14,667 matches
-
regelui Frederic al II-lea al Prusiei, conflictele lui Henric cu "Frederic cel Mare" sunt aproape legendare. În 1740, nu avea decât 14 ani când fratele lui mai mare, Frederic al II-lea al Prusiei, devenit rege, l-a numit colonel al regimentului 35 de infanterie și a participat la războiul silezian. Henric a trăit în umbra fratelui său, Frederic cel Mare, și uneori a criticat strategiile militare ale regelui și politica externă. În 1753 și-a publicat memoriile sub pseudonimul
Prințul Henric al Prusiei (1726-1802) () [Corola-website/Science/323927_a_325256]
-
iconomicos și că spre închipuirea smetului să se rânduiască pe dumnealui inginerul, maiorul Singurov"". Singurov a desfășurat o bogată activitate inginerească în Moldova; el a fost numit inginer principal în 1833, pentru ca în 1854 să fie avansat la gradul de colonel și numit director al Departamentului lucrărilor publice. Inginerul rus M. Singurov a întocmit un deviz (smet) din care reies o serie de elemente de construire a podului și anume: Valoarea devizului a fost calculată de Singurov la 25.153 lei
Podul Doamnei () [Corola-website/Science/323961_a_325290]
-
înconjurat de soldați britanici, care i-au strigat să se predea. Britanicii, crezând că l-au prins pe Washington, l-au înjunghiat cu baionetele, i-au spart capul cu o muschetă și l-au lăsat să moară. Secundul lui Mercer, colonelul John Haslet, a fost împușcat în cap și a murit. Cincizeci de infanteriști ușori au plecat în urmărirea oamenilor lui Mercer când a apărut o brigadă odihnită de 1100 de americani sub comanda lui Cadwalader. Mawhood și-a adunat oamenii
Bătălia de la Princeton () [Corola-website/Science/319379_a_320708]
-
și Ion nu venise să-i aștepte la gară, ei sunt conduși de Groghan la saloon-ul local, unde Traian reușește să câștige la poker o sumă mare de dolari și pe Bob Rupert (Ahmed Gabbany), un sclav negru al colonelului confederat Anderson (Zoltan Vadasz). Sosirea în saloon a "profetului" poligam cu cele 15 soții ale sale duce la întreruperea distracției, el certându-i pe locuitori că încalcă legile sfinte și se dedau băuturii și desfrânării. Prin intermediul cunoștințelor limitate de limbă
Profetul, aurul și ardelenii () [Corola-website/Science/319397_a_320726]
-
îl leagă de stâlp pe Traian și-l bate cu biciul. La sugestia lui Groghan, "profetul" îi eliberează pe cei trei (Traian, Romi și sclavul Bob) pentru a-i duce la fratele lor, John. În fața lor, Groghan îl împușcă pe colonelul Anderson care venise să protesteze față de abuzurile săvârșite de Walthrope. Fiind puși în libertate, cei doi frați Brad și cu Bob construiesc o colibă la poalele munților, înălțând la intrarea în gospodărie un steag românesc. Ei se ocupă cu pescuitul
Profetul, aurul și ardelenii () [Corola-website/Science/319397_a_320726]
-
Ciobanu, Ovidiu Iuliu Moldovan și Mircea Diaconu, precum și de regizorii Dan Pița și Mircea Veroiu. În acest film apar și câțiva actori care interpretaseră alte roluri în filmul "Profetul, aurul și ardelenii": Zoltan Vadasz este aici Peter Orban (după ce fusese colonelul confederat Anderson), Carmen Galin este doamna McCallum (după ce o interpretase anterior pe una din soțiile „profetului”), Lucian Iancu este unul din oamenii lui McCallum (după ce fusese unul din oamenii „profetului”). Muzica celor trei filme din seria „Ardelenii” a fost compusă
Pruncul, petrolul și ardelenii () [Corola-website/Science/319420_a_320749]
-
