KorAP: Find »[drukola/base=ideologie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...539 540 541 ...636 >

15,885 matches

Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461

ca fiind în esență un fenomen al țărilor comuniste. Există și o justificare pentru această imagine, deoarece sistemele comuniste nu numai că au elaborat teoria conducerii partidului unic, dar au și implementat practica acesteia în cel mai sistematic mod. Natura ideologiei comuniste, combinată cu conceptul de "avangardă a proletariatului", au așezat partidul (unic) în centrul sistemului politic, în timp ce alte organe ale statului (guvernul, forul legislativ, organele locale) au fost reduse la o poziție dependentă. Această concepție "totală" a conferit regimurilor comuniste

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
timp, și Turcia a avut un sistem "populist" cu un singur partid după Primul Război Mondial, iar acest exemplu a fost urmat de Mexic, care în această privință avea să aibă cel mai mare succes în lumea necomunistă. Astfel, deși ideologia comunistă a fost un element crucial în dezvoltarea teoriei și practicii sistemelor de acest tip, dezvoltarea s-a produs pe baza diverselor ideologii (Sartori, 1976: 39-51; Holmes, 1986: 96-118; Philip, 1988: 99-112). Ce este un sistem cu un singur partid

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
Mexic, care în această privință avea să aibă cel mai mare succes în lumea necomunistă. Astfel, deși ideologia comunistă a fost un element crucial în dezvoltarea teoriei și practicii sistemelor de acest tip, dezvoltarea s-a produs pe baza diverselor ideologii (Sartori, 1976: 39-51; Holmes, 1986: 96-118; Philip, 1988: 99-112). Ce este un sistem cu un singur partid? Distincția între sistemele fără partide, cele cu un singur partid și cele cu mai mult de un partid este importantă, însă nu este

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
și nici în situații mai generale competiția nu este totdeauna deschisă în sistemele cu mai mult de un partid. Există diferențe importante în acest sens, diferențe care, la fel ca în sistemele cu un singur partid, se datorează variațiilor în ideologia, baza socială și structura partidelor. La una din extreme, competiția poate fi atât de restricționată încât regimul este aproape impus. Acest lucru se întâmplă când un grup social (bazat pe clasă sau rasă, de exemplu) neagă celorlalți membri ai populației

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
rândul celor din Germania sau Franța (Bartolini, 1983: 139-75); în general vorbind, elaborarea politicilor pare să fie în toate situațiile puternic constrânsă de nevoia de a fi atractiv pentru electorat, reținând în același timp pe cât posibil tradițiile ideologice ale partidului. Ideologia Există de asemenea unele diferențe ideologice între partidele din regiunea atlantică, dar variațiile cu adevărat mari sunt marginale, între partidele "extremiste", cu adepți puțini și sprijin adesea intermitent. Aceste diferențe ideologice sunt de două tipuri, "macro" și "micro". Macro-diferențele constau

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
pluralist este în mod evident o evoluție majoră care, în timp, poate modifica în mod semnificativ natura competiției politice în lume. Privire de ansamblu Gradul competiției este în mod firesc trăsătura distinctă cheie a sistemelor de partide, dar natura sprijinului, ideologia și structura partidelor trebuie luate în considerare în evidențierea acestei distincții, din moment ce aceste elemente afectează atât natura competiției în rândul partidelor cât și tiparele generale ale comportamentului partidelor. Principala diviziune este între sistemele cu un singur partid și sistemele cu

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
unele cazuri, scopului mobilizator i s-a dat o importanță considerabilă, spre exemplu în timpul revoluției culturale din China. Dar chiar atunci când nu i s-a acordat atât de multă atenție, el a rămas profund înrădăcinat în filosofia partidelor care propun ideologii autoritare egalitare și populiste. Această poziție îi ajută pe liderii acestor partide să își justifice politica de a persista în scopurile lor indiferent de opoziție și de a considera complet inacceptabilă orice mișcare desemnată să "abată atenția" populației de la aceste

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
textele mai vechi. În al treilea rând, în statele comuniste și în anumite țări "progresiste" din lumea a treia, constituțiile au dat prioritate scopurilor egalitare în fața restricțiilor liberale, primul exemplu fiind acela al Constituției Uniunii Sovietice din 1936. Pe baza ideologiei marxiste care punea accent pe întâietatea bazei economice în raport cu suprastructura politică, aceste documente făceau apel la politici care să genereze libertăți "pozitive" de exemplu, prin stipularea unor condiții limitative în care puteau fi exercitate libertățile tradiționale și prin însărcinarea partidelor

