13,885 matches
-
istorii sunt de aici și de la alte, multe, margini la care se alătură politici și culturi subterane euro-atlantice ce au creat, la rândul lor, rezistență în fața logicii coloniale ale propriilor societăți. Haideți să vedem Europa doar ca o însăilare de iluzii ce, amăgind, produce nedreptăți de nesuportat și să relansăm ideea colectivității - în detrimentul ideii de națiune și europenitate - ca solidaritate transfrontalieră și decolonială.
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
fost un romancier, dramaturg, doctor în filozofie, nuvelist și poet. El pune capăt romanului tradițional și rămâne în literatura română, în special, ca inițiator al romanului modern. Nicolae Manolescu scria că „"Întreaga poetică a romanului camilpetrescian exprimă renunțarea curajoasă la iluzia cunoașterii absolute a omului"”. S-a născut la București, în 22 aprilie 1894. Este fiul lui (mort, se pare, înainte de nașterea scriitorului) și al Anei Cheler. A fost crescut de o doică din familia subcomisarului de poliție Tudor Popescu, din
Camil Petrescu () [Corola-website/Science/297554_a_298883]
-
Uniunii Teatrelor din Europa - Cracovia 1996. Alexandru Darie a montat în Japonia "Omul cel bun din Seciuan", de Bertolt Brecht, la Ghinza Season Theatre din Tokio (1996) și Macbeth, de William Shakespeare. În 1999 a regizat la Teatrul de Comedie "Iluzia comică", după Pierre Corneille, traducere în versuri de Horia Gârbea, un spectacol care a obținut numeroase premii, printre care și premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol al stagiunii. Înainte, în 1998, a montat la Teatrul Nottara, o temerară punere
Alexandru Darie () [Corola-website/Science/297609_a_298938]
-
pe Eugen Ionescu. Ultimele două lucrări, publicate în limba franceză, în care încerca să-și asume ca experiență spirituală religia iudaică a părinților săi, sunt realizate în colaborare și sub influența prietenului său, Emanuel Neuman. Cartea "Illusion et réalités juives" (Iluzii și realități evreiești) se încheie cu concluzia că „"problema evreiască" (subiect actual în 1937) "nu poate exista într-un regim economic normal"”, ci numai într-unul dominat de tirania Statului, de orice tip. Între anii 1937-1939 călătorește în Elveția, în
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
literaturii române - contribuind cu importante studii de specialitate - dar și de literatura română sub comunism (de la așa numitul „proletcultism” din anii 1950 până mai târziu). Una dintre cărțile sale controversate, cu un ecou în lumea intelectuală din România, se numește "Iluziile literaturii române" (2008), carte pe care domnia sa a renegat-o în cîtea interviuri. La împlinirea vîrstei de 70 de ani o editura Paralela 45 a publicat un volum de studii omagiale, intitulat ", 70". Volumul a fost îngrijit de poetul Ioan
Eugen Negrici () [Corola-website/Science/297639_a_298968]
-
București, Ed. Cartea Românească, 1980. MOLCUȚ 1983: Zina Molcuț, "Simbolismul european"," "I-II, introducerea editorului, Editura Albatros, București, 1983. MOTOVELEA 1977: Emil Motovelea, "Ștefan Petică", în „Dunărea”, august 1977, Galați, pp. 2-5. NECULA 2014: Ionel Necula, "Ștefan Petică." "Evadarea în iluzie", Editura Rafet, Rm. Sărat, 2014 NEGOIȚESCU 1991: Ion Negoițescu, "De la simbolism la expresionism: Ștefan Petică", în: Ion Negoițescu. "Istoria literaturii române", Vol. I: (1800-1945), București, Minerva, 1991, pp. 162-165. NEGOIȚESCU 1991: Ion Negoițescu, "Istoria literaturii române. Vol. 1 (1800-1945"), Editura
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
vizionar și sociologism catalizant. Cu intarsii livrești, proza să nu respectă structurile prestabilite; povestirea da sens curgerii timpului, dar repeta haosul viului, încâlceala polimorfului, încercând a stăpâni universul prin cuvânt, repudiind, însă, fixarea. George Bălăiță s-a statornicit, totuși, în iluzia cea mai cuprinzătoare: românul. În colecția de titluri aparținând generației, contribuția lui nu e atât cantitativa, prozatorul publicând cu zgârcenie. Dar la George Bălăiță plăcerea experimentului întrece, se pare, pe cea a povestirii. El se vrea un nou romancier, efectul
George Bălăiță () [Corola-website/Science/297708_a_299037]
-
luminate și ale celor întunecate, în special ale celor din zonele polare ale planetei, ce păreau a fi continente și mari; dungile negre erau interpretate ca fiind râuri. Odată cu această misiune s-a dovedit însă că aceste caracteristici erau doar iluzii optice; cu toate acestea Marte ar putea avea condiții de viață pentru microorganisme și apa în stare solidă, conform misiunii Phoenix Marș Lander la 31 iulie 2008. Pe baza dovezilor adunate de Curiosity (august 2012—iulie 2013) în prezent se
Marte (planetă) () [Corola-website/Science/296581_a_297910]
-
