoască stăpânirea prin tratatul de la Baden. A rămas o posesie austriacă până în 1796, când este cucerit de o armată franceză condusă de Napoleon Bonaparte, și a încetat să existe un an mai târziu, ca urmare a tratatului de la Campo Formio, când Austria îl cedează nou formatei Republici Cisalpine. După înfrângerea lui Napoleon, Congresul de la Viena din
Ducatul Milanului () [Corola-website/Science/329249_a_330578]
-
Această situație a confirmat în mod legal dominația austriecă prin tratatul de la Utrecht. Ducatul a fost în cele din urmă ratificat ca posesia a Habsburgilor de tratatul de la Baden din 1714. Ducat a rămas în mâinile austriecilor până când a fost cucerit de armata franceză a lui Napoleon Bonaparte în 1796. Ducatul a fost cedat de Austria prin tratatul de la Campo Formio din 1797, formând o parte centrală a noii Republici Cisalpine. După înfrângerea lui Napoleon, pe baza deciziilor Congresului de la Viena
Ducatul Milanului () [Corola-website/Science/329249_a_330578]
-
fiind unul dintre primele comitate ale regatului ungar în secolul al XI-lea. Acest comitat a cuprins nu doar regiunea actuală Baranya, ci și părți din Slavonia, de pe malul sudic al Dravei. În secolul al XVI-lea, Imperiul Otoman a cucerit Baranya, și a inclus-o în sangeacul Mohács, o unitate administrativă otomană, cu sediul în orașul Mohács. La sfârșitul secolului al XVII-lea, Baranya a fost cucerită de Habsburgi, și comitatul a fost restaurat în cadrul regatului Habsburgic al Ungariei. Croații
Baranya (regiune) () [Corola-website/Science/329272_a_330601]
-
de pe malul sudic al Dravei. În secolul al XVI-lea, Imperiul Otoman a cucerit Baranya, și a inclus-o în sangeacul Mohács, o unitate administrativă otomană, cu sediul în orașul Mohács. La sfârșitul secolului al XVII-lea, Baranya a fost cucerită de Habsburgi, și comitatul a fost restaurat în cadrul regatului Habsburgic al Ungariei. Croații au repopulat zona, venind din Bosnia în Slavonia și Baranja în urma retragerii otomane, această populație fiind denumită astăzi Šokci. În 1918, întreaga regiune a fost ocupată de
Baranya (regiune) () [Corola-website/Science/329272_a_330601]
-
c. 635 - 16 decembrie 714) a fost un om politic și militar franc, care a condus de fapt Francia ca Majordom al Palatului din 680 și până la moartea sa. A primit titlul de "Duce și prinț al francilor" după ce a cucerit toatele domeniile france. Fiul unui puternic om de stat franc, Ansegisel, Pepin a muncit pentru a-și stabili familia sa, Pippinizii. A fost capabil să-și realizeze visele sale de a deveni Majordom al Palatului din Austrasia în 680. Pepin
Pepin de Herstal () [Corola-website/Science/329346_a_330675]
-
familia sa, Pippinizii. A fost capabil să-și realizeze visele sale de a deveni Majordom al Palatului din Austrasia în 680. Pepin, ulterior, s-a angajat în mai multe războaie pentru a-și extinde puterea. A unit toate regatele france, cucerind Neustria și Burgundia în 687. În conflicte externe, Pepin a crescut puterea francilor prin subjugarea alemanilor și saxonilor. A început, de asemenea, procesul de creștinare a Germaniei. Domnia lui Pepin a fost notabilă pentru diminuarea în continuare a autorității regale
Pepin de Herstal () [Corola-website/Science/329346_a_330675]
-
Delta Dunării, iar prima mențiune a numelui "" (Mikrá Skythia) este în Geografia lui Strabon scrisă nu mai devreme de anul 20 î.Hr. și anul 23 d.Hr. A fost parte a Daciei pentru o perioadă, după care regiunea a fost cucerită de către Imperiul Roman, devenind parte a provinciei Moesia Inferior. Cuprindea localitățile Tropaeum Traiani, Arrubium, Axiopolis, Beroe, Carsium, Capidava, Durostorum, Ibida, Ulmetum, Noviodunum, Sacidava, Salsovia, Aegyssus, Orgame, Histria, Tomis, Stratonis și Callatis. Din anul 395, provincia a făcut parte din Imperiul
