14,797 matches
-
sale repetate în adâncurile bolii. Mama mea nu era o mamă eroină. Dar nici victimă nu era, după cum aveam să aflu în decursul celor mai mult de douăzeci de ani de boală. Își explica boala ca fiind o pedeapsă de la Dumnezeul în care nu credea, pentru cele douăzeci de chiuretaje pe care le făcuse înainte de a mă avea pe mine. În cazul ei, fericit, nu era vorba despre intervenții obscure, făcute de medici miloși sau de moașe compătimitoare, prin nu știu ce unghere
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
vârful munților, unde se încheie hotarele acestui pământ. Voind noi împreună cu ceilalți domni boieri, după cum am mai spus mai sus, pentru puterea și întărirea acestei cărți a noastră, ce după în trecerea noastră dintre cei vii, dacă pe acel care Dumnezeu prea milostiv îl va fi așezat în această domnie și stăpânire a acestei Țări Românești fie dintr unul sau din celălalt neam domnesc sau din orice neam ar fi, dacă acela va cinsti și va păzi la puterea și trăinicia
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
-i fericească trupul și sufletul și să-l binecuvinteze atât în veacul acesta cât și în celălalt. Deasemenea iarăși, dacă cineva ar lăsa la părăsire sau ar strica hotărârile cele mai sus scrise, încheiate și întărite de mine, pe acela Dumnezeu să-l înădească și să-l pedepsească cu trupul și cu sufletul la chinurile veșnice ale iadului, să fie muncit la un loc cu Iuda și Arie și așa cum era spusa printre iudei, sângele lui Hristos să fie împotriva lui
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
va risipi și nu va întări, și pe acela domnul Dumnezeu să-l ucidă aici cu trupul, iar în veacul viitor sufletul lui și să aibă parte cu Iuda și cu Arie și cu alți iudei care au strigat asupra Dumnezeului nostru Iisus Hristos și-au spus (....) sângele lui asupra lor și copiilor lor, ceea ce este și va fi în veci, amin. Martorii acestei porunci a Domniei mele : Jupan Neagu (....), vornic, Jupan Dragomir al lui Manea, Jupan Cazan al lui Sahac
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
întunecate ? Cîte existențe neștiute de nimeni ? Cîte zbateri inutile ?“. Liniștea nopții mă împingea la contemplație, aerul rece îmi dădea un sen timent tonic. (Nu știu ce e un sentiment tonic, dar am văzut că ex presia se folosește.) Mă simțeam un mic dumnezeu ce tutelează de la înălțimea etajului cinci exis tențele mizere și inconștiente, animalice de-a dreptul - căci ce e mai animalic decît somnul sau foielile transpi rate, pe lumina stinsă, din așternuturi ? Nu m-am gîndit niciodată că, prin forța împrejurărilor
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
inundație din China până la nu știu ce naștere de octeți din Mexic, de la deznădejdile la fericirile locuitorilor acestei lumi, când ochiul tău vede tot, de undeva de unde nu poți fi atins, trebuie că ajungi să te consideri, măcar pentru moment, un mic dumnezeu. Partea proastă e că povestea lumii, pe care se ba zează totul, este contrafăcută, departe de ceea ce e sau înseamnă lumea cu adevărat. Marc Augé, în textul său, merge pe sentimentul de siguranță indus, mai degrabă decât pe cel de
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
și în cele din urmă la creionarea unei imagini cristice a lui Păunescu (sa vorbit despre faptul că „era solidar cu cei năpăstuiți“ sau despre „sărăcia“ lui) și la afirmarea răspicată că el este Dumnezeu („Adrian Păunescu a fost un dumnezeu pentru poporul român“; „Pentru noi a devenit o a doua religie, iar Adrian Păunescu, Dumnezeu“). Maicămea mia povestit că, la moartea lui Stalin, a plâns din toată inima. Era elevă și, bombardată cu discursurile de la radio în care i se
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
răspundea la numele de Buonarotti. În confruntarea cu Prometeu, Zeus Însuși a devenit altul. Nici un zeu nu e mai uman ca acest Zeus disprețuit care nu poate să-i ierte titanului orgoliul, dar n-are Îndrăzneala să-l omoare. Un Dumnezeu ce se teme, În locul unuia indiferent, este opera lui Prometeu care, legat de stîncă, se uită neînduplecat spre cer, umplînd abisul cu disprețul său și obișnuindu-ne cu ideea că avem dreptul la mai multă mîndrie. O toropeală Îl cotropește
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
