15,245 matches
-
ești veterinară, nici polițistă, ești vrăjitoare, le citești oamenilor în gând. — Le citesc în inimă, îi răspunse, scuturându-și capul pe spate, cu coamă cu tot. Un dar numai al ei era revărsarea pletelor negre, care îi încadrau fața cu nasul fin, dar cu arcade puternice, sub care ochii ardeau. Lui așa i se păruse atunci, stând în noapte, că ochii Veterinarei ardeau ca pupilele mâței Eleonor. În frigul tăios de afară, el se purtă totuși ca un străin care locuise
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
colosală, i-ar fi zis latifundiarul. Omar îi încredințase toți banii, să deschidă împreună spălătoria, garajul și celelalte. Nu priveau cu ochi buni această întâlnire: cum adică să vină un vântură-lume și să le ia lor ceea ce aveau chiar sub nas: casa lui Godun și mansarda, locul pentru barbecue, vara, hârjoneala copiilor și agapele. Căci de când era el, harapul, Godun devenise mai rezervat și agapele lor, mai scurte. În curând, apărură topometriștii, care alergau peste câmpul încă nedezghețat și-nfigeau picioroangele
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cât sânge iranian i se scurge prin vene. Închiriase acel loc în buricul metropolei, ceea ce însemna să se orienteze. Își făcuse prietene și bărbați influenți o curtaseră încă de la sosire. Spre deosebire de „bombele iraniene“, cu părul asprit de decolorări și cu nasul fragil de la operații estetice, ea era o frumusețe franceză, cu inflexiuni orientale, râvnită și prețioasă în orice colecție. Doar pretenția Soniei de a inaugura un design între chador și pantalonii pataf era considerată capriciu: înstăriții își făceau cumpărături din Dubai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o voce groasă, dar cu mâinile fine și îngrijite, de farmacist. Dar nici trăsăturile lui nu erau lipsite de o anumită noblețe, fiindcă avea pielea albă și o barbă de culoarea argilei, iar în centrul feței nu îi trona un nas gros, în formă de goarnă, ca al semiților, ci un nas acvilin, cu nări suple, pentru care femeile se supuneau unor costisitoare rinoplastii. Când îl văzu pe Omid lopătând spre el, așezat pe un skateboard din cel cu care adolescenții
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Dar nici trăsăturile lui nu erau lipsite de o anumită noblețe, fiindcă avea pielea albă și o barbă de culoarea argilei, iar în centrul feței nu îi trona un nas gros, în formă de goarnă, ca al semiților, ci un nas acvilin, cu nări suple, pentru care femeile se supuneau unor costisitoare rinoplastii. Când îl văzu pe Omid lopătând spre el, așezat pe un skateboard din cel cu care adolescenții zburau prin parcuri, avu un rânjet de fiară: — Ce faci, jumătate
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
care să nu se teamă de nimic. Inchiziția ne-a umilit prea mult prin frica pe care a generat-o. Aproape instinctiv, am avut nevoie să-i opunem un orgoliu sfidător, care să ne răzbune și să-i dea peste nas. Mult timp, tu ai jucat acest rol. ― De unealtă a voastră. ― De unealtă a disperărilor noastre, dacă vrei. Nu-ți imaginezi cum erau comentate polemicile tale cu iezuiții. Cu câtă satisfacție, cu câtă speranță. Te-am admirat și cum te-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
frică, domnu Stere, că ești în toată firea, ai mai văzut și dumneata la viața dumitale, ei, Doamne păzește! - Nu mi-e frică, coană Aglăițo, dar parcă mă strânge cineva de gât. Că-i tare frumoasă, zău dacă-i de nasul meu... Timpul trecuse. Trebuia făcut la un fel. Cu dogarul se înțelesese în cele din urmă în privința zestrei. Socrul îi dădea o sumă rotundă, să poată să-și ridice prăvălie de zid, și casele cu act dotai. El numai să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în silă. Erau mari, grași, cenușii ca fierul, cu cozile năpârlite. Alături, pungașii suceau babaroasele. Stăpânul mesteca zarurile în pumnul lui mare și negru și privea întunecat pământul bătătorit cu palmele. - Doi-doi! spuse Oacă și-și trecu mâneca zdrențuită pe sub nas. Ceilalți fumau pe vine împrejur, așteptîndu-și rândul. - Para-n coadă! - Șase-cinci... mormăi Nicu-Piele, aruncând în țărână un chiștoc uscat. Sandu zvârli un ban de doi lei și se mai căută în fundul nădragilor. Fruntea i se brobonase de sudoare. Își mișca
