136,335 matches
-
al XVIII-lea și lexicul ajunge să țină pasul cu necesitățile limbajelor de specialitate. Este perioada în care, datorită prestigiului culturii pe care o poartă, franceza este limba de comunicare internațională a elitelor politice și intelectuale, dar încă nu se impune majoritar în vorbirea curentă din provinciile Franței, unde domină idiomurile locale. În secolul al XVIII-lea, franceza intră în perioada sa modernă. Revoluția franceză de la sfârșitul secolului face din franceză o limbă națională, pe care caută să o impună în
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
se impune majoritar în vorbirea curentă din provinciile Franței, unde domină idiomurile locale. În secolul al XVIII-lea, franceza intră în perioada sa modernă. Revoluția franceză de la sfârșitul secolului face din franceză o limbă națională, pe care caută să o impună în mod autoritar în toată Franța. În această perioadă, franceza continuă să câștige teren, deși nu în măsura dorită de autoritățile revoluționare. Impunerea francezei ca politică de stat se intensifică în cursul secolului al XIX-lea prin intermediul școlii, momentul decisiv
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
gali, popor celtic, care erau cei mai numeroși. După cucerire, în Galia s-au așezat în jur de 200.000 de romani: funcționari, militari, coloni, care vorbeau latina populară. Populația locală a adoptat treptat această limbă, care nu s-a impus forțat, ci din considerente practice. În primul rând, latina era un factor de promovare socială. Nu putea fi cetățean roman, cu avantajele care decurgeau din acest statut, decât cel care adopta obiceiurile, religia și limba cuceritorilor. Cei care voiau să
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
occitană. Spre sfârșitul secolului al VIII-lea, populația de rând a Galiei nu mai înțelege latina bisericească și apare conștiința faptului că se vorbește o limbă diferită de latină. De aceea, la conciliul din Tours (anul 813), preoților li se impune să predice într-un limbaj numit în documentele conciliului "rustica romana lingua". În anul 842, Ludovic Germanul, regele francilor răsăriteni, și fratele său, Carol cel Pleșuv, regele francilor occidentali, jură să fie aliați în opoziția față de fratele lor mai mare
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
epoca Luminilor, iar secolul se termină cu Revoluția care face Franța să intre în epoca modernă. Dacă ordonanțele date în secolul al XVI-lea referitor la folosirea francezei în administrație și justiție n-au fost scrupulos urmate sau au fost impuse numai în unele provincii, în secolul al XVII-lea alte ordonanțe o impun rând pe rând în Béarn (1621), Flandra (1684), Alsacia (1685), Roussillon (1700) etc. Impunerea francezei are loc mai mult în acest domeniu și mult mai puțin în
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
în epoca modernă. Dacă ordonanțele date în secolul al XVI-lea referitor la folosirea francezei în administrație și justiție n-au fost scrupulos urmate sau au fost impuse numai în unele provincii, în secolul al XVII-lea alte ordonanțe o impun rând pe rând în Béarn (1621), Flandra (1684), Alsacia (1685), Roussillon (1700) etc. Impunerea francezei are loc mai mult în acest domeniu și mult mai puțin în folosința de zi cu zi, deoarece autoritățile nu se ocupă de aceasta. Școlarizarea
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
și faptului că prințese franceze sunt căsătorite cu monarhi străini și pleacă împreună cu suitele lor. Se răspândesc astfel și modul de viață, moda, manierele și obiectele de lux franceze. Limba franceză este folosită și de intelectuali, și începe să se impună în diplomație, în locul latinei. La răspândirea francezei în țările de religie protestantă contribuie și protestanții nevoiți să emigreze din Franța în urma revocării edictului de la Nantes. În Olanda se tipăresc în franceză cărți interzise în Franța. Tot aici apar periodice în
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
rămâne și în franceza standard actuală. Încă se mai folosește pronumele demonstrativ neutru "ce" în propoziție incidentă, în construcții care în secolul următor vor fi proscrise: "ce m’a-t-il dit" „mi-a zis el”. În ceea ce privește pronumele interogative, în acest secol impun lingviștii folosirea lui "qui ?" „cine?” ca substitut numai pentru nume de persoane. "Quel ?" „care?” poate fi încă folosit nu numai ca adjectiv, ci și ca pronume, în loc de "lequel": "Quel des trois [...] faut-il que je préfère ?" „Pe care din cei trei
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
fouiller" fr. mod. "Rends-le-moi sans que je te fouille" „Dă-mi-l înapoi fără să te scotocesc eu”. În domeniul lexicului, standardizarea este dominată de puriști în secolul al XVII-lea, dar nu și în epoca Luminilor, când spiritul enciclopedic impune mulți termeni de specialitate. Se înmulțesc împrumuturile din engleză, ca o consecință a „anglomaniei”, provocate de admirația intelectualilor francezi pentru instituțiile politice din Anglia. Ediția a V-a a Dicționarului Academiei (1798) cuprinde circa 60 de împrumuturi noi din engleză