constatat că În interior spațiul e meschin și n-are nici pe departe măreția unei catedrale gotice. Armonia rațională a templelor grecești a fost gîndită pentru a se impune sufletului fără s-o atingem. Noli me tangere, cum spune și Dumnezeul lui Correggio. Pe drumul rîvnit de cei care ne-au Îndemnat să facem versuri antice pe idei moderne nu putem ajunge Însă decît la un Apolo prea aseptic pentru a fi un ideal. Seva dogoritoare a vieții trebuie să se
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
-l abată de la dorința cea bună pe care o avea. Dar el răspunse în așa fel încât, fără a se îndepărta de adevăr - deoarece era foarte scrupulos în această privință - reuși să scape de fratele său. Capitolul II CAVALERUL LUI DUMNEZEU (1522) Onoarea Stăpânei noastre 13. Plecă așadar călare pe un catâr. Pe drum, l-a convins pe unul dintre frații săi, care a voit să-l însoțească până la Oñate, să vegheze în timpul nopții împreună cu el la altarul Stăpânei noastre din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
află de starea lui dintr-o scrisoare a acestuia. Dori să meargă să-l viziteze și să-l ajute, gândindu-se că, într-o asemenea împrejurare, l-ar putea cuceri astfel încât, părăsind lumea, să se consacre cu totul slujirii lui Dumnezeu 1. Pentru a înfăptui aceasta, dorea să facă cele douăzeci și opt de leghe dintre Paris și Rouen pe jos, desculț, fără să mănânce și fără să bea2. Dar, stăruind în rugăciune asupra acestor lucruri, se află foarte temător. În cele din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
a pricepe în spirit, că șdupă ceț mai întâi Îl văzusem pe Isus, așa cum am spus, alb, adică în umanitatea Sa, în acest timp simțeam în suflet într-un alt fel, și anume, nu numai umanitatea singură, ci că era Dumnezeul meu în întregime etc., cu o nouă revărsare de lacrimi și mare evlavie etc. A PREASFINTEI TREIMI 27. Joi ș28 februarieț - De-a lungul întregii rugăciuni obișnuite, mare evlavie, șfiindț însoțit de mult har călduros, luminos și plin de iubire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cum I-ar fi mai plăcut lui Dumnezeu, Domnul nostru să închei, fără a mai aștepta sau căuta dovezi sau a mai spune alte liturghii pentru a le dobândi; făcând o alegere, am simțit că-I era mai plăcut Domnului, Dumnezeului nostru, ca eu să închei, însă simțeam în voința mea că mi-aș fi dorit ca Dumnezeu să se plece după dorința mea, și anume, să termin într-un moment în care m-aș găsi foarte vizitat; atunci, simțindu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
o parte decât în cealaltă, ci, păstrându-se în cumpănă asemenea acului balanței, să-L lase pe Creator să lucreze nemijlocit cu creatura Sa și pe creatură cu Creatorul și Domnul ei3. 16. A șaisprezecea. Pentru aceasta, și anume pentru ca Dumnezeul și Creatorul nostru să lucreze mai sigur în creatura Sa, dacă din întâmplare sufletul este alipit și înclinat spre un lucru în mod neorânduit, este foarte potrivit să se urnească, străduindu-se din toate puterile să ajungă la contrariul lucrului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Le-a apărut Isus, opt zile mai târziu, ușile fiind închise, și i-a spus Sfântului Toma: („Adu-ți degetul aici și vezi adevărul 2, și nu fi necredincios, ci credincios”). 3. Sfântul Toma a crezut, spunând: („Domnul meu și Dumnezeul meu!”); la aceasta, Cristos îi spune: („Fericiți cei care n-au văzut și au crezut!”). 306. DESPRE CEA DE-A OPTA APARIȚIE. IN. 21,1-17. 1. Primul. Isus le-a apărut la șapte dintre ucenicii Săi, care pescuiau și care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
dea de pomană decât atunci când, potrivit cu acestea, înclinația sa neorânduită va fi cu totul părăsită și îndepărtată. 343. A șasea. Nu există păcat în a lua bunurile lui Dumnezeu, Domnul nostru, pentru a le împărți, atunci când persoana este chemată de Dumnezeul și Domnul nostru la o asemenea slujire; în schimb, în ceea ce privește numărul și cantitatea șbunurilorț ce trebuie luate și întrebuințate pentru sine din șbunurileț pe care le are pentru a da altora, apare îndoiala dacă șnu cumvaț este vreo vină sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de o stabilizare a vieții lor și socoti că-i nimerit și agreabil să fie împreună, să se afișeze în lume, să simtă pe deplin satisfacția. Deși, Carlina era o femeie deosebită, ea era și posesoarea unei firi foarte superstițioase. - Dumnezeule, incredibil ! Numele lui sună ca un clopot de alarmă. Are același nume ca și primul soț! Fără îndoială că îngerii râd cu poftă de ea iar libertatea ei s-a dus. De fapt, numai țigăncile sunt libere și acele femei