care erau transportați bani. Un tren care transporta pasageri și saci cu dolari în Vestul Sălbatic oprește în plin câmp și este atacat de indieni. Vagonul unde se aflau banii este deschis cu ajutorul dinamitei, iar sacii cu dolari sunt furați. Colonelul Wilkinson (Ion Pascu) - reprezentantul Comisiei pentru indieni - și ceilalți ofițeri din tren sunt uciși în schimbul de focuri. Din cauza faptului că pasagerii își dăduseră seama că cei care au atacat trenul erau de fapt niște bandiți deghizați în indieni, atacatorii îi
Artista, dolarii și ardelenii () [Corola-website/Science/319419_a_320748]
-
pentru a da vina pe indieni. Conducătorul bandiților era Ambrose Green (Előd Kiss), dar cel care a plănuit și coordonat atacul a fost Wheeler (Mircea Albulescu). Bandiții îi dezbracă pe ofițeri de uniforme, iar Wheeler îi fură uniforma și identitatea colonelului Wilkinson. Scena atacului este observată de adevărații indieni care, însă, nu intervin. În acest timp, prin apropiere trec cei trei frați Brad: Traian (Ilarion Ciobanu), Ion (Ovidiu Iuliu Moldovan) și Romi (Mircea Diaconu), însoțiți de June Ambler (Tania Filip), o
Artista, dolarii și ardelenii () [Corola-website/Science/319419_a_320748]
-
Anabell Lee (Rodica Tapalagă). Traian Brad merge la spectacol, împreună cu Bob, și se îndrăgostește de Anabell, pe care o consideră „o fată bună, dar fără noroc”. Spectacolul este întrerupt de sosirea în oraș a lui Wheeler, care se dă drept colonelul Wilkinson și aduce vestea că trenul a fost atacat de indieni. El organizează o patrulă care se deplasează la locul atacului și-i găsește pe pasageri uciși și scalpați. Cercetașul localnic Barney (Traian Costea) nu crede că trenul a fost
Artista, dolarii și ardelenii () [Corola-website/Science/319419_a_320748]
-
a se putea apăra de ticăloși, el antrenându-se în fiecare seară. Auzind de sosirea unui nou transport de bani (100.000 de dolari), care erau destinați pentru plata salariilor angajaților de la Western Line Fox, Wheeler (care se dădea drept colonelul Wilkinson) îi scoate pe soldați din oraș sub pretextul că trebuie să apere orașul de atacurile indienilor. În ziua sosirii banilor, Anabell și Traian sunt invitați la bancă de către director (Ioan Henter) pentru a le arăta seiful. Ajunși înăuntru, bandiții
Artista, dolarii și ardelenii () [Corola-website/Science/319419_a_320748]
-
în acel timp guvernul neoficial al evreilor din Palestina, s-a lansat într-o campanie de achiziție de arme și de recrutări de soldați. David Ben Gurion (care va deveni întâiul primul-ministru al noului stat al Israelului) a apelat la colonelul evreu american David Marcus pentru a-l ajuta în gasirea unui comandant capabil să organizeze și, eventual, să conducă noua armată. Deoarece Marcus nu a găsit pe nimeni corespunzător, a decis să preia această sarcină și, ca rezervist, a cerut
Războiul Arabo-Israelian din 1948-1949 () [Corola-website/Science/319443_a_320772]
-
Pentagonului de a acționa ca voluntar într-o țară străină. În 1948 Departamentul Apărării din SUA i-a acordat aprobarea, cu condiția de a o face incognito, pentru a nu leza alianța cu britanicii. În luna ianuarie a anului 1948, colonelul Marcus a aterizat la Tel-Aviv sub numele „Michael Stone”. Situația militară a evreilor era dificilă, lipsiți de arme și muniții pentru infanterie, artilerie, aviație. Hagana era organizația militară insurgentă principală a evreilor din Palestina, efectivă în realizarea proiectelor sale, dar
Războiul Arabo-Israelian din 1948-1949 () [Corola-website/Science/319443_a_320772]
-
de secretarul Mircea Ionnițiu, de aghiotantul Emilian Ionescu și de generalul Gh. Mihail, consilierul său pe probleme militare. La Casa Nouă a avut o întâlnire a regelui cu liderii militari, care s-au pronunțat în favoarea loviturii; printre ei era și colonelul Dumitru Dămăceanu, comandantul garnizoanei București. La întâlnire au participat și Constantin Sănătescu, Ion Mocsoni Styrcea, Grigore Niculescu Buzești, Mircea Ionnițiu, generalii Gheorghe Mihail și Aurel Aldea. Dămăceanu a fost întrebat de cât timp avea nevoie pentru a strânge trupe pentru