se identifică cu interpretarea dionisiacă a lui Hamlet formulată de Nietzsche în "Nașterea tragediei": ei au pătruns într-o formă de cunoaștere superioară, care îi condamnă însă la inacțiune, pentru că « acțiunea aparține unei existențe în care suntem înfășurați de vălurile iluziei ». Kierkegaard, un filozof pe care Kafka l-a iubit și detestat în egală măsură, îl impresionează mai ales prin iraționalism, « puterea terminologiei » sau religiozitatea radicală. La nivelul operei, reinterpretarea mitului lui Avram din "Frică și cutremur" l-a influențat pe
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
o concluzie. Într-adevăr, multe din operele kafkiene au rămas fără final sau sunt neterminate. La 16 octombrie 1921, Kafka își deplânge lipsa de angajament literar și conștientizează cu durere « suferința că trebuie mereu să începi, că ți-ai pierdut iluziile că ceva anume ar fi mai mult decât un început, sau măcar un început ». Incipitul kafkian poartă de multe ori centrul de greutate al întregii opere. În "Metamorfoza" și "Procesul" încă din prima frază cititorul este confruntat, fără formalitățile unei
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
De multe ori, atmosfera kafkiană amintește de farsă și burlesc. În "Castelul", situația lui K. este una comică, pentru că, nefiind nici acceptat, nici respins de autoritățile Castelului, se vede nevoit să ducă o existență futilă și stagnantă, hrănindu-se cu iluzii, bazându-se fără succes pe influența amantei sale, încercând mereu să se debaraseze de incomozii secundanți, locuind vremelnic în hanuri sau în sala de gimnastică a unei școli, de unde este evacuat adesea cu mare zarvă de forțe ce îi sunt
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
prezentată ca un eveniment firesc, care nu necesită clarificări sau argumente. Samsa își pierde slujba, statutul social și sprijinul familiei, nu își mai poate comunica gândurile și trăiește într-o izolare forțată, însă sentimentele sale rămân profund umane. Trăiește cu iluzia că va reveni la forma inițială, îl procupă viitorul familiei, îi este frică de reacția șefului, îl încântă muzica Gretei sau manifestă un interes aproape obscen pentru fotografia doamnei cu un boa de blană. Tragedia lui Samsa constă mai ales
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
chiar bătut de portar. În continuare, eroul trăiește într-un fel de captivitate la casa unei femei bogate, Brunelda, concubina lui Delamarche, care îi folosește pe Robinson și Rossmann ca servitori. Romanul, cu situațiile lui de un picaresc comico-absurd, risipește iluziile idealiste ale visului american și ale capitalismului. Romanul " Procesul" prezintă episoade oarecum discontinue din viața tânărului Josef K., « prim-procurist la o mare bancă », pe măsură ce o vină din trecut, necunoscută lui sau poate chiar inexistentă, îi aduce succesiv un arest
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
evident că planurile Aliaților nu funcționau într-un mod ideal. Multe tancuri se stricaseră și cele care inca funcționau nu puteau fi întrebuințate din cauza naturii terenului. Cu toate ca Aliații aveau aceste probleme, Ludendorff nu-și făcea, încă de la începutul lunii septembrie, iluzii despre sfârșitul războiului, afirmând că Germania are două opțiuni: distrugere totală sau un armistițiu. El recomandase această a doua cale și la întâlnirea de comandament a Puterilor Centrale desfășurată la Spa Spa, Belgia, în 14 august 1918. Pe parcursul lunii octombrie
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
percepute peste graniță. În engleză, spre exemplu, pentru o perioadă de timp "bolșevic" a fost tradus ca "maximalist" iar "menșevic" ca "minimalist". Cele două facțiuni ale PSDMR-ului au încercat să se reunifice în 1907 și au întreținut câțiva ani iluzia ca erau o organizație politică unită. Facțiunile s-au separat definitiv în 1912, când bolșevicii au eșuat în încercarea de a prelua frâiele puterii în PSDMR. În consecință, ei au încetat să mai fie o facțiune în PSDMR, în schimb
Bolșevic () [Corola-website/Science/298228_a_299557]
-
insistă pe faptul că micul partid bolșevic nu avea mijloacele de a declanșa violența la scară largă în Rusia în timpul războiului civil, și că leniniștii de multe ori au susținut și și-au asumat violențe populare spontane pentru a da iluzia că controlează situația, și le-au canalizat sau exploatat în avantajul lor. În mod similar, de cealaltă parte, controversatul lider naționalist ucrainean Petliura părea, de exemplu, să fie copleșit de antisemitismul visceral al soldaților săi: fie a lăsat pogromurile să
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
Gheorghe Grigorovici,etc Sergiu Cunescu a murit în 16 martie 2005, în ziua în care împlinea 82 de ani. În amintirea militantismului și principiilor sale democrate și de solidaritate în societate, în 2006 Smaranda Dobrescu a editat cartea: Social democrația, iluzie și realitate, la editura Niculescu. Este înmormântat în cavoul familiei Cunescu în Cimitirul Bellu ortodox.
