13,905 matches
-
și Cameron (1997: 50): "Pentru că și-a costruit cariera prin atacarea instituțiilor importante ale societății peruviene - partide politice și politicieni, birocrația, curțile de judecată, chiar și Biserica Catolică -, autogulpe-ul lui Fujimori a fost o acțiune tipică stilului său antipolitic. 12 Sondajele de la finalul anului 1990 au arătat că susținerea publică a președintelui Fujimori era aproape de trei ori mai mare decât cea a congresului (Kenney, 2004: 235). Un studiu de la începutul anului 1991 arăta că doar 19% din respondenți aveau încredere în
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
servicii de transport aerian, transport poștal, servicii de telecomunicații, servicii financiare, informatice, de publicitate, contabilitate etc.) și incluzând activități în sensul Anexei 1 (lucrări de construcții, de organizare a șantierelor, de demolare, pregătire a șantierelor și terasamente, de foraj și sondaj experimental, construcții complete sau parțiale și lucrări de geniu civil, învelitori, șarpante și terase la construcții etc.) care sunt doar incidentate obiectului principal al contractului, este considerat contract de servicii. „Testul valorii celei mai mari” este cunoscut în literatura de
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]
-
cu care are relații superficiale, despre lipsa de încredere față de ceilalți cu cei cu care are relații mai apropiate, și despre fobie socială cu cei cu care are relații intime. In timpul jocurilor de rol, terapeutul efectuează în mod regulat sondaje cognitive: „Ce sunteți pe punctul de a vă spune? Pornind de la ce elemente? Ați putea să vă gândiți la altceva?”. După mai multe jocuri de rol, Isabelle se simte mult mai confortabil din punct de vedere emoțional pentru a aborda
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în care terapeutul îi completează tratamentul cu prescrierea unor ședințe de grup. Grupul de expunere Descrierea generală a grupurilor de expunere Grupurile corespund formatului stabilit de echipa lui Heimberg, adică centrate pe expunere, întărite cu ajutorul tehnicilor cognitive simplificate dar sistematice (sondaje cognitive, gânduri alternative). Grupul este format dintr-un număr de șase până la opt pacienți. Sedințele durează de la două ore până la două ore și jumătate și sunt săptămânale. Se organizează un număr de 14 ședințe: - o ședință de prezentare a participanților
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
între douăzeci până la treizeci de minute fiecare, în funcție de numărul celor prezenți). Aceste exerciții lungi corespund țintelor stabilite cu pacientul la începutul terapiei: să privească și să fie privit în tăcere timp de mai multe minute fără întrerupere, cu efectuarea unor sondaje cognitive la fiecare cinci minute; să mănânce, să bea, să scrie sub privirile celorlalți; să inițieze scurte conversații, chiar dacă sunt banale, superficiale, stereotipice, într-un mod repetat, împreună cu toți membrii grupului, etc. Ceilalți pacienți efectuează un exercițiu scurt (cinci minute
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
acută sau cronică. Retenția acută completă se însoțește clinic de glob vezical: formațiune palpabilă în hipogastru, cu marginea superioară convexă în jos, de dimensiuni variabile (poate depăși ombilicul), mată la percuție, dureroasă, pacientul simte nevoia de a urina, dispare prin sondaj vezical. Situațiile clinice responsabile de retenție de urină sunt: afecțiuni urologice (adenom de prostată, stricturi uretrale, rupturi și spasme ale uretrei) dar și extraurinare (fracturi de coloană lombo-sacrată, morb Pott, traumatisme/hemoragii cerebrale, tabes, scleroza în plăci, post intervenții chirurgicale
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
urină cuprinde examenul sumar de urină și examenul sedimentului urinar. Examenul sumar de urină este un test uzual, recoltat în mod optim din prima urină de dimineață, și obligatoriu de urmărit periodic la pacientul renal. În anumite situații recoltarea necesită sondaj vezical. În ambulator pentru interpretarea sumarului de urină se utilizează bandelete speciale impregnate cu reactivi adecvați elementului care va fi evaluat („dipstick”). Interpretarea se bazează pe o reacție de culoare după introducerea bandelelor câteva secunde în eșantionul de urină. Cu
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
cuprinde: - măsuri generale - măsuri adaptate compoziției calculului, funcției renale afecțiunii sistemice care favorizează formarea de calculi Măsurile generale sunt: - profilaxia litiazei renale posibilă la pacienții cu risc, implică evitarea și terapia corectă a infecțiilor urinare, evitarea manevrelor endoscopice urologice, a sondajelor vezicale - cura permanentă de diureză - măsură valabilă indiferent de tipul de litiază, cu efect profilactic cât și curativ. Se recomandă aport hidric zilnic de 2-3 litri, inclusiv în cursul nopții, pentru a obține o diureză de 2000 ml/24 ore
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