Lovitura de stat de la 23 august 1944 () [Corola-website/Science/319829_a_321158]
-
Satiric (Kabaret Satiri) din Tel Aviv în martie 1969. În amândouă aceste creații Levin s-a ridicat contra patosului militarist local. De pildă scheciul „Ordinul de front al victoriei al Războiului de Unsprezece minute” era o parodie după cuvântarea locotenentului colonel Shmuel Gonen Gorodish de la finele Războiului de Șase Zile, cel intitulat „Convorbiri de pace in Orientul Mijlociu” își bătea joc de conducătorii israelieni culcați pe laurii victoriei, iar numărul „ Pătrate în cimitir” se ocupa la un mod macabru de doliul militar
Hanoch Levin () [Corola-website/Science/319910_a_321239]
-
sate aflate în apropierea sa, un teritoriu cu peste 92% populație românească. La 11 km sud de Herța, în punctul numit Stejarul Scorburos, trupe din Regimentul 16 Artilerie Bacău îi așteaptă pe sovietici. Cum aceștia nu se opresc din înaintare, colonelul Bota, comandantul regimentului, ordonă foc de avertisment. Surprinsă de acest atac, unitatea sovietică se oprește din înaintare și montează stâlpii de graniță. Corpurile neînsuflețite ale celor trei militari uciși au fost transportate la Dorohoi. În ziua de 1 iulie 1940
Ioan Boroș () [Corola-website/Science/319941_a_321270]
-
a fi primul ofițer al Armatei Române, căzut la datorie în reliminariile celui de-al doilea război mondial. La 29 iunie 1998, la prima comemorare a eroului Ioan Boroș, a participat și Ioanița Boroș, fiica sa, medic la Constanța și colonelul (r) Traian Jugureanu, cel care s-a ocupat de transportarea rămășițele pământești ale căpitanului Boroș de la Dorohoi la Bacău. În prezent, o stradă din municipiul Bacău poartă numele de ""Căpitan Ioan Boroș"".
Ioan Boroș () [Corola-website/Science/319941_a_321270]
-
al forțelor armate cubaneze care a luptat în Congo sub conducerea lui Che Guevara în anii 1960. Fariñas a fost el însuși membru al forțelor armate cubaneze care au luptat în Angola, fiind medaliat în 1981, când era sub comanda colonelului Antonio Enrique Luzon și a fost rănit în luptă. În 1982 Fariñas a fost trimis la Tambov, lângă Moscova, URSS pentru la o școală militară. În 1993, reîntors în Cuba, a fost ales secretar-general al sindicatului muncitorilor din domeniul sănătății
Guillermo Fariñas () [Corola-website/Science/319933_a_321262]
-
se crease, la atrocitățile jandarmilor și ale „gărzilor de oțel” ungurești. Lupta lor pentru emancipare națională și autodeterminare intra acum în ultima fază. Cu o zi înainte, dr. Otto Roth, membru în conducerea Partidului Social Democrat din Ungaria și locotenentul colonel Albert Bartha, șeful Statului Major al Comandamentului Militar Timișoara, au participat, în Budapesta la întrunirea liderilor politici maghiari. Întorși la Timișoara, au convorbiri, în seara de 30 octombrie, cu fruntașii maghiari locali și decid ca la adunarea populară din ziua
Unirea Banatului cu România () [Corola-website/Science/319959_a_321288]
-
a autonomiei Banatului sub forma Republicii Bănățene și totodată o exprimare limpede a voinței bănățenilor de Unire cu România. Tot în ziua de 31 octombrie s-a constituit „Sfatul Național Militar al Șvabilor” din Banat, având ca lider pe locotenentul colonel Albert Fuchs. La 10 noiembrie, Consiliul Național Român Central cu sediul la Arad, a trimis o notă ultimativă Consiliului Național Maghiar pentru predarea guvernării și administrației Banatului și Transilvaniei. Nota avea termen 2 zile. Budapesta a cerut o prelungire cu
Unirea Banatului cu România () [Corola-website/Science/319959_a_321288]