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
putea vedea inscripția „Interzis vorbitul în bretonă și scuipatul pe jos”. În școli, copiii erau pedepsiți dacă vorbeau bretona. Totuși, idiomurile locale nu dispar. În acea perioadă, la sate sunt încă mijlocul de comunicare cotidian. Deși astăzi franceza s-a impus pe tot teritoriul Franței și în țările francofone, ea nu se vorbește la fel în toate regiunile. Variantele regionale ale francezei sunt influențate de trăsături ale idiomurilor locale chiar în vorbirea celor care nu le mai cunosc. În secolul al
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
care își propune teoretizarea occidentalismului că disciplină de studiu. Occidentalismul este văzut în opoziție cu orientalismul și are ca scop principal eliberarea civilizației arabo-islamice de sub tutela Ocidentului care de mai bine de două sute de ani deține hegemonia culturală și se impune ca „unic model de progres și civilizație”. Inițiativa fondării acestei discipline vine ca urmare a atacului cultural îndreptat de Occident începând cu secolul al XIX-lea și instaurarea colonialismului. Acest atac s-a manifestat prin impunerea culturii franceze în zona
Hassan Hanafi () [Corola-website/Science/331736_a_333065]
-
și instaurarea colonialismului. Acest atac s-a manifestat prin impunerea culturii franceze în zona Maghrebului arab și distrugerea școlilor de limbă arabă. Influență vestică persistă, ba chiar se intensifică după obținerea independenței astfel încât elită intelectuală arabă este tributara cadrului teoretic impus de Occident. Mai mult decât atât culturile neoccidentale trebuie să asimilize concepte și terminologie occidentală pentru a putea fi recunoscute pe plan internațional. Așadar concepte precum marxism, liberalism, socialism, naționalism, constructivism au pătruns în cultura arabă după ce au făcut carieră
Hassan Hanafi () [Corola-website/Science/331736_a_333065]
-
1890 despre istoria confruntărilor navale. Cartea detaliază rolul puterii navale în secolul al XVII-lea și secolul al XVIII-lea, și discută diverși factori necesari pentru a sprijini și a obține superioritatea navală maritimă, cu accent pe ce anume se impune pentru a avea cea mai mare și cea mai puternică flotă. Oamenii de știință consideră că această carte a fost cea mai influență carte în domeniul strategiei navale. Politicile sale au fost adoptate rapid de majoritatea puterilor maritime militare majore
The Influence of Sea Power upon History () [Corola-website/Science/331790_a_333119]
-
părăsească golful fluviului Jade. Escadra lui Beatty (4 cuirasate clasa dreadnought și 6 crucișătoare de bătălie) a părăsit fiordul scoțian Firth of Forth. Tactica fundamentală a flotei în acea perioadă era principiul concentrării forțelor (ca în perioadele anterioare). Doctrina tactică impunea apropierea flotelor pentru ca navele să fie într-o formație compactă de coloane paralele, care să permită manevrare relativ ușoară și oferind vizibilitate între nave, ceea ce simplifica transmiterea semnalelor necesare pentru comandă și control. O flotă formată din mai multe coloane
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
pentru a crește mobilitatea și a reduce dependența față de liniile sale de comunicare și aprovizionare, Marlborough a reușit într-un final să întâlnească armata lui Villeroi lângă satul Waterloo, în Belgia, dar bătălia nu a avut loc din cauza veto-ului impus de către deputații Provinciilor Unite, în mod particular de generalul Slangenburg. Marlborough a fost nevoit să se mulțumească cu capturarea cetății Zoutleeuw și cu demontarea liniilor Brabantului dintre acest oraș și Meuse
Bătălia de la Elixheim () [Corola-website/Science/331812_a_333141]
-
ani de război, era agravată de declinul economic și de o iarnă grea care a dus la moartea a mii de francezi. Poporul dorea pacea și o parte a Curții era de aceeași părere. Cu toate acestea, din cauza condițiilor inacceptabile impuse de către Marea Coaliție, Ludovic al XIV-lea refuză să semneze pacea. În iunie, regele a făcut un apel la poporul său, îndemnându-l la un ultim efort pentru a obține o pace onorabilă. Poporul era alături de suveranul său, scandalizat de
Bătălia de la Malplaquet () [Corola-website/Science/331794_a_333123]
-
și anume că „arabii sunt deținătorii limbii arabe” (Nadia Anghelescu). Încă din perioada de dinaintea apariției Islamului, limba arabă era pusă la loc de onoare de către triburile beduine ce locuiau în Peninsula Arabă. Stilul nomad de viață al acestor grupuri a impus o importantă trăsătură - oralitatea, folosirea cuvântului în scopul creării unei forme de artă. A existat încă din această perioadă și până în zilele noastre, în cadrul poporului arab, o fascinație pentru cuvântul rostit frumos, pentru elocvență după cum spune W. Polk: „Limba nu