Sergiu Cunescu () [Corola-website/Science/298295_a_299624]
-
de ce Chamberlain a acționat așa cum a acționat. Lucrarea ce a rezultat a alimentat școala revizionistă, deși tot atunci au apărut cărți ce l-au criticat dur, cum ar fi cea publicată de Keith Middlemas în 1972 "Diplomacy of Illusion" ("Diplomația iluziilor"), unde Chamberlain apare ca un politician versat dar orb din punct de vedere strategic în ce privește Germania. Documentele publicate au indicat că, în ciuda a ceea ce se arăta în "Vinovații", Chamberlain nu a ignorat sfatul Ministerului de Externe, nici nu și-a
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
Caragiale față de lucrările unor confrați citite la Junimea ar fi putut fi trecute cu vederea grație "„marii lui inteligențe”". Dramaturgul era "„o fire atât de fantastică și de muncită, în care arama și diamantul sunt legate împreună spre a da iluzia unui inel ducal”" (Duiliu Zamfirescu). Structura omenească a lui Caragiale, ca și aceea artistică, era duală: una de ironist și farsor, cu o rezervă nesecată în direcția manifestărilor umoristice și cinice, și alta de sentimental ("„Eu sunt un sentimental, domnule
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
fundamentală a Paradoxismului: orice are în același timp un înțeles și un nonînțeles, în armonie unul cu altul; <br> sensul are un nonsens și, în mod reciproc, nonsensul are un sens;<br> “Totul este posibil, chiar si imposibilul !”; o spirală - iluzie optică sau un cerc vicios; a) Paradoxismul are o semnificație, în timp ce dadaismul, letrismul nu o au;<br> b) Paradoxismul face cunoscute în mod special contradicțiile, antinomiile, antifrazele, antagonismul, nonconformismul, paradoxurile în orice domeniu (literatura, arta, știința), în timp ce futurismul, cubismul, suprarealismul
Paradoxism () [Corola-website/Science/297176_a_298505]
-
Picasso, vechea manieră de reprezentare a devenit anacronică deoarece a pierdut orice urmă de contact cu lumea exterioară. Pentru a restabili acest contact și pentru a reda această lume pe cât este posibil, ambii pictori se vor strădui să distrugă orice iluzie numai pentru a crea un nou tip de spațiu în pictură, o nouă manieră de reprezentare. Cea veche era bazată pe perspectivă, în schimb cea nouă pe apropiere. Grație acestei apropieri, a acestei intimități, cubismul prezintă ființe și lucruri într-
Cubism () [Corola-website/Science/298054_a_299383]
-
ultima fază a cubismului - cea sintetică. Noua tehnică readuce culoarea în operele cubiștilor, permițând totodată restabilirea contactului cu realitatea grație asocierii unor motive care pot fi imediat recunoscute. Compozițiile perioadei sintetice sunt total eliberate de ceea ce mai rămăsese încă din iluzia planului profund din lucrările analitice - ceea ce este prezentat va apărea de acum încolo exclusiv în forme plate. Obiectele sunt din nou unificate, dar nu sunt totuși forme copiate după natură, ci semne simplificate care trebuiau să dezvăluie cele mai esențiale
Cubism () [Corola-website/Science/298054_a_299383]
-
guvernamentală limitată, primită pentru a-și promova religia, deoarece budismul a jucat un rol esențial în cultura și tradiția coreeană. Potrivit Human Rights Watch în Coreea de Nord nu mai există libertate religioasă, guvernul sponsorizează diferite grupuri religioase doar pentru a crea iluzia de libertate religioasă. Este de tip centralizat, neizbutind să producă îndeajuns de multă hrană și produse de consum pentru cetățeni, fiind bazată pe industria grea (siderurgică, constructoare de mașini, industrie chimică și textilă) și pe agricultură. În cooperativele agricole se
Coreea de Nord () [Corola-website/Science/298090_a_299419]
-
decorarea palatelor și a templelor. Temele pot fi: subiecte mitologice sau din viața cotidiană, personaje imperiale sau militare, naturi moarte, peisaje sau motive ornamentale geometrice, florale, figurative etc. Măiestria artei picturii și a mozaicului este dovedită și de reușita creării iluziei realității ("trompe l'œil"). Exemplificări: Locul de naștere al hinduismului, jainismului și budismului, India antică găzduiește manifestări artistice caracterizate prin puternice influențe religioase. Astfel, sculpturile concurează în reprezentarea lui Buddha, picturile murale reprezintă personaje pline de vitalitate, iar lăcașele de
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
comedianți, care evoluau în fața unui public entuziast și zgomotos. Opera și baletul (dansul dramatic) au înflorit în secolul al XIX-lea. S-au dezvoltat în același timp și iluminatul electric, scenele rotative, efectele speciale incitante cu apă, fum și diverse iluzii vizuale. Producțiile au devenit atât de elaborate, încât prin anul 1910, unii directori preferau decorurile. Noile idei includeau scena împinsă în față, care a dus apoi la scena circulară, înconjurată complet de public și la teatrul în aer liber. Producțiile
Teatru () [Corola-website/Science/297455_a_298784]