14,422 matches
-
recunoscînd că în comedii "trăinicia, durata nu stă, așadar, în materie, ci în tratarea ei [...]. Caragiale a dat o expresie de artă unică, materialului vulgar și trecător" și reconfirmînd intuiția lui Ionescu Gion exprimată în ziarul Românul (1884): "O scrisoare pierdută începe pentru teatrul român un alt succes care va întrece poate pe acela al lui Hamlet. Visătorul de la Elseneur și d. Zaharia Trahanache vor merge mînă în mînă!... Și adică de ce nu??" Un secol mai tîrziu, Florin Manolescu (Caragiale și
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ca să vă amintească de metoda în trei părți de a alcătui o echipă. +++ Primul lucru pe care s-a concentrat a fost acela de a stabili un inamic comun. Charlie a ales cu înțelepciune problemele interne, cum ar fi comenzile pierdute, livrările întârziate și greșelile din documente. A provocat pe toată lumea să lucreze ca o echipă pentru a face acele probleme să dispară. Al doilea efort de echipă a fost să aibă țeluri comune. A adoptat imediat ideea de a avea
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
ce ar putea deveni. Provocarea sa este să „vândă” această viziune tuturor celor implicați. Mulțumirea este inamicul principal al perfecționării. Fiecare zi în care eșuați să vă canalizați energia pentru a fi mai bun este ceea ce se numește „o oportunitate pierdută”. Din nefericire, e pierdută pentru totdeauna. +++ Epilog Inculcați ideea că cel mai bun moment pentru a vă îmbunătăți înfățișarea este atunci când arătați bine, iar cel mai bun moment pentru a îmbunătăți afacerea este atunci când merge bine. +++ Ideea 88. Cum învață
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
Un barbat întâlnește privirea unei femei care trece pe strada: acest schimb de priviri îl lovește că fulgerul, dar nu va avea urmări deoarece, dispărând, femeia va rămâne Trecătoarea fără nume. A une passante este poemul femeii întâlnite, găsite și pierdute. Frumoasă necunoscută devine figură alegorica, "enigmă indescifrabila și seducătoare" [Stierle, p.461]. Adusă și reluată de oraș, trecătoarea este un oraș preschimbat în femeie, este un "oraș-femeie" [ibidem, p.36]: "Es-tu le fruit d'automne aux saveurs souveraines? Es
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
fenomenului femeii pariziene, cum ambele personaje vin din aceeași epoca și din același mediu social: "Fiind propria lor realizare estetică, propria capodoperă, compunându-și viața, până la ultimele detalii, ca opera, dandy-i par a restitui artei identitatea să primordială, definitiv pierdută și, în consecință, privită azi că utopie: artă că act magic în stare să "opereze" asupra realului, să îl transfigureze, "dandy-ul are curajul de a-si afirmă libertatea, are îndrăzneala de a face dintr-un veșmânt o poezie și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
maniaco-depresiv psihoza maniaco-depresive. E. În functie de modul de operare se distinge: a) infractori de ocazie sunt cei care comit spontan infracțiunea, sub presiunea satisfacerii anumitor dorințe, astfel că profită de unele situații accidentale și ajung să-și însușească lucrul pierdut, să fure unele bunuri nesupravegheate sau să lovească o persoană etc. Toate aceste conduite îi conferă infractorului o stare de agitație emoțională ceea ce îl determină să comită numeroase greșeli care fac facilă depistarea și prinderea lui de către organele competente. b
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
el apare în mediile filosofiei hermeneutice: interpretarea propune o nouă lume; sau, în cuvintele lui P. Ricoeur: "În măsura în care sensul unui text a devenit autonom în raport cu intenția subiectivă a autorului său, problema esențială nu este de a regăsi, în spatele textului, intenția pierdută, ci de a desfășura, în fața textului, 'lumea' pe care acesta o deschide și o dezvăluie"26. Uneori un anumit concept înfăptuiește adecvarea filosofiei din care face parte la un model, altfel spus, realizează "interpretarea" față de o "logică formală". O astfel
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de conflictul neîntrerupt cu natura. Renouvier susține că omul restaurat nu este altceva decât omul originilor. Restaurarea poate surveni la nivel individual și numai prin personalizare, care presupune recăpătarea conștiinței de sine pierdute prin cădere și, implicit, refacerea valorilor fundamentale pierdute: justiția și binele. Cât credit poate căpăta un asemenea "model" de umanitate, în orizontul unei reconstrucții filosofice, nu în cel dominat de credința religioasă? Un asemenea om pare a fi, dată fiind condiția sa non-naturală dominată de legea divină, altceva
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
didacticism, a menținerii în „emoția dezinteresată”. Dramaturgul „împinge comicul din sfera finalității practice în sfera cauzalității sintetice și de aceea, mai ales, comicul său fiind mai pur, este mai artistic”. Doar intraductibilitatea inefabilului lingvistic - susține criticul - face ca autorul Scrisorii pierdute să nu poată deveni un scriitor de circulație planetară. A doua carte a lui S., Teoria imitațiunii și a clarului confuz în estetică (1925), reunește două studii. Unul trece în revistă, analitic, concepțiile despre natura artei, despre raporturile dintre frumosul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289987_a_291316]