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Eu, se băgă el mai în sufletul pungașilor. Hubăhil îl măsură dintr-o ochire. Ucenicul avea un trup subțire de fată mare și o privire ascuțită, ageră. - De zulit, ai mai zulit la viața ta? se amestecă și Oacă, suflîndu-și nasul. -Da. - O fi găinar d-ăia de ciordește corcovițe și le mănâncă fofeaza... aruncă în batjocură Sandu-Mînă-mică și-i scuipă între picioare. Cel tânăr nu-l privi. Gheorghe îl trase deoparte. - Nu-i băga-n seamă, bijboc, fac pe șmecherii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
doi lei, grămadă. Paraschiv avea mână bună. Luase de trei ori și ăl bătrui se uită la el pe sub sprîncene: - Ai fermece-n labă, le potrivești, ai? Aruncară de câte două ori. Bozoncea pierdea și fuma otărît, trăgând fumuri dese pe nas, dintr-o Mărășească. Până spre ziuă, tot Gheorghe îi lăsă lefteri. Oacă adormise lângă ei și se zbuciuma în vise. Florea tot nu mai venea să le vândă pontul. În noaptea aia -lau cercetat pe Paraschiv dacă i s-a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Celălalt se scarpină în cap. - De... Stai să-i vedem. Bozoncea unde-i? - Pică și el acum. Aduce de băutură, își aminti de Paraschiv: - Da ăsta cine mai e? - Ucenicul nostru. -La adus Florea. Priceput. El i-a cărăbănit de sub nasul stăpânilor. Atinge-mă cu o țigare! Cel tânăr râse stingherit. Îl lăsară în mijlocul curții. Într-o parte era un șopron părăginit, sub care aprinsese focul o muiere între două vârste, cu șorț roșu dinainte. Tăinuitorul își cunoștea meseria. Aduse o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
gură, rumeni de băutură, oftară, se uitară la ceasurile de la brâu și se apropiară de vite. Gheorghe nu-i slăbea. Sandu lăsase o mână în jos și era cu ochii țaglă. Ce i-ar mai fi ușurat! Tocmeala începu sub nasul lor. Barosanii se ridicaseră, pășiseră dezmorțiți pe bătătura din fața șopronului și se pipăiseră prin buzunare. Ei luau inima târgului. Erau toți înalți, croiți pe picioare groase, cu spete de bivol și brațe puternice. Tocmașii aveau cizme de lac și nuiele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
carâmbi. Ocoleau vitele și mchideau dintr-un ochi. Pungașii nu mai aveau astâmpăr. - Stăpâne, lasă-mă să-i umflu ăstuia ghiulul de pe deget! se rugă Mînă-mică și-i arătă starostelui un negustor. Acesta lovea cu pumnii coastele boilor strâmbând din nas. - A cui e boala asta? - Ce boală? sări proprietarul. Ăsta-i bou de Arad care a jucat la nunta Iu' împăratu' Traian! - Fugi, bă, d-acilea! Nu vezi că pică d-a-n picerele? E bun de pastrama! Vânzătorul se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mincinoșii, scuipă nădușit și văzu cu ochii lui cum pierde prețul. Se făcu supărat: - Nu-l lua dacă nu-ți place! Negustorul scoase teancul, dintr-o pungă lunguiață de piele doldora de hârtii de o sută, și îl flutură pe la nasul cirezarului. - Mă duc? mai întrebă Sandu. Bozoncea tăcea mut și încruntat. - Cât iei? - Cinci sute... - Cît? - Nu-l dau! - Nu-l iau! Cumpărătorul se făcu că pleacă, privind la alte vite. - Patru, lăsă celălalt turtindu-și pălăria pe urechi. - Tu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Se apropia prânzul, și el tot lângă praguri. Cei de la birouri scoteau pachete cu mâncare. Mușcau cu poftă, se uitau pe ferestre osteniți. Aprindeau apoi cîte-o țigară. Începuseră să vorbească de-ale lor, râdeau. I se făcuse foame trăgând pe nas mirosul de mezeluri proaspete și de muștar. Îl dureau picioarele stând rezemat de ziduri. In cele din urmă, se apropie de o masă plină cu hârtii. "Cu rușinea nu faci treabă în viața asta", își zise. - Nu vă supărați, se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Petre le căra toți gologanii, c-avea un ban cu două luaturi pe care-l arunca la șmecherie. La pălmicică, 123 meșter mare era Naie, iar la. peretas, nu-l întrecea nimeni pe Beghe, unu mai mic, de-i curgea nasul. Se și băteau câteodată. scoteau bricegele, abia-i despărțeau ăi mari. Erau iuți de mână, apucau. Seara plecau spre mahalaua Grantului, la pod, unde țineau unii brutării. Mirosea încă de departe a jimblă caldă, și Ene, priceput cum era, grăbea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
amărât într-o parte: Acu mă-njură, ce vrei, os bătrîn! Au uitat că i-am învățat să-l scoată pe om din bocanci fără să simtă! Dar de părăsit nu mă părăsesc nici ei. Au nevoie de mine. Am nasul mai lung. Miros mai iute, și pe ce pun geana, e treabă de făcut... Dar nu mai merge, am ostenit. Trebuie să mă las eu, până nu mă gonesc eL. De altfel, m-am și învechit. Altcum se fura pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
