14,117 matches
-
Lipindu-mă de-a ei oasă Voi striga, dragă Zulnie, Azi și mîni și-n vecinicie!” Marele simbol (copaciul) a dispărut. Peisajul intim s-a risipit, spațiul securizant n-a putut Înfrunta timpul. A rămas celălalt peisaj, Însă pe acesta imaginația obosită a poetului nu-l mai cuprinde. Dacă revedem formele și etapele acestui surghiun, constatăm următoarele: Conachi caută În natură un nou iatac (cronotopul său): un loc tainic, ocrotit, Într-o vale dosnică, sub un copac mare... Aici se desfășoară
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În zi murim Și ne pierdem din viață, Ca musca ne amăgim Și ne-necăm În dulceață”... Meditație, evident, banală. Un clement atît de derizoriu ca musca, introdus Într-un poem care vorbește despre destinul pieritor al omului trădează, indiscutabil, imaginația unui ironist. Viclenia lui este să spună că nu știe nimic, nu pricepe ce se Întîmplă. Pann (sau cel ce scrie În stil văcărescian poemul Grele chinuri m-a cuprins) recurge la această metaforă șireată: mințile i s-au smintit
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
este mai cu seamă un poet al grandiosului ordonat”. „În imaginarul heliadesc există totdeauna un (...) deget mustrător, În mijlocul vîrtejului se ridică, amenințător, degetul pedagogului care nu vrea ca discursul său să bată prea mult cîmpii, ca fantasmele să Înăbușe rațiunea”. Imaginația sa este „În esență aeriană și ascensională”. „El se simte bine peste tot, căminul său este acolo unde se deschide o perspectivă mare, unde lucrurile se Înmulțesc”. „Figura esențială a crosului heliadesc, este, În fond, conjugalitatea”: „În dragoste, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
laudă perpetuă și nediferențiată, de școală nu mi-au mai spus mare lucru. Am simțit, acum, nevoia să mă Întorc cu altă stare de spirit și cu alte instrumente de analiză la acești poeți care, Într-o superbă dimineață a imaginației lor, au Întemeiat poezia română modernă. EUGEN SIMION O carte (atribute - rare În critică!) luminoasă, caldă, solară, am spune „sudică”, scrisă cu plăcere, cu poftă, - fără Îndoială una din cele mai frumoase cărți apărute la noi de la Istoria literaturii române
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
oriunde, intimitatea domestică, euforia la gura sobei, meditația la masa de scris. Elemente ale liniștii și fericire rurală? Desigur. Dar mai important mi se pare alt lucru și anume sugerarea, de la Început, a unei rupturi Între spațiul naturii și spațiul imaginației [...] Lirismul Pastelurilor provine din emoția recluziunii, nicidecum din contemplația naturii“. Valeriu Cristea face În voi. Spațiul În literatură, (C.R., 1978, pp. 173-175) o analiză foarte fină a acelorași Pasteluri descoperind În ele un „compartiment de lux al spațiului domestic“, un
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
numai în limitele experienței proprii"2. Care va să zică, memorialistica lovinesciană se recomandă, pe de o parte, ca "îndreptar" menit să "umanizeze" critica propriu-zisă și să-i atribuie o finalitate morală, iar pe de altă parte, ea se ipostaziază ca operă de imaginație, lăsând spiritul să zburde în voie și oferind în dar scriitorilor o nouă viață, de "personaje" fictive, evident, într-o altă "istorie". Nu degeaba a și fost criticată în epocă portretistica practicată de Lovinescu, reproșându-i-se că nu respectă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
contează. Mai importantă e semnificația lui psihologică, anecdota în sine, care (ne asigură criticul), dacă e "purificată de toate reziduurile prin impersonalizare", se transformă într-un veritabil "fapt estetic"3. Când realitatea se dovedește neconvenabilă, scriitorul caută mai abitir în imaginație, inventând documentele (înțelege: anecdotele, poveștile) de care are nevoie, astfel încât "personajul" încondeiat, oricât de "neverosimil" ar fi părând, să reprezinte convingător ideea lovinesciană de personalitate, cu acea psihologie negociată invariabil între temperament (aprioric determinat) și voință (afirmată prin liber arbitru
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
tentă memorialistică, ce reînvie trecutul doar pentru a-l îngropa mai bine, făcându-l "uitat" în pagina scrisă. Literatura criticului ajunge să fie în cele din urmă, după numeroase rescrieri, o literatură "fără obiect". Relația dintre memorialistică și literatura de imaginație merită câteva rânduri explicative. În sinteza istoriografică din 1937, Lovinescu își încadrează proza la capitolul Epica autobiografică, care ar fi, în opinia sa, "opera criticilor, eseiștilor și a ideologilor", adică a scriitorilor înclinați mai mult spre reflecție și, tocmai de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
explicative. În sinteza istoriografică din 1937, Lovinescu își încadrează proza la capitolul Epica autobiografică, care ar fi, în opinia sa, "opera criticilor, eseiștilor și a ideologilor", adică a scriitorilor înclinați mai mult spre reflecție și, tocmai de aceea, cu o imaginație limitată la nivelul experiențelor personale de viață și de lectură. Nu întâmplător, în categoria cu pricina sunt plasate, pe lângă scrierile literare ale lui Lovinescu însuși, cele ale lui Mihail Dragomirescu, Ibrăileanu, Călinescu, cum și ale lui Eugen Relgis, Mircea Eliade
