14,132 matches
-
de ordin economic, politic, sexual a realizat o presiune cu ajutorul căreia subiectul a fost "expulzat" din istorie. "Pentru ca un lucru să aibă sens îi trebuie o scenă și pentru ca o scenă să existe îi trebuie o iluzie, un minim de iluzie, de mișcare imaginară, de înfruntare a realului care să vă cucerească, să vă seducă, să vă revolte"443, însă în terorism, inflație sau războiul nuclear (exemple oferite frecvent de către Baudrillard) nu există nici un fel de iluzie minimală, ci o suprareprezentare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
iluzie, un minim de iluzie, de mișcare imaginară, de înfruntare a realului care să vă cucerească, să vă seducă, să vă revolte"443, însă în terorism, inflație sau războiul nuclear (exemple oferite frecvent de către Baudrillard) nu există nici un fel de iluzie minimală, ci o suprareprezentare mediatică care fabrică imagini pentru a fi văzute și nu privite. Informația și mass-media nu creează o scenă, ci doar un ecran lipsit de profunzime și de iluzie, iar ceea ce este lipsit de iluzie este mort
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
frecvent de către Baudrillard) nu există nici un fel de iluzie minimală, ci o suprareprezentare mediatică care fabrică imagini pentru a fi văzute și nu privite. Informația și mass-media nu creează o scenă, ci doar un ecran lipsit de profunzime și de iluzie, iar ceea ce este lipsit de iluzie este mort și inspiră teroare. Ceea ce este în întregime solubil în comunicare și devine transparent este în mod iremediabil obscen: "Societatea de consum a fost trăită sub semnul alienării, ca societate a spectacolului dar
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fel de iluzie minimală, ci o suprareprezentare mediatică care fabrică imagini pentru a fi văzute și nu privite. Informația și mass-media nu creează o scenă, ci doar un ecran lipsit de profunzime și de iluzie, iar ceea ce este lipsit de iluzie este mort și inspiră teroare. Ceea ce este în întregime solubil în comunicare și devine transparent este în mod iremediabil obscen: "Societatea de consum a fost trăită sub semnul alienării, ca societate a spectacolului dar tocmai, exista spectacol, iar spectacolul, chiar
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
scenă, teatru, când totul devine de o transparență și o vizibilitate imediate, când totul este expus luminii puternice și inexorabile a informației și comunicării"444. În Le crime parfait, Baudrillard face reconstituirea istoriei unei crime crima realului și a exterminării iluziei vitale, radicale a lumii. În stadiul actual, nu doar realul nu este posibil, ci și iluzia cine acceptă conceptul de "iluzie" asumă într-un fel și termenul de "realitate". În orizontul descris de către simulare, dispariția realității și a iluziei nu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
luminii puternice și inexorabile a informației și comunicării"444. În Le crime parfait, Baudrillard face reconstituirea istoriei unei crime crima realului și a exterminării iluziei vitale, radicale a lumii. În stadiul actual, nu doar realul nu este posibil, ci și iluzia cine acceptă conceptul de "iluzie" asumă într-un fel și termenul de "realitate". În orizontul descris de către simulare, dispariția realității și a iluziei nu reprezintă un fenomen semnalat, marcat sau enunțat, dimpotrivă, susține Baudrillard, dispariția lor este un fenomen mascat
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
informației și comunicării"444. În Le crime parfait, Baudrillard face reconstituirea istoriei unei crime crima realului și a exterminării iluziei vitale, radicale a lumii. În stadiul actual, nu doar realul nu este posibil, ci și iluzia cine acceptă conceptul de "iluzie" asumă într-un fel și termenul de "realitate". În orizontul descris de către simulare, dispariția realității și a iluziei nu reprezintă un fenomen semnalat, marcat sau enunțat, dimpotrivă, susține Baudrillard, dispariția lor este un fenomen mascat, el însuși un simulacru de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
exterminării iluziei vitale, radicale a lumii. În stadiul actual, nu doar realul nu este posibil, ci și iluzia cine acceptă conceptul de "iluzie" asumă într-un fel și termenul de "realitate". În orizontul descris de către simulare, dispariția realității și a iluziei nu reprezintă un fenomen semnalat, marcat sau enunțat, dimpotrivă, susține Baudrillard, dispariția lor este un fenomen mascat, el însuși un simulacru de un anumit ordin 445, astfel încât, în general, hiperrealitatea poate fi înțeleasă ca un sistem de simulări care se