profilul glicemic și aportul alimentar, concomitent cu continuarea corecțiilor p.o. (hidratare corespunzătoare, lichide sărate p.o.). În paralel cu inițierea măsurilor de corecție a dezechilibrelor majore întâlnite în cetoacidoză, se iau și măsurile nespecifice ce se referă la oxigenoterapie, sondaj vezical și eventual sondă de aspirație nazogastrică, antibioterapie, administrarea de protectoare gastrice, colac pneumatic pentru a preveni escarele, anticoagulante individualizat pentru prevenția bolii tromboembolice. Încă de la primirea pacientului, este vitală monitorizarea frecventă a parametrilor clinici (stare de conștiență, starea de
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
București Facultatea de Sociologie și Asistență Socială POLIROM Institutul Social Român Din sumarul numărului următor: Maria Voinea Monoparentalitatea și statutul marital al femeii din România Mihaela Prună Căsătorie versus coabitare - o analiză comparativă Septimiu Chelcea, Dorel Abraham și Sebastian Lăzăroiu Sondaj de opinie publică: idolii, eroii și antieroii românilor, azi Andreas Kempf Experiences of Migration in Romanian Families SUMAR Număr special Dimitrie Gusti, 1880-1955 STUDII ȘI CERCETĂRI Ilie Bădescu Școala Gusti: perenitatea unei paradigme / Cătălin Zamfir Ce a lăsat Dimitrie Gusti
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
opiniei publice (suprareprezentarea criminalității, inducerea fricii de victimizarea criminală etc.) și particularitățile proceslor cognitive ce intervin în emergența opiniilor (suprageneralizarea, accesibilitatea cognitivă, încrederea în propriile judecăți evaluative). Pentru susținerea enunțurilor teoretice referitoare la criminalitate, justiție și poliție, am evocat rezultatele sondajelor de opinie publică naționale și internaționale (Eurobarometrul de Opinie Publică, 2004, și New Europe Barometer, 2004). Se acceptă cvasiunanim că termenul de „criminalitate” desemnează „ansamblul de manifestări, acte, fapte și comportamente care încalcă flagrant normele stabilite de legislația penală sau
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
perioadă de aproape treizeci de ani (1965-1993) rata criminalității în SUA (numărul crimelor violente la o mie de persoane) și frica de a umbla singur noaptea (procentul celor care au declarat că le este frică să umble singuri noaptea, conform sondajelor de opinie NORC/Gallup), Mark Warr a pus în evidență o relativă stabilitate a nivelurilor ratei criminalității și fricii de a deveni victimă a criminalității. „Similaritatea evidentă dintre cele două serii de date nu indică în mod necesar o relație
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
externe 0 1 2 2 Altceva 2 1 1 1 Nu știu Notă: Noile state membre (valul de aderare 2004); Vechile state membre (Europa celor 15); Toate state membre (Europa celor 25) Datele din Eurobarometrul 62, toamna 2004 (în România, sondajul a fost realizat în luna octombrie de către Centrul de Sondare a Opiniei Publice pe un eșantion de 1.012 persoane cu vârsta de 15 ani), relevă niveluri diferite ale evaluării infracționalității ca problemă cu care se confruntă cetățenii din țările
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
5%). Pe de altă parte, pentru ca raportarea evaluării importanței infracționalității la experiența victimală să aibă relevanță, trebuie subliniat că termenul de „infracționalitate” are o sferă mai largă decât cele de „victimă a criminalității stradale” sau „victimă a furtului din locuințe”. Sondajele de opinie efectuate în SUA, în 1989 și în 1993, au relevat că mai mult de 55% dintre americani se tem că ar putea fi victime ale criminalității și că între 82% și 90% dintre cei intervievați nu se simt
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
intervievați nu se simt în siguranță în casă noaptea. Între 84% și 89% dintre americani consideră că în SUA criminalitatera a crescut an de an (dar aproximativ 50% declară că a crescut și în districtul lor) (Warr, 1993, passim). Datele sondajelor de opinie publică din SUA, ca și din Europa sunt sugestive și permit comparații internaționale, ajutând la interpretarea opiniei publice despre criminalitatea de la noi. Conform Barometrului de opinie publică, în intervalul 1997-2000 proporția cetățenilor români care declarau că se tem
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
în zonă sau teama de șomaj). Opinia publică despre rata criminalității Studiile de teren au relevat că imaginea publicului despre rata criminalității este inexactă, cel mai adesea supraevaluând-o. Julian V. Roberts (1992, 109-111) aduce în sprijinul acestei concluzii datele sondajelor de opinie efectuate în SUA, Canada, Marea Britanie, Australia și în unele țări europene. Iată câteva dintre acestea: - americanii supraestimează rata criminalității cu violență. În timp ce în Ohio rata era mai mică de 4% anual, doar 20% au indicat-o cu exactitate
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Ohio rata era mai mică de 4% anual, doar 20% au indicat-o cu exactitate, așa cum apărea în statisticile oficiale (Knowles, 1984); - în Canada, crimele cu violență reprezentau, la data efectuării cercetărilor, aproximativ 5% din totalul crimelor raportate. Totuși, în sondajele de opinie, trei pătrimi dintre cei intervievați estimau că actele cu violență reprezintă între 30 și 100% din totalul crimelor (Doob și Roberts, 1983; Gregg și Posner, 1990); - în Australia, compararea statisticilor oficiale ale criminalității cu estimarea de către cetățeni a