-
de contact, spre deosebire de copii la care raportul este invers. Autoarea citată a reținut explicația conform căreia în timpul alergării cu viteză maximă intervine o decelerare pe orizontală prin modificarea poziției centrului de greutate la aterizare, pe fiecare picior. Viteza pierdută se recâștigă printr-o acțiune de retragere a umerilor si de propulsare a trunchiului spre înainte. În acest mod se solicită forța tendoanelor poplitee și a mușchilor fesieri, iar noua forță orizontală produsă va deplasa centrul de greutate înapoi și
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
de mișcare și care determină propulsarea corpului în sus și spre înainte. E. Ozolin (1986), realizează o analiză pertinentă a tehnicii de start din cursele de sprint și avansează ideea că „o cursă de sprint poate fi adesea câștigată sau pierdută încă de la linia de start, deoarece pierderile suferite în momentul startului pot fi cu greu recuperate pe durata cursei”. Noi nu vom face referiri tehnice descriptive propriu zise, ci ne vom opri, doar enunțarea pozițiilor și caracteristicilor fundamentale ale startului
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
Daniel Cristea-Enache, O carte perversă, ALA, 1999, 483; Bogdan Popescu, Gloria postumă, CC, 2000, 4-8; Gheorghe Grigurcu, Duplicitatea lui Titus Popovici, RL, 2000, 47; Dicț. scriit. rom., III, 855-858; Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir, În căutarea comunismului pierdut, Pitești, 2001, 213-227; Popa, Ist. lit., 1022-1025; Dicț. analitic, III, 86-89, IV, 129-133; Negrici, Lit. rom., 133-138. D.Mc.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
sau din librete de operă (Norma, Attila). Prelucrările sale din Aug. von Kotzebue corespund gustului epocii pentru dramele larmoaiante, pentru comediile și vodevilurile acestuia, jucate, în 1837, la Conservatorul ieșean: Lapeirus (melodramă, în decor exotic, despre căpitanul La Péyrouse), Fiul pierdut, Văduva vicleană sau Temperamentele, Contrabantul sau întunecimea de lună și Sărăcie și fudulie. Originalitatea, ce se observă în unele elemente de localizare a subiectelor, se afirmă, apoi, în prefețe, prologuri, „cântecele” (pe muzica unor arii celebre) și în comentarii publicistice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
ed. București, 1991; Opere, I-II, îngr. și pref. F. Levit, Chișinău, 1991; Ruxanda Doamna, postfață Dan Horia Mazilu, București, 1992. Traduceri: Ivan Kaidanov, Istoria imperiii rosiene, I-II, Iași, 1832-1833; F. Romani, Norma, Iași, 1838; August von Kotzebue, Fiul pierdut, Iași, 1839, Pedagogul, Iași,1839; Florian, Mirtil și Hloe, Iași, 1850. Repere bibliografice: Ioan Negre, Gheorghe Asachi. Viața, lucrările, scrierile sale și epoca în care a trăit. 1788-1869, Piatra Neamț, 1882; C. Calmuschi, Gheorghe Asachi. Viața și activitatea lui, Bârlad, 1887
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
agitație și propagandă, îngr. și introd. Eugen Negrici, București, 1995; Nițescu, Proletcultismul, passim; Marin Radu Mocanu, Cazarma scriitorilor, București, 1998; Michel Aucouturier, Realismul socialist, tr. Lucia Flonta, Cluj-Napoca, 2001; Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir, În căutarea comunismului pierdut, Pitești, 2001; Vasile Pistolea, Generația ’60 și redescoperirea modernității/modernismului, Reșița, 2001, 73-108; Popa, Ist. lit., I-II, passim; Sanda Cordoș, Literatura între revoluție și reacțiune, ed. 2, Cluj-Napoca, 2002; Florin Mihăilescu, De la proletcultism la postmodernism, Constanța, 2002, passim; Eugen
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289155_a_290484]
-
insidios un puternic principiu politic comunist : mai bine să greșești împreună cu masele, colectivul, Partidul, decât să ai dreptate de unul singur. La Moara cu noroc (1957) sau Propaganda prin alegere Prima operă literară aparținând vechiului regim menită ecranizării (O scrisoare pierdută, 1953, este teatru filmat) trebuia selecționată cu mare grijă, ca „să nu fie probleme”. Din punctul de vedere al propagandei comuniste, Moara cu noroc era alegerea perfectă. Auri sacra fames, blestemata sete de aur, este tema fundamentală a nuvelei lui
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
dreptul de proprietate este absolut și exclusiv pentru evrei. Totuși prevede anul jubiliar, sau anul de slobozenie, când proprietatea revine celui deposedat după o perioadă de cincizeci de ani, cu același caracter discriminatoriu însă. La nivel de națiune recucerirea teritoriului pierdut se face prin distrugerea a tot ceea ce este viu, folosind ca exemplu războiul regelui David cu amoniții. În privința dominației la nivel de nație aceasta este considerată de esență divină și aparține regilor, judecătorilor și conducătorilor religioși, ceea ce conduce foarte ușor
