14,797 matches
-
totul. Cineva din cei apropiați parohiei au și informat autoritățile bisericești despre acest lucru. Pr. Anton Demeter 26.07.1997 Harfa cu zece strune spre a cânta Domnului cântarea sfințeniei „Deus, canticum novum cantabo tibi: in psalterio decachordo psalm tibi” „Dumnezeule, cântare nouă îți voi cânta, în harfa cu zece strune îți voi psalmodia...” (Ps 143) În acest scop este necesar: I - Să ne convingem că trebuie să devenim sfinți cu orice preț, căci Domnul nostru Isus Cristos ne zice: „Fiți
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
activează, încă de la venire, în corul condus de marele muzician pr. Francisc Hubic de la care preia unele compoziții pntru a le interpreta apoi în diversele biserici în care a cântat, atât înainte cât și după detenție, cum ar fi: „O Dumnezeu al tuturor părinte”, după versurile lui V. Alecsandri, „Floricica” ș.a. Așa cum își amintea pr. Teodor Daraban, pe atunci paroh de Petrani și baciul Todere, cantor la biserica din Gruilung, la marele pelerinaj de la Drăgești se ocupa direct de partea muzicală
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Mărtin Mihoc, Pr. Mihai Rotaru, Pr. Gheorghe Dumitraș, Pr. Ștefan Tătaru, Pr. Ioan Butnaru, Pr. Petru Băcăoanu, după cum am auzit și să nu uit pe Pr. Anton Demeter, paralizat din cauza unei lovituri la spate, când ieșea pe poartă. Mulțumim Bunului Dumnezeu că ne-a scăpat și acum trecem numai cu amintirea ceea ce am petrecut în viață. Pr. Petru Mârț Tg. Trotuș - Bacău 27-VII-1994 Testament Părinte Provincial, În numele Prea Sfintei Treimi, ce locuiește în inima mea, după cum cred, iert pe toți acei
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
din Luizi-Călugăra. Bucuria întâlnirii nu se poate descrie în cuvinte. Îndată după Anul Nou 1953 m-am dus la Alba Iulia, unde funcționa singurul seminar catolic din România, pentru a-mi termina studiile și a fi hirotonit preot. Mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru anii de suferință pe care i-am considerat un dar al său pentru mântuirea sufletului meu și totodată pentru Sfânta Biserică. Este adevărat, nimeni nu ne-a cerut să ne lepădăm de credință, dar motivul arestării, al maltratărilor și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
în taină Ariadna. Doamne, ce l-au mai bătut pe bietul băiat! Epilog Odihnește-te... În amintirea lui Mihai Rădulescu Ochii mei au ostenit să lucească, buzele mele să surâdă, gura mea să rostească: „Cred în Fericire ca într-unul Dumnezeu...“ Inima a ostenit să spere, Mâinile să clădească, sufletul să zboare mereu către o Fericire care logic, practic, biologic nu poate fi! Optimismul de paradă a îmbătrânit de tot și scheletul său, ros de viermele nimicniciei, se fărâmițează în pulbere
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
toate îți arătau limpede că fiecare dintre cei ce muriseră își meritase moartea. Reieșea că mortul îl provocase până-ntr-atât pe bunul Dumnezeu, încât, până la urmă, acestatrebuise să acționeze, prăvălindu-l pe cel în cauză din viață în moarte. Dumnezeul catolic transforma orice păcat într-o boală. El era deopotrivă martor principal și un sătean oarecare - aidoma tuturor celor ce-l invocau. Locuind în cerul acelui prăpădit de sat, Dumnezeu împărtășea modul de viață al oamenilor de-acolo. Fiind un
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de sat, Dumnezeu împărtășea modul de viață al oamenilor de-acolo. Fiind un soi de bătrân al satului ce le împrumuta locuitorilor autoritatea Sa pentru a putea lăuda ori pedepsi cu conștiința împăcată. Pentru minciună, furt, invidie, infidelitate conjugală, acest Dumnezeu sătesc te blagoslovea cu pietre la rinichi, astmă, hernii, glaucomuri, apoplexii sau cancer. Deoarece Cheia cerului spânzura în camera de trecere, neatenția era riscantă nu numai în prezența altora, ci chiar și când eram singură acasă. „Nu te mai uita
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
a explodat. Băăă!!! Păi voi sunteți puii de năpârcă ai vădanei! Ha, ha, ha! Băăă!!! Nu v-am zis eu că Dumnezeu a murit? Uite, bă! N-ați dat voi peste mine? Nu v-am zis că eu voi fi Dumnezeul vostru? Ai?? Zi, mă?! Dracul v-a luat, păpușilor! V-arăt eu vouă, nenorociților. Pui de viperă! O să dansați pe sârmă, bobocilor! Ne uitam la el încremeniți, neștiind ce se va întâmpla cu noi, ce are de gând să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ocup locul în formație. Gata, pinguinilor? Înainte, marș! Ha, ha, ha! Chiar așa! Pinguini! Ia uite la ei! Ha, ha, ha! Nu v-am spus că ajungeți pe mâna mea, măăă??! Nu v-am zis că vă jupoi? Eu sunt Dumnezeul vostru, clar? Și, pe deplin satisfăcut, a mai slobozit din gâtlej niște grohăituri pe tonuri dizgrațioase identice cu cele scoase de asiduii consumatori ai jirului din pădurile noastre carpatine, care marcau în acest mod starea de excelentă bună dispoziție în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
