15,064 matches
-
Neamț, este obligatoriu să faci o plimbare cu vaporașul pe „Marea dintre munți”, adică Lacul Izvorul Muntelui, cunoscut de noi toți sub numele de Lacul Bicaz. Acesta își dezvăluie frumusețea vara, când razele luminează apa, cerul oglindindu-se în această minunată „mare”. De la locul de închiriat bărci, până la baraj, este un drum extraordinar de relaxant. De pe baraj, ai o priveliște impresionantă către Masivul Ceahlău, către Valea Bistriței sau către Lac. Acolo te simți în „vârful Moldovei” și își dorești să zbori
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
abătut de la țintă și a mers de s-a înfipt în pământ, tocmai în mijlocul bălții între Măcin și Brăila. De atunci uriașii, urmașii acestora și cei ce au rămas credincioși acestor locuri încărcate de legende, i-au spus acestei stânci minunate „Piatra Fetei.” Mama îmi povestește, o urmăresc cu mare atenție și-mi spune mai în glumă, mai în serios, că-s descendent al uriașilor brăileni. Ajungem în Măcin pe la orele 11.00 și constat un orășel tare curat, cu mult
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
prin mahalale, cu 5 parale căpățâna. Pepenii se vindeau cu căruță, aduși și puși la pivniță, 5 lei căruța cu 100-120 de pepeni, după mărime. Bună țară, ra tocmeală! Viața Românească de la Iași publicase prin 1920, În fruntea revistei, o minunată descriere a unei călătorii pe Valea Nilului, În maniera excesivă a literaturii cu subiect exotic care stăpâ nea gustul cititorului european, cu descrierile romanțate ale lui Pierre Louÿs și Miriam Harry. Cine mai citește astăzi ase menea dulcegării turcești, haitiene
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
numeroase caractere etnice locale. Trei mii șase sute de specii Încolțesc, cresc și Înfloresc pe Întinsul acestei țări blagoslovite, cu variațiuni de relief, de sol și de climă la distanțe mici, favori zând o floră excepțional de bogată și de variată. Minunate condiții de bază, Într-adevăr, care ar explica cea laltă diversitate, rar Întâlnită aiurea, de gusturi și de pofte, de fantezii, capricii și incuriozități, cum și de continue experiențe și agoniseli În această ordine sau artă a vieții care ne
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
devine bogată, felurită și plină de Întâlniri și Întâmplări neașteptate: și unde mai pui că oste neala Îți cultivă aptitudinea rezistenței la oboseli și suferințe, potolindu-ți nervii; iar praful, vorba rumânului, este de la Dumnezeu. AM POMENIT DE INTELECTUALI. CE MINUNAT EXERCIȚIU, fizic și mintal, pentru un adevărat intelectual reprezintă totuși automobilul! Dar practicat de aproape, fără șofer, mai Întâi În curtea casei tale - [automobilul] Îngrijit, spălat cu fur tunul, șters cu pielea de căprioară stoarsă, lustruit cu ceară, gresat, verificat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
în raionul nostru. Doamna Cameniță avea și are o slăbiciune deosebită pentru pantofii eleganți, iar domnul Toma este cel capabil să-i îndeplinească orice dorință în această privință, să-i satisfacă orice gust, oricât de pretențios: zeci, sute de pantofi minunați a confecționat el cu talent pentru picioarele acestei doamne, astfel încât putea fi numit pantofarul personal al doamnei Cameniță. Pantofii săi o făceau fericită pe doamna Cameniță și acest lucru conta pentru tovarășul Cameniță; în plus, chiar și el purta în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
sau de satisfacție la ieșirea din sălile de spectacol, am tras concluziile de rigoare. Cred că toată viața nu aș mai fi stat pe scenă dacă nu eram legat afectiv de trăirile omenești care mi-au dat exigența profesională. Prilejul minunat oferit de participarea la marea sărbătoare enesciană de la această ediție îmi oferă motive de exaltare. Unele momente, și nu sunt puține, trăite intens în aceste săli, sunt încărcate de energii pozitive provocate de marea sărbătoare culturală. Urmărind acest maraton muzical
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
pe care l-a iubit și l-a înnobilat cu genialitatea sa. După acest pretențios preambul, mă cuprinde emoția, întrucât, nefiind un cercetător sau muzicolog de profesie, nu cred că voi reuși o portretizare convingătoare a marelui compozitor și interpret. Minunatul copil, cu neobișnuitele sale calități, era dăruit de Dumnezeu părinților săi parcă pentru a le alina suferințele pentru dispariția timpurie a celorlalți șapte copii, chemați la El. Înzestrarea cu har muzical de geniu, proiectat de timpuriu pe firmamentul muzicii mondiale