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
să explice existența acestor tradiții. Aceste forțe au fost de obicei privite ca fiind de două feluri, ideologice și structurale. Totuși, în ultimii ani s-a discutat din ce în ce mai mult despre centralizare și descentralizare pe baza unei a treia caracteristici, eficiența. Ideologia este puternică deoarece fie contribuie la justificarea unei anumite poziții asupra centralizării sau descentralizării, fie forțează respingerea acesteia. Astfel se poate considera că liberalismul conduce la descentralizare, iar autoritarismul la centralizare. Tot astfel, egalitarismul duce și el la centralizare, deoarece

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
acord în ce privește descentralizarea, în democrațiile vestice cel puțin, conservatorii care doresc să stopeze "cheltuielile excesive" sau înclinația către stânga a autorităților locale au sporit adesea centralizarea este cazul conservatorilor britanici în anii '80. Așadar, în ansamblu există o relație între ideologie, gradul de acceptare a regimului și centralizare. Regimurile liberale care sunt ușor acceptate tind spre descentralizare. Regimurile autoritare promovează de obicei centralizarea, cu excepția situației când sunt atât de bine acceptate și atât de tradiționale încât nu își propun să își

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
nu mai ofere serviciile pentru care a fost creat. Centralizarea nu poate trece așadar dincolo de un anume punct fără cheltuieli considerabile. Problemele administrative ale Uniunii Sovietice și ale altor state comuniste au ilustrat în mod repetat dificultățile ce rezultă din ideologia centralizatoare a acestor regimuri; în multe dintre ele au fost adoptate diverse tehnici de descentralizare chiar înainte de prăbușirea comunismului. Totuși, exemple ale existenței unor astfel de niveluri maxime de centralizare se întâlnesc nu doar în statele comuniste, ci și în

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
desigur, mult din popularitate o dată cu colapsul comunismului în Europa de Est, nu doar în statele care au abandonat comunismul, ci și în lumea a treia. Noțiunea unei forme de structură guvernamentală pe două niveluri sau duală nu a fost doar produsul unei ideologii; a corespuns îndeaproape și diviziunii funcționale dintre "concepere" și "implementare", evidențiată mai înainte. Complexitatea din ce în ce mai mare a însărcinărilor guvernamentale (în special în statele comuniste și alte state centralizate, dar și în sistemele vestice) a părut să justifice o astfel de

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
îndeajuns de mari pentru a constitui un pol de atracție pentru cetățeni. O țară care se dezvoltă încet și unde numărul specialiștilor crește de asemenea încet nu va fi deschisă conducerii administrative; * Trebuie să existe similaritate, dacă nu identitate, între ideologia specialiștilor și ideologia predominantă în țară. Ideologia trebuie să fie una de "progres" sau "dezvoltare". Un astfel de acord va exista doar dacă un oarecare progres sau o oarecare dezvoltare s-a produs deja, iar populația recunoaște beneficiile. În practică

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
pentru a constitui un pol de atracție pentru cetățeni. O țară care se dezvoltă încet și unde numărul specialiștilor crește de asemenea încet nu va fi deschisă conducerii administrative; * Trebuie să existe similaritate, dacă nu identitate, între ideologia specialiștilor și ideologia predominantă în țară. Ideologia trebuie să fie una de "progres" sau "dezvoltare". Un astfel de acord va exista doar dacă un oarecare progres sau o oarecare dezvoltare s-a produs deja, iar populația recunoaște beneficiile. În practică aceasta înseamnă că

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
pol de atracție pentru cetățeni. O țară care se dezvoltă încet și unde numărul specialiștilor crește de asemenea încet nu va fi deschisă conducerii administrative; * Trebuie să existe similaritate, dacă nu identitate, între ideologia specialiștilor și ideologia predominantă în țară. Ideologia trebuie să fie una de "progres" sau "dezvoltare". Un astfel de acord va exista doar dacă un oarecare progres sau o oarecare dezvoltare s-a produs deja, iar populația recunoaște beneficiile. În practică aceasta înseamnă că liderii politici anteriori au

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
de grave încât regimul ar suferi în scurt timp un colaps. În al doilea rând, deoarece coordonarea și alocarea resurselor pot fi obținute în cele din urmă doar prin nespecialiști, un stat administrativ ar suferi de asemenea handicapuri majore. Dacă ideologia este una de "progres" și "dezvoltare", generaliștii nu sunt la fel de bine plasați ca specialiștii în vederea satisfacerii cererilor. Administratorilor li s-ar putea imputa conducerea birocratică excesivă, precauția exagerată și lipsa de inițiativă. În plus, având în vedere că cererile din partea