-
în Banat. Gheorghe Dobrin a fost numit prefect pentru județul Severin cu sediul la Lugoj, iar Aurel Cosma pentru județul Timiș-Torontal, cu sediul la Timișoara. La 3 august 1919 în Timișoara au intrat primele unități ale armatei române, sub comanda colonelului Economu, în uralele mulțimii entuziasmate. În piața din centrul orașului, care de atunci se va numi „Piața Unirii”, armata a fost primită de oficialitățile locale și de reprezentanți ai minorităților. Pentru a pecetlui actul unirii Banatului cu România, au sosit
Unirea Banatului cu România () [Corola-website/Science/319959_a_321288]
-
pe care l-au avut primele serii la public, a fost filmată și o a treia. După cum este specificat pe genericul de început, acest film a fost realizat cu sprijinul Inspectoratului General al Miliției, fiind folosiți pe post de consultanți colonelul Valeriu Buzea și căpitanul George Sandu. Filmul a purtat inițial titlul „Brigada mărunțișuri”. Filmările au avut loc în perioada mai - octombrie 1970. Cheltuielile de producție s-au ridicat la 2.400.000 lei. O parte din scene au fost filmate
Brigada Diverse intră în acțiune () [Corola-website/Science/319974_a_321303]
-
prezența mai multor membri ai Academiei Române și a personalităților politice și culturale cum ar fi Simion Mehedinți, I.Gh. Duca - ministrul instrucțiunii publice și cultelor, Alexandru Lapedatu - ministrul cultelor și artelor, episcopul Lucian Triteanu, D.C. Istrati, George G. Mârzescu, I. Onciul, colonelul Anghelescu - adjutant regal, printre cei care au luat cuvântul numărându-se și scriitorul Mihail Sadoveanu, după cum relatează ziarul "Adevărul" din 5 iunie 1928, sub titlul "Pelerinajul Academiei la Mircești" .
Casa memorială Vasile Alecsandri de la Mircești () [Corola-website/Science/315937_a_317266]
-
prezența mai multor membri ai Academiei Române și a unor personalități politice și culturale ca Simion Mehedinți, I.Gh. Duca (ministrul instrucțiunii publice și cultelor), Alexandru Lapedatu (ministrul cultelor și artelor), Lucian Triteanu (episcopul Romanului), D.C. Istrati, George G. Mârzescu, I. Onciul, colonelul Anghelescu (adjutant regal), printre cei care au luat cuvântul numărându-se și scriitorul Mihail Sadoveanu, după cum se relatează în articolul ""Pelerinajul Academiei la Mircești"" publicat la 5 iunie 1928 în ziarul "Adevărul". În partea stângă a mausoleului s-a pus
Mausoleul lui Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/315939_a_317268]
-
de întreținere. Nemaifiind îngrijit, el a început să se degradeze. Într-un raport din 1978, conacul este prezentat ca fiind degradat, iar grinzile și acoperișul pe punctul de a se dărâma. După cum își amintesc localnicii, înainte de revoluția din decembrie 1989, colonelul Radu Strâmbeanu, fiul ultimului proprietar al moșiei, a venit o dată de la Craiova, unde locuia, pentru a vizita fosta moșie de familie și a rămas impresionat neplăcut de disprețul cu care era utilizat fostul conac părintesc. După răsturnarea regimului comunist, conacul
Conacul din Tupilați () [Corola-website/Science/315965_a_317294]
-
scria că Tatiana era rezervată și "mai echilibrată" însă mai puțin deschisă și spontană în comparație cu Olga. De asemenea, era mai puțin talentată decât Olga însă mai muncitoare și mai dedicată de a vedea proiectul finalizat față de sora ei mai mare. Colonelul Kobilinski, gardă personală la Țarskoe Selo și Tobolsk spunea că Tatiana "nu avea gust pentru artă. Poate era mai bine pentru ea dacă ar fi fost bărbat." Alții spuneau că talentul artistic al Tatianei era exprimat prin lucrurile de mână
Marea Ducesă Tatiana Nicolaevna a Rusiei () [Corola-website/Science/315994_a_317323]