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
seama că stătea în picioare, deși nu-și amintea când se ridicase. În timpul celor două pahare cu vin auzi ușa care se deschise, făcându-și apariția Valentin cu un aer de dominator. Văzându-și fiul, maică-sa exclamă: O Doamne Dumnezeule, ce dor mi-a fost de tine, de voi toți. - Mamă, arăți bine ca întotdeauna! Ești tot atât de frumoasă!, zise sărutând-o. - Ehei! Ce n-ar da omul să rămână mereu tânăr. Am îmbătrânit și eu, mamă! Timpul nu iartă pe
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
din răsputeri să nu-și piardă speranța. Vroia să-și găsească sensul vieții pentru ca viața să n-o mai poarte în ce sens vrea ea. „Chiar dacă unele lucruri sunt dificile, nu sunt și imposibile”, își spuse ea ca pentru sine. „Dumnezeule!”, o trecu fiorii. Situația ei de față semăna cu cățăratul acela cu frânghii și crampoane, când pipăi cu piciorul în neștire să găsești un sprijin pentru a ajunge acolo unde trebuie. Dar nu-i era frică. Dispăruse teama ca prin
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
din piept când îl strânse în brațele ei, și-l văzu ca un înger coborât pe o rază de soare, strălucind chiar lângă ea. Când îi pronunțase numele, ea sărise înaintea lui și aproape că nu observase când o făcuse. - Dumnezeule mare! Ce bine că ne-am regăsit, spuse Carlina aproape strigând, renunțând la orice fel de autocontrol. - De ce nu m-ai așteptat mamă în gara din Solnok?! Întrebarea căzu ca un trăsnet asupra ei. - Te-am așteptat multe seri la
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să nu bei și mă întreb de ce te-ai oprit la mine. Mai bine ți-ai vedea de drumul tău și eu de al meu. Ar fi mult mai bine. - Tu ai ceva aparte care mă atrage foarte mult. - Doamne Dumnezeule, numai tu nu mai erai în viața mea. De unde ți-a venit ideea asta? Mi-e scârbă de ceea ce spui. Nu cred că te gândești așa departe. - Dacă ai să corespunzi te iau și de nevastă. - Mă faci să râd
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pregătit ceea ce vroia să spună venind cu o ploaie de complimente. Leon își plimbă degetele prin șuvițele ei de păr mătăsos apoi spuse încet de parcă ar fi vrut să audă numai el:Ești o persoană minunată, ești splendidă! Ochii tăi...Dumnezeule! Ai o fizionomie foarte plăcută. Nu ai nevoie de nici un fel de machiaj, iar părul ăsta strălucește ca cel al unei păpuși de Olanda. Brațul lui puternic o cuprinse ca într-un leagăn. Aproape că nu-i venea să creadă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
-i fie întreită. După ce se cazase la hotel, coborî în restaurantul de la parter pentru a cina. La o masă alăturată Alin observă un chip atât de frumos încât scăpă un oftat de uimire și duse mâna la inimă zicând: - Oh, Dumnezeule! Cât de frumoasă este! Era ca și când ar fi văzut pentru prima oară o zeitate. Închise câteva secunde pleoapele, suspinând ușor. Prezența ei era ca o stea strălucitoare în inima sa care lucea din ce în ce mai tare. La rândul ei, Nicole îl observă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
văzut pentru prima oară o zeitate. Închise câteva secunde pleoapele, suspinând ușor. Prezența ei era ca o stea strălucitoare în inima sa care lucea din ce în ce mai tare. La rândul ei, Nicole îl observă și ca un făcut murmură și ea zicând: - Dumnezeule! N-am mai văzut un bărbat atât de chipeș. Îi părea atât de frumos, că dacă ar fi putut l-ar fi sorbit ca pe o picătură de apă dintr-o linguriță. Era îmbujorată, mulțumită de sine, cu respirația precipitată
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
-se așa cum fac toți îndrăgostiți. - Îmi doream așa de mult să dai frâu liber sentimentelor tale! Așa cum mă așteptam. Chiar și fără hainele tale impecabile pe care le porți ai un aer de aristocrată și ești genială. - Tu ești perfect! Dumnezeule, ai o privire puternică, mă demolează iar buzele îți sunt roșii ca la domnișoare. Ești surprinzător de politicos. Așa ar trebui să fie orice tânăr. - Îți mulțumesc mult de apreciere, zise Nicky. La momentul acela, el avea două varinate: să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]