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
fraudă) a pus în evidență supraevaluarea criminalității (O’Connor, 1978); - mulți canadieni credeau în mod eronat că rata omuciderilor a crescut după abolirea pedepsei capitale (Doob și Roberts, 1983); - aproximativ 80% dintre persoanele inervievate în Australia au declarat într-un sondaj de opinie că rata omuciderilor a crescut, chiar dacă ea rămăsese neschimbată în intervalul de referință (Indermaur, 1987). Conform studiilor citate de Julian V. Roberts, și estimările din sondajele de opinie privind rata cazurilor de recidivă sunt inexacte: patru din cinci
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
1983); - aproximativ 80% dintre persoanele inervievate în Australia au declarat într-un sondaj de opinie că rata omuciderilor a crescut, chiar dacă ea rămăsese neschimbată în intervalul de referință (Indermaur, 1987). Conform studiilor citate de Julian V. Roberts, și estimările din sondajele de opinie privind rata cazurilor de recidivă sunt inexacte: patru din cinci respondenți dintr-un sondaj de opinie din Canada apreciau că rata recidivelor este de 30 până la 100%, în realitatea ea ridicându-se la 13-17%. Jumătate dintre cei intervievați
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
rata omuciderilor a crescut, chiar dacă ea rămăsese neschimbată în intervalul de referință (Indermaur, 1987). Conform studiilor citate de Julian V. Roberts, și estimările din sondajele de opinie privind rata cazurilor de recidivă sunt inexacte: patru din cinci respondenți dintr-un sondaj de opinie din Canada apreciau că rata recidivelor este de 30 până la 100%, în realitatea ea ridicându-se la 13-17%. Jumătate dintre cei intervievați considerau că se situează între 60 și 100% (Doob și Roberts, 1983). Julian V. Roberts (1992
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
realitatea ea ridicându-se la 13-17%. Jumătate dintre cei intervievați considerau că se situează între 60 și 100% (Doob și Roberts, 1983). Julian V. Roberts (1992, 110) conchide că, deși a fost fluctuantă în ultimii 50 de ani, invariabil în sondajele de opinie publică cei intervievați au declarat că rata cazurilor de recidivă a crescut. Opinia publică despre criminalitate ca problemă socială Criminalitatea în variatele ei forme este percepută de public ca o problemă socială. Dar cât de importantă este această
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
cei intervievați au declarat că rata cazurilor de recidivă a crescut. Opinia publică despre criminalitate ca problemă socială Criminalitatea în variatele ei forme este percepută de public ca o problemă socială. Dar cât de importantă este această problemă socială? În sondajele de opinie publică sunt incluse întrebări de tipul: „Care este cea mai importantă problemă cu care se confruntă (numele țării) azi?” sau „În comunitatea dumneavoastră criminalitatea este o problemă importantă?”. Într-un sondaj Gallup (1989), aproximativ 6% dintre respondenți au
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
de importantă este această problemă socială? În sondajele de opinie publică sunt incluse întrebări de tipul: „Care este cea mai importantă problemă cu care se confruntă (numele țării) azi?” sau „În comunitatea dumneavoastră criminalitatea este o problemă importantă?”. Într-un sondaj Gallup (1989), aproximativ 6% dintre respondenți au indicat criminalitatea ca fiind cea mai importantă problemă în SUA. Într-un sondaj de opinie publică desfășurat în Canada, o treime dintre cei intervievați au considerat că actele de criminalitate constituie o problemă
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
importantă problemă cu care se confruntă (numele țării) azi?” sau „În comunitatea dumneavoastră criminalitatea este o problemă importantă?”. Într-un sondaj Gallup (1989), aproximativ 6% dintre respondenți au indicat criminalitatea ca fiind cea mai importantă problemă în SUA. Într-un sondaj de opinie publică desfășurat în Canada, o treime dintre cei intervievați au considerat că actele de criminalitate constituie o problemă „foarte importantă”, 38% că este o problemă „oarecum importantă”, iar 7% că nu reprezintă o problemă importantă (Environics Research, 1989
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
accentuează importanța celor economici și de mediul înconjurător (Roberts, 1992, 129). Astfel, s-au pus în evidență două modele explicative, unul vizând criminalitatea în general și altul referitor la cazurile individuale (Doleschal, 1970). Timothy Flanagan (1987) a remarcat în datele sondajelor de opinie din SUA o schimbare în atribuirea de către respondenți a cauzelor criminalității. După 1950, americanii au început să incrimineze mai mult factorii de mediu (environment) decât cei legați de structura personalității. Într-un sondaj realizat de Louis Harris în
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]