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
sau cel mult două persoane, într-o cameră de control. Se făcea de către vameși un control foarte sever, la bagaj și chiar corporal. După câteva ore bune de stat prin cele două vămi, am plecat către Chișinău. Era o zi minunată, cu soare mult. Pe drum priveam cu mare nerăbdare când în stânga, când în dreapta autocarului, să vedem peisaje, case și mai cu seamă oameni, chipuri, privirile lor. Un singur popas s-a făcut până la Chișinău, unde am fost cazați la hotelul
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
făcut, nu-mi treceau decât accidentele în lanț de pe autostrăzi. Și sinuciderile. Și babele violate de vecini alcoolici. Și copiii legați cu lanțuri de picioarele patului. Și șatrele de hoți de la marginea Romei. Cele zece - sau șapte, sau cinci - evenimente minunate ce s-ar fi putut petrece într-o săptămână nu aveau cum să fie altele decât accidentele, violurile, sinuciderile și samavolniciile care nu s-ar fi petrecut timp de o săptămână. Iar emisiunea ar fi avut un titlu și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
venea de la școală, mânca și se încuia la el în cameră, era tot acel Codin Antonescu pe care-l știau de când se născuse, în vreme ce școlarul tăcut și cu toate lecțiile făcute din a VIII-a C călătorea în niște lumi minunate, în cele trei volume din Jean Cristophe, în cele două volume din Pe Donul liniștit, în tomurile de sute de pagini pe care, în afară de el, nu le mai cerea nimeni pentru acasă. „Costele - îi spunea mama lui Codin soțului ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ingineri și am doar un singur nepot, elev în clasa a XI-a. Prin locul de muncă am ramas departe de plaiurile noastre dragi din Bucovina, încât revederile noastre de la liceu constituie un bun prilej de a mai urca spre minunatele locuri ale tinereții.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93301]
-
o Înțelegere a lumii la o alta. La vremea amurgului, am pornit Înapoi și, Înainte să ajungem, s-a și Întunecat. Am fost plăcut surprinși să descoperim că Don Pedro Olate, paznicul de noapte, pregătise În cinstea noastră un grătar minunat. Noi am cumpărat vin, ca să-i Întoarcem gestul, și de data asta am mîncat ca niște lupi. Tocmai vorbeam despre cît de gustoasă fusese carnea și cîtă vreme va mai trece pînă să mai mîncăm atît de extravagant cum făcuserăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
petrecut-o meșterind la motocicletă În atelierul companiei unde lucrau prietenii noștri. În noaptea aceea am avut parte de o despărțire magnifică de Argentina: un grătar cu carne de vită și de miel, cu pîine și sos și o salată minunată. La finele cîtorva zile de petrecere am plecat, după multe Îmbrățișări, pornind pe drumul spre Carrué, un alt lac din regiune. Drumul era foarte prost, iar biata noastră motocicletă gîfÎia prin nisip, În timp ce eu Încercam s-o scot dintre dune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
San Martín de los Andes folosindu-ne, ca de obicei, ingeniozitatea pentru a rezolva mulțimea de probleme care ne-a năpădit pe acest drum. San Martín de los Andes are o frumoasă ieșire spre un lac și e o așezare minunată, Între păduri virgine. Trebuie să-l vezi, sînt convins că ți s-ar părea demn de toată lauda. Fețele noastre Încep să semene cu textura șmirghelului. Cum dăm de o casă cu grădină, cerem imediat de mîncare, găzduire și tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
o ceață Îndepărtată, Îl vedeam pe medicul american pe care Îl Întîlniserăm În Bariloche, dînd din cap: „Cred că veți ajunge În locul spre care vă Îndreptați, aveți curaj. Dar cred că veți rămîne ceva vreme În Mexico. E o țară minunată.“ Dintr-odată, am simțit că mă ridic În zbor, odată cu corăbierul, spre tărîmuri neștiute, departe de drama actuală din viața mea. M-a cuprins o stare adîncă de neliniște; mi se părea că nu mai pot să simt nimic. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cealaltă a cordilierei - mult mai joasă la această latitudine. Aici am mai trecut un lac, hrănit de apele rîului Tronador, care Își are izvorul În maiestuosul vulcan care poartă același nume. Acest lac, Esmeralda, spre deosebire de lacurile din Argentinai, avea ape minunate, liniștite, transformînd baia Într-o Îndeletnicire foarte plăcută și mult mai ademenitoare. Sus, pe cordilieră, În locul numit Casa Pangue, priveliștea cuprinde o superbă panoramă a Întregului Chile. Era un fel de răspîntie; sau, cel puțin, așa mi se părea mie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