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
este în mâinile generaliștilor și (sau) specialiștilor, existând doar o oarecare recunoaștere a autorității funcționarilor publici. Apariția statului administrativ sau tehnocratic modificat este condiționată de aceleași elemente, discutate în cazul formei "pure": * Trebuie să existe o răspândire considerabilă a unei ideologii axate pe progres, pentru ca tehnocrații să beneficieze de o oarecare autoritate în rândul populației; * Pentru ca între deținătorii legitimității formale (politicienii) și tehnocrați sau administratori să se producă adaptarea, nu este nevoie ca celelalte tipare ale autorității politice să dispară ele

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
Franța s-au situat, se pare, între aceste două extreme, ierarhia militară și cea civilă aflându-se mult timp în conflict. Aceste diferențe sugerează că nivelurile intervenției armatei în politică pot fi strâns legate sau chiar dependente de valorile sau ideologiile națiunii și ale armatei. * Prima secțiune a acestui capitol va fi dedicată analizei variațiilor în tendința forțelor armate de a interveni în politică; * A doua secțiune va examina, pe baza analizei acestei tendințe, diferitele niveluri de intervenție a militarilor; * A

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
Acest lucru sugerează că forțele militare au o concepție despre societate mai degrabă reminiscentă a "stării naturale" a lui Hobbes, în care viața era "urâtă, abrutizată și scurtă", decât una bazată pe credința în cooperare și înfrățire între națiuni. Această ideologie fundamentală explică de ce statele majore generale sunt de obicei precaute atunci când se pune problema de a recomanda pornirea unui război; dar conduce, în linii generale, și spre necesitatea ca națiunea să fie pregătită, nu doar din perspectivă materială, ci și

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
doar din perspectivă materială, ci și psihologică. Forțele armate sunt profund preocupate de "moralul națiunii", din moment ce succesul împotriva potențialilor inamici depinde de cât de pregătiți sunt cetățenii și liderii să își apere țara. Prin urmare militarii sprijină de obicei anumite ideologii și sunt suspicioși în privința altora; mai mult decât membrii altor ramuri ale serviciului public, ei tind să creadă că este de datoria lor să întrevadă posibilele consecințe ale politicilor guvernamentale și să încerce să oprească acele politici care, în opinia

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
politic este cea care face ca intervenția să aibă loc în situații concrete. Patru elemente sunt esențiale în această privință: gradul de profesionalizare al forțelor armate; gradul de legitimitate al sistemului politic; nivelul de complexitate al societății; și tipul de ideologie care predomină în societate. În primul rând, un grad ridicat de profesionalizare încurajează intervenția militară, deoarece cu cât armata este alcătuită din mai mulți profesioniști, cu atât este mai îndepărtată de restul societății și, în consecință, tinde să dezvolte atitudini

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
obligatoriu de cei care doresc să lege forțele armate de națiune. Cei care aparțin unei armate de profesioniști vor avea puține ocazii să se întâlnească neoficial cu alte grupuri din societate; așadar, ei vor fi rareori nevoiți să își apere ideologia sau să se supună părerilor altora. Izolarea lor este adesea accentuată de tendința de a transmite valorile specifice din generație în generație, prin intermediul căsătoriei și familiei. Dimpotrivă, potențialul de intervenție este redus acolo unde armata provine din rândul populației în

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
forțele armate sunt de obicei încorporate în mecanismul guvernamental; de exemplu, prin interpenetrarea personalului civil și militar în ministerul apărării, dar și în multe alte organizații, atât centrale cât și regionale. În al patrulea rând, probabilitatea intervenției militare crește dacă ideologiile predominante în sistemul politic diferă puternic de valorile pe care le promovează forțele armate. De aceea există probleme fundamentale între valorile militare și cele civile în regimurile care pun accent, împreună sau separat, pe obiectivul participării democratice, pe mijloacele liberale

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
în particular, ei abolesc de regulă partidele și își extind controlul direct la nivel regional. Intervenția armatei și structura societății Aceste niveluri de intervenție a militarilor trebuie puse în legătură cu patru tipuri de caracteristici sociale (profesionalismul, lipsa legitimității, simplitatea societății, caracterul ideologiei), identificate mai devreme ca având un posibil efect asupra legăturii dintre forțele armate și națiune. Reprezentând nivelul cel mai de jos, influența este de obicei caracteristică țărilor în care profesionalizarea armatei este slabă, legitimitatea regimului și complexitatea societății sunt ridicate

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
mai devreme ca având un posibil efect asupra legăturii dintre forțele armate și națiune. Reprezentând nivelul cel mai de jos, influența este de obicei caracteristică țărilor în care profesionalizarea armatei este slabă, legitimitatea regimului și complexitatea societății sunt ridicate, iar ideologia guvernului civil este apropiată de cea a forțelor armate. O țară în care predomină caracteristicile opuse este deschisă de obicei substituirii. Țările unde condițiile se află între aceste două extreme vor fi expuse șantajului sau înlăturării. Intervenția armatei și etapele

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]