14,519 matches
-
ducele de Lotharingia, dat fiind că Henric al IV-lea a murit în 1106, iar partizanii noului împărat Henric al V-lea au început să îi atace pe cei ai tatălui. Câmpurile din Belgia au fost devastate, Limburg a fost cucerit, iar Henric a fost luat prizonier și închis în Hildesheim. Ducatul de Lotharingia a revenit lui Godefroi de Louvain. Henric a evadat ulterior și a încercat să recupereze Limburg și Lotharingia Inferioară. El a eșuat în tentativa sa și a
Henric de Lorena Inferioară () [Corola-website/Science/328581_a_329910]
-
dintre Mitropoliții Proilavi: Daniil, Ioachim, Chiril și Partenie al II-lea, precum și doi episcopi de sine stătători: Neofit și Amfilohie. În urma luptei de la Stănilești (1711) dintre ruși, moldoveni și turci, turcii ocupă străvechea cetate moldovenească Hotin. În anul următor, ei cuceresc câteva sate din ținuturile Soroca și Iași, iar în 1715, o porțiune din ținutul Cernăuți. Toate aceste teritorii s-au constituit, în 1715, în raiaua Hotinului. Granițele raialei erau delimitate de râurile Nistru la nord, Ciuhur la est, Prut la
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
are loc un nou război ruso-turc, fapt care face ca între 1769-1774 toate teritoriile din jurisdicția Mitropoliei Proilaviei, împreună cu Moldova și Țara Românească să se afle sub ocupația și administrația Imperiului Rus. Orașul Ismail, cu sediul Mitropoliei este asediat și cucerit la 16 august 1770 de trupele rusești conduse de mareșalul Piotr Rumianțev. Soarta mitropolitului Daniil este una incertă, mitropolia, ca și episcopia Hotinului, încetând practic să existe. Merită adăugat că, pentru exact același moment, când rușii luau de la turci și
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
Muntele bătrânului”, din cauza zăpezii albe care îi acoperă capul în timpul iernii. După Cartea biblică a Ieșirea (Bamidbar) și cea a Deuteronomului, regiunea Hermon făcea parte în vechime din teritoriul stăpânit de Og, regele Basanului, pe care Moise l-a înfrânt, cucerindu-i țara. Relatarea biblică marchează ca granița de nord a regatului antic Israel, zona limitrofă fiind în posesiunea unei jumătăți din tribul Manase (Menashe). (Cronici 1, 5,23): „Urmașii jumătății din tribul lui Manase au trăit în acel pământ de la
Muntele Hermon () [Corola-website/Science/328622_a_329951]
-
unde este unire acolo a poruncit Domnul binecuvântarea și viața până în veac" În perioada celui de-al doilea Templu în această zonă se afla așezarea înțelepților evrei Bnei Betira.( בני בתירא). Se știe și că regele Iudeei Alexander Yannay a cucerit Hermonul și a convertit la iudaism pe itureii care trăiau acolo. În Noul Testament joacă Muntele Hermon doar un rol indirect. După narațiunea Evangheliei, Iisus a poposit la Caesarea Philippi (astăzi Banias) la poalele muntelui (Marcu 8.27 etc) De aceea
Muntele Hermon () [Corola-website/Science/328622_a_329951]
-
elefanți îi fuseseră omorâți iar majoritatea celorlalți de pe flancul stâng capturați de seleucizi. Victoria ptolemaică a însemnat păstrarea pentru moment a controlului asupa Coele-Siriei și a Palestinei, singura pierdere teritorială fiind orașul Seleucia-Pieria. Situația însă nu a durat mult, Antiohus cucerind în cele din urmă cele două provincii în urma Bătăliei de la Panium (198 î.Hr.), unde l-a învins pe fiul lui Ptolemeu, Ptolemeu al V-lea. Unul din principalele motive pentru victoria lui Ptolemeu a fost contingentul de falangiți egipteni. Potrivit lui
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
Simon de Keza, un preot de la curtea regală maghiară, a scris în anul 1283 a doua cronică maghiară care s-a păstrat până în zilele noastre. El este primul care a lansat supoziția că ungurii sunt înrudiți cu hunii, cei care cuceriseră ce mai multe secole înainte Bazinul Panonic. Ar rezulta din aceasta că ungurii nu au făcut decât să recucerească un teritoriu pe care îl stăpâniseră înaintașii lor. Tot Simon de Keza amintește de popoarele din spațiul panonic: „După ce însă fiii
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
asemenea tactica războinicilor maghiari, care se prefăceau că se retrag, numai pentru ca să contraatace inamicul care pornea dezordonat în urmărire. Martorii invaziilor maghiare au subliniat sălbăticia ungurilor, care obișnuiau să îi masacreze pe aproape toți bărbații din așezările pe care le cucereau. Întreg teritoriul Bazinului Panonic a fost controlat de prin 560 de avari, un popor turcic . După sosirea lor în regiune, ei și-au impus autoritatea împotriva gepizilor, care stăpâniseră până în acel moment teritoriile de la est de râul Tisa . La început
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