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
s-o pună în scenă convingător. Liantul dintre memorialistică și epica autobiografică rămâne deci interesul pur psihologic ("intelectualist"), din perspectiva căruia e privit mereu "documentul". Altminteri, ca să recurg la vocabularul lovinescian despre personalitate, Memoriile constituie opera temperamentului, pe când literatura de imaginație devine expresia voinței de creație și a "bovarismului" criticului modernist. Și totuși, în ciuda precizărilor mai mult decât lămuritoare, romanul nu s-a bucurat de o receptare favorabilă nici în epocă, și nici după aceea, pentru simplul motiv că exegeții l-
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
glorie. 1.1. Memorie involuntară și proustianism Ceea ce iese în evidență de la primele pagini în Bizu e amprenta proustiană a discursului narativ, împrumutată aici din rațiuni mai curând tactice, în scopul de a ilustra "pe viu" funcționalitatea memoriei și a imaginației în geneza actului creator, cu succesiunea de momente specifice. Imitarea ilustrului model îi va fi părut criticului modernist un exercițiu util de șlefuire a minții și sufletului, câtă vreme la asemenea grad de rafinament era greu de admis că va
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
revenea la Combray, în căutarea timpului pierdut. Obișnuit a-și trece existența în acte reflexe, călătoria de fiecare an spre locurile natale va fi dobândit, pentru Lovinescu, semnificația unui gest ritualic, menit să adoarmă conștiința și să trezească la viață imaginația, printr-un mecanism pus în mișcare de niște resorturi inconștiente, traductibile în gama unor acorduri muzicale. De aceea, incipitul romanului descrie starea de reverie a creatorului care iese din timp, din "istorie", pentru a regăsi paradisul pierdut: "Pentru a nu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
jubilație a unei memorii "fericite"18 (oare obstinația lui Lovinescu de a scrie literatură, în ciuda opiniilor descurajante și a piedicilor de tot felul, nu va fi fost tot o formă de căutare a fericirii propriei sale memorii?). Însă memoria și imaginația, zice tot Ricœur, "au drept trăsătură comună prezența absentului", ceea ce le distinge fiind, pe de o parte, "suspendarea oricărei afirmări a realității și viziunea unui ireal" (imaginația), iar pe de alta, "afirmarea unui real anterior" (memoria)19. Și totuși, în pofida
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
tot o formă de căutare a fericirii propriei sale memorii?). Însă memoria și imaginația, zice tot Ricœur, "au drept trăsătură comună prezența absentului", ceea ce le distinge fiind, pe de o parte, "suspendarea oricărei afirmări a realității și viziunea unui ireal" (imaginația), iar pe de alta, "afirmarea unui real anterior" (memoria)19. Și totuși, în pofida diferențelor semnalate, analiza fenomenologică nu a izbutit să explice amintirea altfel decât ca pe o imagine pe care ne-o facem despre trecut, imaginația fiind, la rândul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
viziunea unui ireal" (imaginația), iar pe de alta, "afirmarea unui real anterior" (memoria)19. Și totuși, în pofida diferențelor semnalate, analiza fenomenologică nu a izbutit să explice amintirea altfel decât ca pe o imagine pe care ne-o facem despre trecut, imaginația fiind, la rândul ei, o formă de memorie creatoare. Dar explicația unui termen prin celălalt relevă o aporie (generată, s-a spus, de diversitatea semnificațiilor atribuite de filosofii greci conceptului de "imagine", eikon) care, dincolo de insatisfacția cognitivă, ne îndeamnă să
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
creatoare. Dar explicația unui termen prin celălalt relevă o aporie (generată, s-a spus, de diversitatea semnificațiilor atribuite de filosofii greci conceptului de "imagine", eikon) care, dincolo de insatisfacția cognitivă, ne îndeamnă să acceptăm, resemnați, că nici memoria nu funcționează fără imaginație, nici imaginația fără memorie de unde și posibilitatea spațializării timpului și a comprimării lui în prezent (ca "prezență a absentului") cu ajutorul "amintirii-imagine". Ei bine, această "prezență a absentului" nu desemnează cumva chiar ipostaza privilegiată a eroului lovinescian, adică a intelectualului implicat
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
explicația unui termen prin celălalt relevă o aporie (generată, s-a spus, de diversitatea semnificațiilor atribuite de filosofii greci conceptului de "imagine", eikon) care, dincolo de insatisfacția cognitivă, ne îndeamnă să acceptăm, resemnați, că nici memoria nu funcționează fără imaginație, nici imaginația fără memorie de unde și posibilitatea spațializării timpului și a comprimării lui în prezent (ca "prezență a absentului") cu ajutorul "amintirii-imagine". Ei bine, această "prezență a absentului" nu desemnează cumva chiar ipostaza privilegiată a eroului lovinescian, adică a intelectualului implicat în jocul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