furt. Se-aude? Ați furat, bă nenorociților! Ați furat din bunul poporului! În loc să munciți cinstit, furați din averea statului român și din bunurile clasei muncitoare, ticăloșilor! Luați aminte! V-am spus că veți ajunge pe mâna mea? Nu?? Eu sunt Dumnezeul vostru, băăă! Dacă vreau, vă omor pe toți, clar? Trebuie să dați o declarație. Dar mai întâi veți răspunde la întrebarea mea: De câte ori ați mai furat salcâmi din plantație? Aud? Nimic? Ei, vă arăt eu vouă, pui de legionari! A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Ce v-au făcut ticăloșii? Ce v-au făcut?! Și-a desfăcut brațele asemenea aripilor largi ale pelicanului, hotărât să-și apere puii de la moarte oferindu-le inima ca ultim argument al sacrificiului matern. Copii mei! Copii mei! Unde ești, Dumnezeule?? Cu ce-au greșit copiii mei?? Câtă nedreptate! Și plângea hohotind pentru suferințele îndurate de noi. "Bătrânul pelican se-ntoarce obosit A răscolit pământul, dar pește n-a găsit. Oceanul era gol și plajele deșarte Înflămânziți, copiii se îndreptau spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de fier Smulgându-și inima cu ultimul efort Apoi, lipsit de viață, cade pe stâncă mort!... Iar puii adunați la un festin horor Mâncau nepăsători inima mamei lor." Guy de Maupassant (traducere V. Aciocîrlănoaiei) Copiii mei! Copiii mei! Unde ești, Dumnezeule? Unde ești? De ce admiți asemenea barbarie? Care e folosul Tău, când ești aprig și disprețuiești făptura mâinilor Tale și ești surâzător la sfatul celor răi? Ai Tu ochi materiali și vezi Tu lucrurile precum le vede omul?" (Cartea lui Iov
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și despre bunătatea, blândețea și mila Ta, și dacă nimic pe acest pământ nu se întâmplă fără știrea Ta, concluzia se impune de la sine: Tu ești adevăratul criminal, iar ei nu sunt decât uneltele Tale docile, mâinile Tale! Ferească-ne Dumnezeu de "miluiala" și de "îndurarea" Ta! Mă lipsesc de ele. Desigur, citind aceste rânduri veți considera că Dumnezeu mă va pedepsi și mă va trimite în iad pentru cutezanța vorbelor mele. Fie! Dacă o fi să mă ucidă, nu voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
niște ochi albaștri, în care citeai bunătatea infinită și mila față de semenii aflați în suferință, era o apariție plăcută și impresionantă prin aerul de adâncă melancolie degajat de toată ființa sa. Oare de ce-o fi fost așa de tristă? Dumnezeu știe! Avea, în schimb, doamna Condor doi feciori, doi flăcăi înalți ca brazii, semănând leit cu tatăl lor, zdraveni și bine legați, care neîndoielnic erau prieteni buni cu sportul. Cei doi frați semănau atât de mult de parc-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
îmbrăcați, veseli, cu ambii părinți drept ajutor. Și mai spui că nu este părtinire?! Minciună, Doamne, minciună! Minciună gogonată! Dar tu ce faci, Doamne? Unde ești? De ce nu-i ajuți? Nu vezi suferința lor? De ce stai pasiv și indiferent? "Un Dumnezeu care nu vede și nu aude omul, care n-are pe om în sine, este un Dumnezeu orb, surd, adică nefolositor, gol, fără conținut." (L. Feuerbach) Și, profund revoltat și scârbit de nedreapta alcătuire a acestei lumi, neavând aprobarea edilului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Minciună gogonată! Dar tu ce faci, Doamne? Unde ești? De ce nu-i ajuți? Nu vezi suferința lor? De ce stai pasiv și indiferent? "Un Dumnezeu care nu vede și nu aude omul, care n-are pe om în sine, este un Dumnezeu orb, surd, adică nefolositor, gol, fără conținut." (L. Feuerbach) Și, profund revoltat și scârbit de nedreapta alcătuire a acestei lumi, neavând aprobarea edilului-șef, și-a pus banderola albă pe brațul stâng, intrând în grevă japoneză până la remedierea completă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de ziceai că te-a lovit calul, trezindu-te înfricoșat, amețit și năucit de puterea izbiturii? Atunci te întrebai pe bună dreptate înfuriat, disperat și revoltat. Ce mama dracului se întâmplă? Până când??! "O, Eli,Eli, Lama Sabachtani? " (Matei, 27:47) ("Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?") ...Acum era iarnă. Nu despre ploaie era vorba, ci despre frig și mai ales despre foame. "Vor fi zile când Mă veți căuta și nu mă veți găsi." (Evanghelia după Toma) "Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