voievodatul lui Glad sunt prezentate în Gesta Hungarorum Este aproape sigur că au existat cronici mai vechi, care menționau formațiunile statale și liderii acestora care au existat în regiunea în care au „descălecat” ungurii sau pe care aveau să o cucerească mai târziu. Anonymus a scris pentru prima oară despre „slavi, bulgari, vlahi și păstorii romani” care locuiau în regiune, dar de asemenea se referă la „un popor numit "kozar"” și la secui. În mod asemănător, Simon de Keza îi numește
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
continuare că ungurii ocupau deja în 893 „atât Dacia de aceasta și de cealaltă parte” a Tisei, la est de Dunăre și Hron. Cronicile maghiare afirmă cu toate că secuii erau deja prezenți în Bazinul Panonic în momentul în care ungurii au cucerit teritoriul. Gyula Kristó consideră că atât Aventinus cât și tradiția istorică maghiară subliniază o ocupație timpurie a regiunii estice a Bazinului Panonic de către trupele auxiliare ale confederației tribale maghiare Annales Fuldenses descriu evenimentele din 894, când ungurii au traversat Dunărea
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
și Simon din Kéza plasează această rută prin pasurile nord-estice ale munților, în vreme ce Cronica pictată descrie sosirea lor în Transilvania. După Anonymous, ungurii au ocupat teritorii între Dunărea și Tisa, iar mai apoi au luptat cu Menumorut, pentru ca apoi să cucerească Transilvania lui Gelu. Mai târziu, ungurii i-a atacat pe slavii șăi bulgarii conduși de Salanus, care ocupau teritoriile centrale dintre Dunăre și Tisa. Salanus a beneficiat de ajutorul bulgar și bizantin împtriva atacului maghiarilor. Simon din Kéza scrie însă
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
teritoriile din nordul fluviului, dar margraful Bavariei Luitpold i-a înfrânt în noiembrie 900, urmărindu-i în timpul retragerii de la Passau până la Krems an der Donau. Victoria bavarezilor a fost facilitată de puternica fortăreață de pe Enns. În ciuda oricăror înfrângeri, ungurii au cucerit controlul de necontestat asupra Panoniei. Cronica lui Nestor menționează de asemenea acest eveniment când amintește de alungarea de către unguri a "volohilor" care îi subjugaseră mai înainte pe slavii din Panonia. Numele de "volohi" a fost asemanat cu numele italienilor de
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
său vitreg, Manfred activă că vicar. În ianuarie 1252, Conrad a invadat Apulia cu sprijinul unei flote venețiene și a reușit cu succes să îl împresoare pe Manfred și să exercite controlul asupra regiunii. În octombrie 1253, trupele sale au cucerit Napoli. Cu toate acestea, Conrad nu a reușit să îi spună pe sprijinitorii papei, iar suveranul pontif a oferit în schimb Sicilia lui Edmund Crouchback, fiul regelui Henric al III-lea al Angliei (1253). Conrad a fost excomunicat în 1254
Conrad al IV-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/328649_a_329978]
-
Flandra. Balduin i-a acordat lui Dirk Flandra imperială ca apanaj - inclusiv insulele din Frizia apuseană de pe râul Scheldt. Robert a devenit apoi tutore al fiului său vitreg, dobândind controlul asupra insulelor de la răsărit de Scheldt. Robert a reușit să cucerească Kennemerland (teritoriul din nordul Olandei), însă l-a deținut doar pentru scurtă vreme. Ca urmare, Robert era de acum conducător asupra întregii Frizii, atât în dreptul său propriu cât și în cele al lui Dirk. Moartea fratelui său, Balduin al VI
Dirk al V-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328668_a_329997]
-
revizionist menționează Yodfat în rând cu cetățile Masada și Beitar care au intrat în legendă prin rezistența lor în fața romanilor. „Beitar ce-a căzut, Yodfat și Masada, nălțate fi-vor în glorie și mândrie... să mori ori muntele să-l cucerești, Yodfat, Masada, Beitar”. (în ebraică) עתמול 151 ע' 7: אביעם מרדכי / העד
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
DT și Ana Kareeva de la GOG Svendborg Gudme. Sezonul competițional 2006-07 a fost unul foarte bun pentru , care a câștigat campionatul Rusiei și Cupa EHF. Anul următor, deși a pierdut titlul în Rusia în fața celor de la Lada Togliatti, Zvezda a cucerit cel mai important trofeu european intercluburi, Liga Campionilor EHF. Pe 14 septembrie 2008, în Sala Sporturilor „Olimpiskii” din Cehov, Zvezda a câștigat un alt trofeu prestigios, Trofeul Campionilor EHF. În semifinalele competiției, echipa din Zvenigorod a învins-o cu scorul
Zvezda Zvenigorod () [Corola-website/Science/328698_a_330027]
-
în rândul tradiționaliștilor, pe care Wu le-a manipulat în mod eficient, de obicei, în mod brutal. Ea a extins competențele poliției secrete, și sute de opozanți au fost exilați, închiși sau chiar uciși. Și-a trimis generalii numit să cucerească Coreea. A influențat răspândirea budismului în Chină și a făcut această religie oficială, înlocuind Taoismul. A redus taxele și a crescut producția din agricultură.Ea a ținut acest post de împărat pentru aproximativ 15 de ani, până când, la vârsta de