câtea oară", după obișnuita călătorie cu trenul, "în fața brazilor casei natale", unde retrăiește senzația ieșirii din timp și din sine, stimulat de "aspectul imutabil" al locurilor și de "fibrele încă vii ale vieții de odinioară". Memoria afectivă (și, o dată cu ea, imaginația creatoare) nu se declanșează, deci, pe neașteptate, sub imperiul "miresmelor" inefabile de altădată. Procesul reamintirii lasă aici mai curând impresia unui act reflex, determinat de contactul cu un spațiu familiar, cunoscut încă din copilărie și desenat pe ecranul memoriei prin
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
fiul lui Fritz, bătrânul "armurier" neamț, și al "coanei Lina"), despre existența căruia aflase câte ceva numai din "crâmpeie de vorbe prinse în casă" (mai mult decât realitatea perceptibilă vizual, cuvântul joacă aici rolul de catalizator al memoriei și, implicit, al imaginației). Dar de văzut, pe Anton Klentze nu-l "văzuse" decât tot în imaginație, grație "poveștilor" captivante despre originea lui semilegendară, de fiu natural al unui prinț fără identitate sigură (reținut de memoria colectivă "din pricina impunătoarei sale înfățișări de taur" doar
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
aflase câte ceva numai din "crâmpeie de vorbe prinse în casă" (mai mult decât realitatea perceptibilă vizual, cuvântul joacă aici rolul de catalizator al memoriei și, implicit, al imaginației). Dar de văzut, pe Anton Klentze nu-l "văzuse" decât tot în imaginație, grație "poveștilor" captivante despre originea lui semilegendară, de fiu natural al unui prinț fără identitate sigură (reținut de memoria colectivă "din pricina impunătoarei sale înfățișări de taur" doar "sub porecla cap de bou" de la "beizadea" derivă antonomastic și "porecla" în cauză
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
se "trezește" la un moment dat cu volumul de Memorii uitat deschis semn că travaliul onirico-anamnetic se va fi declanșat în chiar timpul relecturii propriului text memorialistic. Detaliul merită evidențiat, pentru că semnalează explicit legătura dintre opera memorialistică și roman: dacă imaginația literară se hrănește cu amintiri (consemnate mai întâi ca "fapte" atestate istoric), trebuie precizat că amintirile acestea împrumută acum, în romanul lovinescian, expresia impersonal- anonimă a mitului și legendei. Și asta deoarece, spre deosebire de memorialist, care voise să-și afirme personalitatea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
o corespondență evidentă între structura psihică a personajului și forma "statică" a romanului lovinescian "cristal cu lumina egală, unic și monoton". Refuzând viața în manifestările ei dinamice, sociale, Bizu se refugiază "cu moartea în suflet" în lumea visului și a imaginației, găsindu-și pacea în contemplație și într-o "renunțare fără amărăciuni, întrucât nu conținea o jertfă vitală". Lipsit de ambiție și de energie, personajul lovinescian e o ființă insulară, însingurată, situându-se la antipodul "ariviștilor" balzacieni ori al "cuceritorilor" de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de acum înainte să se îndoiască de puritatea amorului și a femeii ("icoană ideală"), ceea ce nu-l împiedică să fie în continuare robul iubirii "pentru o ființă ireală". Astfel că, deși femeia "pornise mai de mult să-i umble prin imaginație", la început "nu sub forma dragostei", ci a "nevoii de dragoste", "trupul bărbatului păros peste spuma albă a femeii îl tulburase și-i biciuise simțirea cu furnicări de senzualitate necunoscute încă". Ceea ce merită reținut de aici e că, anihilând propensiunea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
să spună femeia, înainte de a-și primi cuvenita răsplată) îl vindecă de iluzii, adâncind în conștiința sa prăpastia dintre aspirațiile nobile ale sufletului și mizeria trupului torturat de atracția sexuală. Așadar, fiind de natură inconștientă, obsesia erotică devine izvorul unei imaginații mai curând "muzicale", ce îndreaptă "ochiul" tânărului dezgustat de "realitatea" (perceptibilă vizual) a amorului în altă parte, "dincolo" de orizontul lumii sensibile. Lăsându-se fascinat doar de "sufletul", de "iradierea" feminității (care se exprimă prin "zâmbet", "atitudini", "privire"), Bizu ignoră
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de mama unui băiat de aceeași vârstă cu el, pe care o spionează în fel și chip, căutându-i apropierea. Când femeia pleacă din localitate, junele amorez se simte eliberat de orice scrupule morale, și numai "acum, când era departe", imaginația lui "îndrăzni să o vadă goală pe închipuita lui pânză albă (s.n.), întinsă cu o mână sub cap și cu un zâmbet enigmatic pe buze". Curând însă, în lipsa unui "reper" mai concret, "năluca" seducătoarei femei dispare cu totul, iar Bizu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]