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]
-
geografic de Linz, Wels a arătat dorința de a găzdui evenimentul. Oberwart cu sala de expoziție și Vorarlberg, cu Vorarlberger Landestheater sunt ultimele orașe care au declarat interes. Pe data de 29 mai 2014 televiziunea gazdă, ORF, și EBU au impus niște cerințe și detalii pentru sala gazdă. Ei au cerut ca sala să fie liberă cu 6-7 săptămâni înainte de concurs și cel puțin o săptămână după. Arena aleasă nu trebuie sa fie în aer liber, să aibă o capacitate de
Concursul Muzical Eurovision 2015 () [Corola-website/Science/331834_a_333163]
-
în 1678, a avut câteva victorii în timpul celui de-al treilea război anglo-olandez. Reputația sa militară și religia sa protestantă au făcut din el un personaj popular în Anglia. Războiul Civil Englez lăsase resentimente între populație și monarhie în privința pedepselor impuse susținătorilor Commonwealthului. În aria sud-orientală a Angliei se aflau multe localități în care opoziția față de monarhie era puternică. Persista teama pentru un potențial monarh catolic intensificată de eșecul lui Carol al II-lea și al Caterinei de Braganza de a
Rebeliunea lui Monmouth () [Corola-website/Science/331829_a_333158]
-
Cultura culinară a musulmanilor a apărut și s-a dezvoltat în același timp cu islamul, cea de-a treia religie monoteistă și ultima dintre cele relevate. Un bun credincios musulman trebuie să cunoască regulile impuse de Coran și de Sunnah (tradiții), pentru a ști ceea ce îi este (sau nu) permis să mănânce. Postul (abstinența) este o obligație religioasă și reprezintă unul dintre stâlpii islamului, alături de credința în unicitatea lui Dumnezeu, rugăciune, danie și pelerinajul la
Cultura culinară în spațiul islamic () [Corola-website/Science/331849_a_333178]
-
cineva din trib, fie devenea proscris și își căuta refugiu într-un trib străin. Deși în teorie un om plătea moartea altuia și astfel vendeta era îndeplinită, răzbunarea neînfrânată putea să aibă loc de ambele părți. În consecință, au fost impuse anumite practici religioase și sociale, ca să asigure măsuri de restrângere a vărsării de sânge. În timpul celor patru luni sfinte trebuia să domnească pacea. Nu numai că nu exista război (mai ales în timpul lunii de primăvară rağab), dar criminalii erau în
Vendeta în spațiul islamic () [Corola-website/Science/331845_a_333174]
-
toți. Și femeile puteau să asigure protecție, aruncându-și manta asupra celui amenințat. Odată cu sosirea Profetului Muhammad, și căderea, cel putin parțială, a vechiului sistem de organizare, s-a pus întrebarea dacă e suficient de convingător, de puternic, pentru a impune schimbări radicale. După ce a ajuns la Medina, Muhammad a dat anumite reguli care să guverneze relațiile între comunitățile mixte care trăiau acolo, și să creeze o comunitate religioasă, 'umma, unde singura formă legitimă de război era aceea în numele lui Dumnezeu
Vendeta în spațiul islamic () [Corola-website/Science/331845_a_333174]
-
femeie omora altă femeie cu statut marital sau personal diferit de al său, era țintită o rudă a criminalei, cu un statut asemănător cu cel al victimei. Intenționată sau nu, crima era tratată în același fel, exista o pedeapsă egală impusă de tribul celui ucis, asupra ucigașului și tribului său, nu se lua în considerare dacă a fost o crimă voluntară, vârsta vinovatului sau condițiile în care a avut loc crima. Un alt obicei este ca în schimbul răzbunării, tribul din care
Vendeta în spațiul islamic () [Corola-website/Science/331845_a_333174]
-
vendeta avuse loc mai demult, membrii familiilor încă se considerau dușmani. Sociologul Max Weber considera vendeta o instituție universală, care aparține logicii tuturor popoarelor și culturilor. Cu excepția orașelor, conform lui Weber, Orientul nu a știut niciodată prea mult despre ordinea impusă de poliție, de exemplu. Orașul tradițional oriental, construit în special în scopuri administrative, a instalat, poate, în teorie, ordinea poliției, dar eficacitatea sa încetează la scurt timp, în spatele pereților orașului. Sociologul concluzionează că vendeta are o anumită ordine socială, dar
Vendeta în spațiul islamic () [Corola-website/Science/331845_a_333174]
-
societatea greacă antică a fost acela de „cetățean (membru al cetății)”, ca unic beneficiar de drepturi și libertăți civice. Cetățean deveneau doar copiii născuți din căsătoria dintre un cetățean și o femeie liberă, fiică a unui cetățean. Acest fapt a impus o reglementare și un control strict al societății asupra relațiilor dintre bărbați și femei. Grecii antici au fost nevoiți să renunțe la poligamie și să adopte un model social strict monogam. Au fost reglementate legal aspectele referitoare la adulter, căsătorie
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]