14,344 matches
-
apoi se-ntoarse și se așeză la masă. Altă fată ieși din bucătărie. Traversă camera și se așeză În prag. — Nu-ți mai pierde timpu’ cu ăștia doi, spuse spilcuitu’ pe un ton plictisit. Vino să mănânci. Ăștia n-au pic de valoare. Plătirăm și ne ridicarăm În picioare. Toate fetele, bătrâna și spilcuitu’ se așezaseră la aceeași masă. Marinarul localului stătea cu capul În mâini. Nimeni nu-i spusese vreun cuvânt cât stătuserăm acolo. Fata ne aduse restul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
liniștit. Toți trebuie să se ducă. Hai că plec. — Bine, du-te. — Ești În regulă, Billy? În viața mea n-am fost așa de fericit. — Și sigur ești În regulă? — Da. Tu vezi-ți de treabă. O să mai stau un pic În pat. Mă scol pe la prânz. Dar când domnul Turner se-ntoarse la prânz În camera lui William Campbell, acesta dormea, și, cum domnul Turner era un bărbat care știa ce lucruri sunt cu adevărat de preț În viață, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
așa bătrân. Bătrânii sunt oribili. Nu Întotdeauna. Ăsta măcar e curat. Bea fără să verse. Chiar și-acum, când e beat. Uită-te la el. — Nu vreau să mă uit la el. Mai bine s-ar duce acasă. N-are pic de respect pentru ăia care trebuie să mai și muncească. Bătrânul Își ridică privirile din pahar, se uită prin piață și apoi la cei doi chelneri. Înc-un coniac, spuse, arătând spre pahar. Chelnerul care se grăbea se duse până la masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
a ta? — Tot timpul. Am Început să chelesc din cauza ei. Hai să intrăm puțin. Ajunși Înăuntru, Para Îi spuse să se așeze. — Știi, nu-s bune la nimic, spuse Nick. Mi-amintesc că atunci când le-am primit ne dădeau un pic de siguranță, da’ prea des le-am văzut pline de creieri. — Nicolo, Îi spuse Para. Cred că ar trebui să te Întorci. Cred c-ar fi mai bine să nu stai pe front până nu primești proviziile alea. N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
gândise c-o să-i mai aline din suferință dacă vorbește despre asta. Dar nu se-ntâmplase așa. Nu făcuse decât să devină răutăcios. PARTEA A TREIA FIUL UNUI AMIC DE CLUB LA TERRITET În cafeneaua gării din Territet era un pic cam prea cald. Luminile străluceau În mesele șterse. Pe ele erau coșulețe cu covrigei și suporturi pentru paharele de bere, ca să nu lase semne pe lemn. Scaunele erau făcute din lemn, dar erau uzate și confortabile. Pe perete era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
locotenetul. M-ai orbit! M-ai orbit! — Ține-l bine, spuse doctorul. Îl doare rău. Ține-l bine. Vinul din Wyoming Era o după-amiază fierbinte În Wyoming. În depărtare se vedeau munții cu crestele acoperite de zăpadă, dar nu făceau pic de umbră și grânele de pe câmpurile din vale erau galbene; mașinile care treceau ridicau praful de pe drum și toate casele mici de lemn de la marginea orașului se coceau În soare. Un copac făcea umbră pe veranda din spatele casei lui Fontan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
italieni și ei nu-nțelegeau. Ei nu știau că nu vrem să stea cu noi, da’ noi nu-i băgam În seamă și după un timp au plecat. — Câți pești ați prins? — Très peu. Ne-am dus să pescuim un pic, da’ ne-am Întors să mai cântăm. Nous avons chantè, vous savez. — Noaptea, spuse madam Fontan, toutes les femmes ont dormi dans le camion. Les hommes à côté du feu. Noaptea-l aud pe Fontan că vine să mai ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Aveam o fabrică mare de bere chiar lângă casa noastră. Când eram mică nu-mi plăcea cum mirosea hameiul adus cu căruțele. Nici cum mirosea cel de pe câmp nu-mi plăcea. Je n’aime pas les houblons. Nu, Doamne, nici un pic. Patronul fabricii mi-a zis mie și lu’ sora mea să mergem la fabrică, să bem bere și după aia o să ne placă hameiul. Asta așa e. După aia ne plăcea. I-a pus pe cei de-acolo să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