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
istorioara Florile, alături de Emil Gârleanu, D. Iov, I. Dragu, Al. Ciura, Corneliu Moldovanu, Eugen Boureanul ș.a., teatrul fiind ilustrat de Zaharia Bârsan (Trandafirii roșii) și I. U. Soricu. Traducerile din Albert Samain (Elegie și Infanta), Shakespeare (Macbeth, fragment), Milton (Paradisul pierdut, fragment), Goethe (Faust, fragment), Alfred de Musset (Lucia), Victor Hugo (Pan) sunt semnate de Marcel N. Romanescu, Al. Iacobescu, Th. Roman ș.a. În V.l. Tudor Vianu figurează cu necrologul Émile Faguet. Se publică, de asemenea, cronici, dări de seamă, se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290528_a_291857]
-
putea fi, de asemenea, metaforele unei realități primare și ale unui timpul originar, ale acelei "perfected, ultimate, immortal life" [vieți desăvârșite, supreme, imortale], în care, conform viziunii din "Revelația mesmerică"109, Omul, traversând metamorfoza "corpului rudimentar", urmează să regăsească unitatea pierdută a lucrurilor. În simbolismul tradițional, de care Barbu nu este străin, fructul care se desface - o replică a figurii pascaliene a universului format din sfere concentrice, imagine pe care și Poe o folosește în Eureka 110 - reprezintă origo. El este
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
simbolismului căutării, cu cel al Regelui Pescar, păzitorul prețiosului vas. Că și acesta, Roderick Usher suferă de o misterioasă boală și tot în jurul lui se stinge odată cu el. În povestirea lui Edgar Poe, există chiar și un echivalent al cărții pierdute asociate motivului Graal-ului, evocând distrugerea oricărei coeziuni, alterarea memoriei și, odată cu ea, a stării primordiale, dar și moartea, declinul din natură - adica a vietii spirituale, în general: poemul alegoric "Palatul bântuit" are tocmai aceste semnificații majore. Prin legenda lui Joseph
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
naștem posedând toate cunoștințele și că înțelegerea noastră, depinde de descoperirea acestui Adevăr. Sufletul, care odinioară trăia în "realitate", este acum prizonierul corpului 19. Cândva știa totul, dar a acum uitat aproape tot. Scopul amintirii este să recupereze această cunoaștere pierdută, ori, pentru a realiza acest lucru trebuie să depășim limitele corporale. Nici Edgar Poe, pentru care platonismul este un punct de referință statornic, nu gândește altfel. În Eureka, poetul american scrie: "Rătăcim, printre destinele existenței noastre pământești, înconjurați de Amintirile
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
actul de plăsmuire a operei, în fapt, participare la Creația continuă caracteristică vieții ("neistovit spectacol") se prelungește în actul lecturii și se exprimă printr-un "catharsis liric"55 ("calmă participare"), care traduce, astfel, exhilarația Sufletului individual ce își regăsește Unitatea pierdută ("arce protectoare 56 în cer") cu Absolutul. Reîntâlnim, în paragraful de mai sus, o expresie - "calmă participare" - , ce ne trimite cu gândul la formulă foarte apropiată din articolul "Opera de artă că integrare" (1920), punctul liminar al acestui studiu (vezi
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
a fi mai apt pentru gândire, într-o "încercare, mereu reluată, de a [se] ridică la modul intelectual al Lirei"74. Poetul este un Narcis, în fapt, mișcarea gândirii uimită de propria ei substanță, care se caută în vacuitatea chipului pierdut; poezia - înălțare "la mirarea și incandescenta modului interior"75. În cuvintele autorului român: Versul căruia ne închinam se dovedește a fi o dificilă libertate: lumea purificata până a nu mai oglindi decât figură spiritului nostru. Act clar de narcisism 76
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
RĂDULESCU Gh., STĂNCIULESCU Al., Istoria României în date, Editura Enciclopedică, București 2003. HALL, R. A., "Theories of Collective Action and Revolution: Evidence from the Romanian Transition of December 1989", Europe-Asia Studies, vol. 52, nr. 6, 2000, pp. 1069-1093. IANCU Victor, Istoria pierdută a României postdecembriste, Mașina de Scris, București, 2000. ILIESCU Ion, Revoluție și reformă, Editura Enciclopedică, București, 1995. ILIESCU Ion în dialog cu Vladimir TISMĂNEANU, Marele șoc din finalul unui secol scurt, Editura Enciclopedică, București, 2004. IONETE Constantin, Clasa politică postdecembristă
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
lumea întruchipată aici simte nevoia purității, a candorii și a tandreții. Băiatul cu fesul alb - „călăul cel bun”, menit să pedepsească în numele bunătății - pornește într-un lung pelerinaj ca să aducă în orașul dezumanizat caii, adică să le reîntoarcă oamenilor virtuțile pierdute: curajul, speranța, credința, dragostea. Luptând cu tristețea, boala și mizeria, biruind cu surâsul său chiar moartea, învățându-i pe oameni să iubească stelele, copacii, păsările și caii, băiatul cu fesul alb iese din această experiență apăsat de suferința tuturor înfrânților
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]