Wu Zetian () [Corola-website/Science/328744_a_330073]
-
insulă se răspândește holera, adusă de Batu, rajahul din Mati, aflat în slujba lui Brooke. În urma epidemiei de holeră, populația din Mompracem este mult redusă numeric. Profitând de această situație, Brooke atacă insula cu soldații săi și reușește să o cucerească. Sandokan, Yanez, Marianna și un grup de oameni loiali încearcă să scape, dar în timpul fugii Marianna este rănită de un glonț în abdomen și moare după scurt timp. Grupul supraviețuitor părăsește insula cu o barcă de pescuit și navighează pe
Sandokan, tigrul Malaeziei () [Corola-website/Science/328741_a_330070]
-
Ministerul Culturii din Grecia invită artistul la Atena, si reiterează expoziția sub titlul „Raport către Bizanț”. ... „Universul de imagini care ilustrează cu putere, imensă acolada care unește, peste timp, straturi succesive ale mării spiritualități” (poetul și criticul Corneliu Antim) a cucerit Grecia, entuziasta, unanimă în apreciere. Artistul oferă orașului Atena lucrarea-simbol al expoziției, un clopot, „că un tribut de onoare fă a de civilizația bizantina”. Pe bulevardul Vassilissis Sofias nr. 39, „impozant, hieratic, clopotul bizantin domină spațiul spiritual al celui mai
Ștefan Râmniceanu () [Corola-website/Science/328760_a_330089]
-
120.000 de oameni. După Herodot, Sparta ar fi trimis 45.000 de oameni, dintre care: 5.000 de cetățeni spartani (războinici profesioniști), 5.000 de hopliți din Laconia (perieci) și 35.000 de hiloți (care făceau parte din populațiile cucerite de spartani). Alături de spartani, numeroase alte cetăți grecești au trimis trupe la Plateea, cu următoarele efective: Numărul total al luptătorilor greci așa cum rezultă din tabelul de mai sus poate fi acceptat ca rezonabil și posibil, având în vedere că în
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
era comandată de Datis. În anul 490 î.Hr. armata și flota persană s-au pus în mișcare. După ce s-au îmbarcat pe corăbii în porturile de pe coasta ioniană, perșii au traversat Marea Egee în direcția insulei Eubeea și, în trecere, au cucerit insulele Naxos și Delos. Odată ajunși pe insula Eubeea, perșii au distrus cetatea Carystos, care refuzase să se predea, apoi au cucerit Eretria, abandonată de aliații săi atenieni. A fost prima etapă a răzbunării lui Darius pentru intervenția Atenei și
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
corăbii în porturile de pe coasta ioniană, perșii au traversat Marea Egee în direcția insulei Eubeea și, în trecere, au cucerit insulele Naxos și Delos. Odată ajunși pe insula Eubeea, perșii au distrus cetatea Carystos, care refuzase să se predea, apoi au cucerit Eretria, abandonată de aliații săi atenieni. A fost prima etapă a răzbunării lui Darius pentru intervenția Atenei și Eretriei în revolta ioniană: Eretria a fost complet distrusă, iar populația care a mai scăpat cu viață a fost deportată tocmai în interiorul
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
de oameni). În primăvara anului 480 î.Hr. el a traversat Hellespontul pe un pod de vase și, sprijinit de o flotă puternică, a înaintat spre Grecia centrală. Deși spartanii regelui Leonidas au rezistat eroic la Termopile, perșii au avansat în Attica cucerind și incendiind Atena. Datorită însă victoriei de la Salamina a flotei ateniene conduse de Temistocle, temându-se că grecii ar putea ataca podul de vase de peste Hellespont, blocându-i astfel trupele în Europa, Xerxes s-a retras împreună cu grosul armatei în
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
mai ales sub forma invaziilor pustiitoare ale spartanilor și aliaților acestora împotriva Atenei și a cetăților-stat care îi rămăseseră fidele. Una dintre primele acțiuni militare din acest război a fost cea prin care Teba, aliată a Spartei, a încercat să cucerească Plateea, aliată tradițională a Atenei de peste un secol. Conform lui Tucidide, în aprilie 431 î.Hr., unei mici armate formată din 300 de tebani i s-a permis accesul în cetatea Plateea, în timpul unei nopți furtunoase și fără lună, de către doi
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
atunci pe tebani; într-unul dintre rarele cazuri din antichitate în care atât femeile, cât și sclavii au luat parte la luptă, plateenii au ucis circa 180 din cei 300 de tebani. Teba a pregătit o nouă expediție pentru a cuceri Plateea, dar vremea nefavorabilă și inundațiile provocate de revărsarea râului râului "Aesopos" au întârziat reluarea ostilităților. Plateenii, pentru a preveni orice încercare a armatei tebane de a-i captura pe concetățenii lor care locuiau în afara zidurilor de apărare ale cetății
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]