spectacol. — C’est un original, spuse Fontan, mais vraiment gentil. I-un tip de treabă. — Doamne, da, chiar că e de treabă. Și e mereu În pat Înainte să se-ntoarcă nevastă-sa de la spectacol. — Mâine trebuie să plec un pic. La rezervația Crow. Mergem acolo pentru deschiderea sezonului de fazani. Da? Dar te Întorci aici Înainte să pleci de tot. Te Întorci aici, nu? — Da, desigur. Până atunci se face și vinul. Bem o sticlă Împreună. — Trei sticle, spuse madam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Râse, apoi rânji și-și bătu ușor stomacul cu palma: — Sunt jucător profesionist, numai că-mi și place să joc. Să risc mult. Jocurile mici sunt niște porcării. Ei, și pentru jocurile adevărate ai nevoie de noroc. Eu n-am pic de noroc. — Niciodată? — Niciodată. Sunt total lipsit de noroc. Uite, cabrón ăsta care m-a Împușcat. Știe el să tragă? Nu. Primul glonț se duce aiurea, În aer. Al doilea e interceptat de un biet rus. Asta ar putea trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Și dacă bei, o să-ți treacă? N-a trece, n-a trece, da’ mă iau și eu cu paharul... Ce face calul? Acum nu mai tremură de frig. În colibă îi cald... Bine făceai dacă încălzeai și tu mâncarea, că pic din picioare de ostenită... După ce au mâncat, Maranda s-a aciuat pe cuptor și mai-mai să adoarmă, când Toaibă, care își făcea de lucru cu paharul, a vorbit, ca pentru sine: Măi! Când îi să ai noroc... ai! Când îi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
îi potop și alta nu. Viscolește de îți taie răsuflarea. Și ai de călcat ceva drum până acasă. Bade! Știi matale prin ce am trecut eu acolo în potopul frontului? Nu știi! Nu știi, de aceea te sperii de un pic de viscol. Aista-i pentru babe, nu pentru bărbați! Da’ dacă matale spui că îi târziu, atunci uite aici plata și pe deasupra și banii pentru două sticle, ca de obicei. De fiecare dată, stau și mă întreb de unde știi tu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
grăbea să o împingă spre el. — Pe astea mi le-a dăruit chiar Nero. Era deja împărat, dar încă de mici ne întreceam la zaruri. Nero nu câștiga niciodată. Eu câștigam întotdeauna, pentru că învățasem de la împăratul Claudius, bâlbâitul ăla fără pic de creier. Cu Nero am rămas însă prieten. Locuiam la Capreae în anii aceia, eu, el, Caligula... Cu Caligula mă întreceam în cursele de care - se bătu cu palma peste șold. Era cât pe ce să-mi pierd un picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Dar el nu știa să zboare decât în închipuire. — Și atunci ce facem? întrebă, abia mișcându-și buzele. — Rămânem aici. Nu avem ce face. Nu vom muri de frig; avem blănurile, iar mie mi-a mai rămas pâine și un pic de vin. Din castru, vântul aduse până la ei sunetul grav al unui corn. Acel cornicen suna adunarea subofițerilor. După câteva clipe se auzi cornul Pretoriului, iar apoi cornurile celor zece cohorte anunțară celor șase mii de oameni trezirea oficială. 10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
flori și cununi erau faptele bune ale mortului; iar în sicriul care se vedea de data aceasta, descoperit, după vechiul obicei al creștinilor, era o ființă slabă, uscată, galbenă ca ceara, îmbrăcată cu un suman, încinsă cu o funie, cu pic ioarele goale... Era un calic!... Vădana pioasă, care îi găsise la poarta curții sale trupul acestui calic - Lumânărică - pe care l-a îngropat cu cheltuiala sa - nu era alta decât vorniceasa Scarlat Miclescu, mama răposatului Mitropolit - primat al României, Calinic
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ca o floare cu rădăcina înnegrită, gata să moară; încă înflorită tace, își ascunde fața dăruită. Cine să-i urmărească petalele în fiecare zi? A trecut de anotimp, au uitat-o în glastra albastră. Și ploaia nu mai vine! Un pic de răcoare ar mai ține-o sub soare, oho! Nimeni nu crede că n-o să mai fie nici măcar floarea din fereastră ce așteaptă ploaia s-o mai răcorească. Așa mi-a spus Coca, vecina mea, în spovedania ei firească. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
de exemplu pe Thomas Mann, despre care voi mai vorbi, fiindcă e un atît de irezistibil falnic simbol. Un foarte Înzestrat subinginer constructor ce cîștig pentru construcții dacă ar fi ales meseria asta, ce blocuri turn, pătrate , așa că n-are pic de umor. N-o fi-nțeles ce vroia Brecht să spună cînd susținea că prima funcție socială a unei opere teatrale este aceea de a distra. Mann era dotat cu o sobrietate de tip cazon la două rînduri și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