că te-a lovit calul, trezindu-te înfricoșat, amețit și năucit de puterea izbiturii? Atunci te întrebai pe bună dreptate înfuriat, disperat și revoltat. Ce mama dracului se întâmplă? Până când??! "O, Eli,Eli, Lama Sabachtani? " (Matei, 27:47) ("Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?") ...Acum era iarnă. Nu despre ploaie era vorba, ci despre frig și mai ales despre foame. "Vor fi zile când Mă veți căuta și nu mă veți găsi." (Evanghelia după Toma) "Și așa ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
voie. Rezemat cu ambele coate de bancă, într-o atitudine de "cumințenia pământului", mi-am îndreptat cu nonșalanță spre gură mâna stângă, introducând în cavitatea bucală firimitura sustrasă cu o frică terifiantă, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Uf! Dumnezeule! Papilele gustative au receptat cu viteza luminii aromele materialului primit, iradiindu-le în tot spațiul destinat acestei operații. Era un miracol. Uimitor! Totul se isprăvise. Nu se întâmplase nimic. Nimeni nu observase ce făcusem eu în timpul orei. Nenorocirea s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mod iremediabil unor lumi diferite, în ciuda bunelor intenții, a comunicării intelectuale. Că "prietenia" cu un străin nu poate fi completă din cauza acestei verigi culturale lipsă repet, totul imposibil de descris în cuvinte. Dialogul există, era acolo, dar oare ce lipsea, Dumnezeule? Îi împărtășesc lui Dov N. dificultatea de a mă atașa de un loc, de o țară, de o meserie, spunându-i că am devenit un "marinar de uscat". La care el îmi spune cu un aer firesc și detașat că
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
clasici, dar și autori la modă în anii ´70, cum ar fi de pildă C. Virgil Gheorgiu, un autor din care găseam de altfel tone de cărți și în anticariatele din Elveția oare în ce tiraje o fi fost editat Dumnezeule? Deschid nostalgic Moromeții și găsesc între file un "bon de împrumut" al volumului, cel pe care-l dă mașina automată care ține locul bibliotecarilor în afara orelor de program. Iulie 2004, ora 23.40. Nume de utilizator: Rodica N. Mă gândesc
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
bucurie s-o ai editor. Relații de excelentă colaborare și de apreciere reciprocă mă leagă și de Bogdan Alexandru Stănescu de la Polirom. Pe ceilalți editori sau patroni de edituri îi cunosc mai puțin. Nu prea am de-a face cu dumnezeii editoriali, ci mai degrabă cu sfinții din jurul lor, cu care, nu-i vorbă, am avut întotdeauna relații bune. De curând, însă, un dumnezeu editorial poliromist a avut capriciul să-mi redacteze (și să-mi confrunte) personal o traducere. Și a
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
ceilalți editori sau patroni de edituri îi cunosc mai puțin. Nu prea am de-a face cu dumnezeii editoriali, ci mai degrabă cu sfinții din jurul lor, cu care, nu-i vorbă, am avut întotdeauna relații bune. De curând, însă, un dumnezeu editorial poliromist a avut capriciul să-mi redacteze (și să-mi confrunte) personal o traducere. Și a făcut-o admirabil - cu o acuratețe rar întâlnită la un redactor de profesie. Nu pot să mă plâng. Știu că foarte multă lume
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
ciclist a căzut, să-l lovești tocmai când e lovit... Asta-i tot ce a declarat Poulidor. Cu cât sânge, cu câte răni, cu câte hematoame trebuie să plătim pentru a ajunge la naivitate, cu câte dureri devenim ingenui! Căci, Dumnezeule, când să ne atace adversarii, dacă nu în clipa căderii? 28: Până azi știam că pentru a-ți câștiga pâinea cea de toate zilele e nevoie, de nenumărate ori, să-ți schimbi caracterul cu care ai copilărit și ai crescut
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
a adevărului. Nimeni nu poate să facă mai mult decât este capabil să facă... ...Ofensa mea! Eu sunt ceea ce sunt și văd natura ofensei mele. Renunț la acest joc, dacă mă asigurați că data viitoare se va juca după regulile Dumnezeului meu celui mare, care în cele din urmă i-a revelat fiului său nu numai natura lui exactă, dar și felul de a ajunge în termen la jocul următor. Acesta este terminat este terminat este o durere 11 h 15
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]