Sciția Mică () [Corola-website/Science/329362_a_330691]
-
un templu în cinstea acestui zeu în locul pe care se află azi moscheea. Se presupune că arhitectura acestui templu era una specifică regiunii, fiind asemănător cu Templul din Ierusalim. Templul nu și-a pierdut importantă nici după ce Damascul a fost cucerit de către români în anul 64, aceștia asimilând zeul Hadad-Ramman cu propriul zeu al furtunilor și ploilor, Jupiter căruia i-au închinat templul. Românii au făcut totuși unele modificări, lucrările fiind coordonate de arhitectul Apolodor, originar chiar din acele locuri. După
Marea Moschee din Damasc () [Corola-website/Science/329368_a_330697]
-
VI bazilica îi este închinata Sfanțului Ioan Botezătorul datorită presupunerii că aici s-ar afla capul acestuia. Bazilica avea o importanță deosebită, aici aflându-se Episcopul Damascului, al doilea ierarh ca importanță din regiune după Patriarhul Antiohiei. Damascul a fost cucerit de către musulmani în anul 636. În perioada imediat următoare cuceririi biserică nu a fost vizată de către aceștia. Ulterior, clădirea, care își păstrase formă de biserică, a fost folosită în comun atât de creștini, cât și de musulmani. Mai tarziu, musulmanii
Marea Moschee din Damasc () [Corola-website/Science/329368_a_330697]
-
dintre cei doi regi. În 531 sau 532, Theuderic, alături de fiul său Theudebert I și de fratele său, regele Chlothar I din Soissons i-a atacat pe thuringieni. Francii au obținut victoria într-o bătălie în apropiere de râul Unstrut, cucerind sediul regal de la Scithingi (astăzi, Burgscheidungen). Hermanfrid a reușit să scape cu fuga, însă francii au capturat-o pe nepoata sa Radegunda , fiica lui Berthar. Theuderic i-a acordat lui Hermanfrid liberă trecere, i-a solicitat să se deplaseze până la
Hermanfrid de Thuringia () [Corola-website/Science/328544_a_329873]
-
Henric schițase planuri pentru invazie, iar resursele sale pentru acest scop crescuseră simțitor ca urmare a răscumpărării plătite de către regele Richard I al Angliei. Sibila nu a reușit să organizeze o rezistență mai eficientă. Până la finele lui octombrie 1194, Henric cucerise deja partea continentală a regatului și a traversat în Sicilia. În 20 noiembrie, Palermo a căzut în mâinile imperialilor. Henric i-a oferit Sibilei termeni generoși: Guillaume urma să rămână conte de Lecce, stăpânire care aparținuse tatălui său înainte de a
Guillaume al III-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328570_a_329899]
-
său, Otto al II-lea. Otto a promis să îl încoroneze pe Charles imediat ce Lothar ar fi fost eliminat, iar Carol i-a jurat credință, primind înapoi Lotharingia Inferioară, ca feud. În august 978, Lothar a invadat Germania și a cucerit capitala imperială Aachen, însă a eșuat în a captura pe Otto sau pe Carol. În octombrie, Otto și Charles au răspuns prin atacarea Franței, devastând teritoriile din jurul orașelor Rheims, Soissons și Laon. În cel din urmă oraș, sediu principal al
Carol de Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/328579_a_329908]
-
Acest gest a constituit cauza multelor conflicte avute cu arhiepiscopii de Trier. Trei ani mai târziu, Henric a moștenit și Comitatul Namur de la tatăl său. În 1141, el i-a acordat sprijin episcopului Alberon al II-lea de Liège să cucerească Bouillon alături de contele Reginald I de Bar. În 1147, Henric a renunțat la Saint-Maximin, însă l-a recuperat imediat după moartea arhiepiscopului Albero de Montreuil din 1152. Noul arhiepiscop de Trier, Hillin de Fallemanien, a schimbat drepturile sale asupra abațiile
Henric al IV-lea de Luxemburg () [Corola-website/Science/328589_a_329918]