face o impresionantă paradă de actorie, iar dialogurile sînt la fel de spumoase ca-n oricare piesă a lui Neil Simon, de pildă. La rece Însă, Pollackul ăsta n-are gravitație. Un film de actor, În ’82, cu o Jessica Lange un pic mai voalată decît În Poștașul sună Întotdeauna de două ori unde are mîncărime cu Jack Nicholson deasupra pe masa din bucătărie. Noroc cu formidabila Tootsie Hoffman, mi-a plăcut pînă și-n Hook, basmul SF oligofren al lui Spielberg. Lovitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu sucțiunea societatea nedreaptă, musca este Împușcată de iubita ei, care plînge și trage asupra acestei producții din lumea insectelor cu toate că, lăsînd la o parte categoria C fără speranță În care se Înscrie, montajul fibrilat, efectele speciale și suspansul un pic mai aparte te duc cu gîndul, chiar de-i o enormitate, la metamorfoza kafkiană. Vizualizarea dramei lui Gregor Samsa, a noastră, a tuturor, fiind și unicul motiv pentru care-ar putea fi privit filmul, cu condiția să n-ai muște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
100 de ani. Femeia care o Îngrijea a povestit că În dimineața aceea, ultima, a Întrebat-o dacă vrea să-și bea cafeaua iar bătrîna a spus nu, mai bine-un ceai cu lămîie, mă duc să mă Întind un pic În pat, nu-s În apele mele. CÎnd femeia a venit cu ceaiul aburind, doamna Simionescu i-a spus lin Într-o singură frază știi, chiar nu mă simt bine deloc, cred c-o să mor, la revedere. Și-a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Caprio, actor acum ireparabil dac-ar fi să judecăm după figura lui de Romeo căzut pe scări cu Julieta cu tot, stătea prea des În bătaia vîntului la prova viitoarei epave, precum statuia Mosfilm ca atitudine și joc, Însă un pic mai isteric. O altă producție vîntoasă a fost Tombstone, cu actori de tip Kurt Russell și Val Kilmer. Aici distribuția a fost făcută după un criteriu mai puțin sever decît În Titanic, și cînd zic criteriu, zic fălci. Filmoid cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fiecare scenă, fotogramă cu fotogramă, cum se tot umblase maniacal la detalii În fiecare plan, cine dracu’ o fi, un american?, nu, n-ar avea timp să se ocupe de fleacuri, de lumina pornită de jos În sus și-un pic lateral, cu cadre Împărțite-n două de arcușul firelor de praf auriu, și, la o adiere de vînt, văd pe teletextul din capul meu că, Într-adevăr, nici vorbă de vreun regizor din Munții Stîncoși, era Koncealovski. Despre care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Înșine, cu privirea candidă a unui tumultuos zbucium interior din care iese Împușcîndu-și rivalii În timp ce se roagă-n biserică pentru că era catolic. În Parfumul lui Brest nu se mai roagă, nu mai e candid, are baston alb și n-are pic de umor, oferindu-ne un recital datorită căruia-ți poți revizui părerea despre el, poate nu este, la urma urmei, actorul idolatrizat În liceu, unde nu-l puteai idolatriza pe director. Așa se deformează idolii din tinerețe, ca Venus din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
chinuie cu călimara și mai ales să se Îndrăgostească de Viola ca să poată scrie Romeo și Julieta, deoarece era-n pană de inspirație. Îi trece pana, scrie piesa, face sex de scriitor cu o Gwyneth din care se vede un pic din sînul drept, așa-și poartă Viola Paltrow bustul, un pic, cu totul altfel ar fi stat lucrurile cu Marilyn În poziția Julietei. Am revăzut scenele cu Încetinitorul, apoi cadru cu cadru, nu m-au impresionat pentru că n-aveau cubulețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ca să poată scrie Romeo și Julieta, deoarece era-n pană de inspirație. Îi trece pana, scrie piesa, face sex de scriitor cu o Gwyneth din care se vede un pic din sînul drept, așa-și poartă Viola Paltrow bustul, un pic, cu totul altfel ar fi stat lucrurile cu Marilyn În poziția Julietei. Am revăzut scenele cu Încetinitorul, apoi cadru cu cadru, nu m-au impresionat pentru că n-aveau cubulețele de gheață ale incursiunilor psihologice dintr-un alt film de rezistență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]