din jurul Bucureștiului, bătrânul înainte, Paraschiv după el. Au tras pe la Bolintin, pe la Cățelu, puși pe înșelat. Cădeau în zi de târg, să-i pască pe țărani. Erau îmbrăcați amândoi în șube de miel, cu căciulile așezate pe ochi până în vârful nasului și bocanci grei în picioare, toate ciordite de la negustorii de pe Grivița. Era ger, și noroaie de te-ngropai. Ocoleau târgul plin de căruțe. Tîrlanii, băuți, târguiau ulcele, cojoace și țoale. Lipăiau prin zloată cu opincile lor de porc, se tocmeau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
întrebat Florea. - Măi, ai dracului mai sîntem! se mira singur Oacă. Au stins focul și-au plecat pe furiș înapoi la gazda lor. După o săptămână picară și ceilalți doi: Gheorghe cu ucenicul. Trebuiau să stea ascunși, să nu scoată nasul afară, că umblau poterele primprejur. Codoșul se uita pe geam și ofta: - O, nu mai vine ea vremea aia bună, să trecem pe la simigii, să le luăm cîful! Ce zici, Paraschive? Ăl tânăr privea salcâmii despuiați din curtea gazdei și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
al lui Chirică, ai mecanicului, ai lui Stere și d-ăi fără căpătu, ai gunoierilor. Javrele, cât vițeii, nu te-apropiai. În frunte, că mergeau ca la nuntă, grămadă, al tâmplarului, flocos și întunecat, numai colți. Adulmecau gunoaiele și cu nasul tot sub coada cățelelor din jur. Dulăul rotea ochii la ăilalți. Ceata se oprea împrejur. Al lui Chirică, lung ca un castravete și bolîu, moțăia de-a-n picioarele. Al cârciumarului sufla cu limba scoasă. Corciturile oltenilor lipăiau lângă șef, că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Le-ar fi dat inima dulăilor! Se opreau în fața vergelelor de fier, miroseau mârâind, săreau cu labele pe gard, se încingea sângele în ei. Potăile erau gătite cu funde și cojocele de postav. Nici nu se uitau. Nu erau de nasul lor asemenea cățele lățoase! Privirile animalelor sătule treceau peste capul mândru al câinelui lui Gogu, care pândea ceasuri întregi în fața grilajului cenușiu. Ce le-ar mai fi scărmănat jigodia! Ieșeau servitoarele stăpânilor și îi alungau cu pietroaie. Ceata fugea schelălăind
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
șterse sângele de pe ochi. - Te doare? - Nu că sânt obișnuit... și scuipă în dușmănie. Las', că ieșim noi de-aici! Celălalt tăcea. Nu simțea nici o frică. Numai o mânie grea îi ținea inima. Îi fusese rușine să treacă bătut pe sub nasul negustorilor. Asta nu le-o ierta el așa de ușor. Ăl bătrân rumega, frecîndu-și barba cu palma: -Paraschive! -Ei? - Vezi, nu știi nimic! Am fost la Tulcea după pește. De asta spui că ne ocupăm, negustori... Te taie, te omoară
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și silabisea titlurile cărților groase și grele, uitate deschise pe masă. Le răsfoia cu puțină spaimă și privea desenele colorate și explicațiile scrise într-o limbă străină. Într-o zi, Procopie se întorsese mai devreme și dăduse peste ea cu nasul în hârțoagele lui. - Bună ziua, spusese. Ce făceai aici? Te uitai la cărțile mele? Avea o voce plăcută de bărbat tânăr. 254 -Da. - Sânt tratate de medicină. Știi ce-i asta? - Dumneata te faci doctor? 1-a întrebat fata în loc să-i
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
oi mai sta?! Am uitat că sânt supărată pe dumneata... Procopie o apucă de mînă: - Dar niște cărți nu mai vrei? Fata șovăi puțin și spuse dezamăgită: - Aș mai fi luat, dar ai numai romane serioase dumneata, nu-s de nasul meu. Ei, mie îmi trebuie ceva, așa, mai ușor, mai vesel, ți-am spus eu... Și acum mă duc, că mă caută mama... - Și nu mai ești supărată pe mine? - Ba sânt până aduci patefonu... Nu plecă. Se mai întoarse
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
răsturna o căldare. Și o spaimă pe care nu o știuse niciodată îl apucă. Nu mai dăduse de mult cu șișul. Ucenicul trebuia lovit în moleșeala dragostei. Iar pe ibovnică cu frânghia udă trebuia s-o bată, să-i taie nasul, că fusese necredincioasă. Se liniști pe măsură ce ura lui pentru amândoi fl făcea să se gândească la ce pedeapsă să-i țină, să-i chinuie. Paraschiv trebuia ucis pe îndelete, fără grabă, să se învețe minte să se mai ridice la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]