o onoare să ai un «iubit» alb“; „Muncă? Ha! Femeile fac totul - tu n-ai decît să mănînci, să dormi și să le satisfaci“. Ce loc uimitor, În care vremea e perfectă, femeile sînt perfecte, mîncarea perfectă, munca perfectă (În minunata ei nonexistență). Ce contează dacă rămînem acolo un an Întreg; cui Îi mai arde de școală, muncă, familie etc. Dintr-o vitrină, o langustă uriașă ne făcea cu ochiul și, de pe patul său de salată verde, ne spunea din tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
pe care ne-au vîndut-o cei dinăuntru și că n-am mai băut vreodată un mate atît de revigorant. Pentru acei oameni simpli, eram niște semizei: Alberto și-a fluturat diploma În medicină pe sub nasul lor și, pe deasupra, veneam din minunata Argentina, unde trăia Perón cu soția sa, Evita, unde săracii au tot cît bogații, iar indianul nu e exploatat sau tratat atît de rău cum e În țara asta. Am răspuns la mii de Întrebări despre țara noastră și despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
una dintre multele opriri pe care le-am făcut de-a lungul drumului, un indian Împreună cu fiul lui, care vorbea destul de bine spaniolă, s-au apropiat timid de noi și au Început să ne pună tot felul de Întrebări despre „minunatul tărîm al lui Péron“. Avînd În vedere că imaginația noastră era stîrnită de pitorescul grandios prin mijlocul căruia călătoream, ne-a fost ușor să zugrăvim evenimente extraordinare, Înfrumusețînd după bunul nostru plac isprăvile conducătorului, umplînd mințile ascultătorilor noștri cu povestiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
o șterge imediat, avînd În vedere că rămăseserăm fără nici un sfanț și adunaserăm În noi o foame de cîteva zile, plus că nu puteam mînca nicăieri altundeva decît În casa prietenilor noștri antipatici. Noi, cel puțin, am avut o zi minunată; am Înotat În rîu, lăsînd toate grijile deoparte, am Îngurgitat o grămadă de mîncare bună și am băut o cafea excelentă. Însă, din păcate, cum toate lucrurile bune ajung la un sfîrșit, a doua zi, la căderea nopții, inginerul (gazda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Cochrane atunci cînd, conducîndu-și marinarii sud-americani, a atacat și a luat În stăpînire acest bastion Într-unul din cele mai comemorate episoade din istoria de eliberare a Americii Latine. Locul din Lima care chiar merită descris este centrul orașului, din jurul minunatei sale catedrale, atît de diferită de monstruozitatea greoaie din Cuzco, unde conchistadorii s-au glorificat fără subtilitate. În Lima, arta este mai stilizată, cu o atingere aproape efeminată: turnurile catedralei sînt Înalte și grațioase, poate chiar cele mai suple dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
că majoritatea nu primesc nici un fel de tratament. Ne-am repetat vizita miercuri, iar restul zilei l-am petrecut pescuind și Înotînd. Noaptea am jucat șah cu dr. Bresciani și am stat de vorbă. Dr. Alfaro, dentistul, este o persoană minunată - relaxat și foarte prietenos. Joia este ziua de odihnă a Întregii colonii, așa că ne schimbăm rutina și nu mai vizităm complexul. Dimineața am Încercat să pescuim, Însă fără succes. După-amiază am jucat fotbal, iar prestația mea În poartă nu a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
orb; și aproape toți ceilalți erau Îngrozitor de sluțiți de complicațiile nervoase ale leprei, foarte frecventă prin locurile acestea. La lumina felinarelor și a lanternelor care se reflectau În lac, totul părea o scenă dintr-un film de groază. Locul e minunat, Înconjurat din toate părțile de junglă, cu triburi indigene care trăiesc la nici doi kilometri depărtare (pe care, desigur, le-am vizitat), cu o mulțime de pește și vînat de mîncat și o bogăție potențială incalculabilă; toate acestea ne-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
va trebui să fim și politicieni; că primul lucru pe care Îl avem de făcut este nu să le oferim Înțelepciunea noastră, ci să le arătăm că sîntem gata să Învățăm Împreună cu ei, să ducem mai departe această măreață și minunată experiență comună - de a construi o nouă Cuba. Am parcurs deja mulți pași, iar distanța dintre 1 ianuarie 1959 și ziua de azi nu poate fi măsurată În mod convențional. Cu cîtva timp În urmă, oamenii au Înțeles că aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]