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de pildă, să vizitezi Tour Eiffel din Las Vegas decât originalul din Paris...). Într-un interviu acordat pentru "Hummains Associés" după publicarea cărții L'Illusion de la fin ou la grève des évenements în 1992, Jean Baudrillard atacă problema relației dintre iluzie și realitate. În viziunea sa, cultura noastră este în curs de a extermina iluzia sub toate formele sale, iar puterea ei a trecut în lucruri, în tehnologie și alte tipuri de tehnică, ceea ce semnifică, de altfel, că utopia a murit
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
un interviu acordat pentru "Hummains Associés" după publicarea cărții L'Illusion de la fin ou la grève des évenements în 1992, Jean Baudrillard atacă problema relației dintre iluzie și realitate. În viziunea sa, cultura noastră este în curs de a extermina iluzia sub toate formele sale, iar puterea ei a trecut în lucruri, în tehnologie și alte tipuri de tehnică, ceea ce semnifică, de altfel, că utopia a murit. Într-o anumită accepțiune, realul s-a pierdut în profitul virtualului, dar pierderea cea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
puterea ei a trecut în lucruri, în tehnologie și alte tipuri de tehnică, ceea ce semnifică, de altfel, că utopia a murit. Într-o anumită accepțiune, realul s-a pierdut în profitul virtualului, dar pierderea cea mai gravă este aceea a iluziei în forma sa radicală. Nu mai este vorba despre iluzia sfârșitului, ci de sfârșitul iluziei, acea iluzie vitală de care vorbea Nietzsche, acea magie a aparențelor care este mult mai importantă decât realul însuși. Realul pare a fi o formă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
tipuri de tehnică, ceea ce semnifică, de altfel, că utopia a murit. Într-o anumită accepțiune, realul s-a pierdut în profitul virtualului, dar pierderea cea mai gravă este aceea a iluziei în forma sa radicală. Nu mai este vorba despre iluzia sfârșitului, ci de sfârșitul iluziei, acea iluzie vitală de care vorbea Nietzsche, acea magie a aparențelor care este mult mai importantă decât realul însuși. Realul pare a fi o formă provizorie, de a cărei situație sunt responsabile și sistemele noastre
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de altfel, că utopia a murit. Într-o anumită accepțiune, realul s-a pierdut în profitul virtualului, dar pierderea cea mai gravă este aceea a iluziei în forma sa radicală. Nu mai este vorba despre iluzia sfârșitului, ci de sfârșitul iluziei, acea iluzie vitală de care vorbea Nietzsche, acea magie a aparențelor care este mult mai importantă decât realul însuși. Realul pare a fi o formă provizorie, de a cărei situație sunt responsabile și sistemele noastre de gândire și metafizice; în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
că utopia a murit. Într-o anumită accepțiune, realul s-a pierdut în profitul virtualului, dar pierderea cea mai gravă este aceea a iluziei în forma sa radicală. Nu mai este vorba despre iluzia sfârșitului, ci de sfârșitul iluziei, acea iluzie vitală de care vorbea Nietzsche, acea magie a aparențelor care este mult mai importantă decât realul însuși. Realul pare a fi o formă provizorie, de a cărei situație sunt responsabile și sistemele noastre de gândire și metafizice; în acest sens
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
intra în conflict cu realul, la fel, consideră Baudrillard, teoria trebuie să se instituie într-o formă de agon cu principiul realității. Întrebat dacă nu s-ar putea susține afirmația conform căreia, prin textele sale, el este un producător de iluzie, Baudrillard răspunde: "ba da, dacă iluzia este înțeleasă nu ca simulacru sau ca irealitate, ci ca ceea ce face breșă într-o lume mult prea cunoscută, mult prea déjà-vu, prea admisă, prea reală"506. Strategia violentării lucrurilor și abordărilor evidente, a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fel, consideră Baudrillard, teoria trebuie să se instituie într-o formă de agon cu principiul realității. Întrebat dacă nu s-ar putea susține afirmația conform căreia, prin textele sale, el este un producător de iluzie, Baudrillard răspunde: "ba da, dacă iluzia este înțeleasă nu ca simulacru sau ca irealitate, ci ca ceea ce face breșă într-o lume mult prea cunoscută, mult prea déjà-vu, prea admisă, prea reală"506. Strategia violentării lucrurilor și abordărilor evidente, a refuzului de a consimți la o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
bazează pe presupoziția că unei idei îi corespunde, în general, un referent real (această înțelegere a realității se întemeiază pe conceptele de sens și decodificare), și o viziune periferică realului ("excentrique au réel"), în care ideile nu reprezintă decât o iluzie sau un joc cu realitatea. Prin urmare, două moduri de a gândi întruchipează două proiecte opuse: primul dintre ele impune un model al realității obiective, al doilea încearcă să reinventeze și să repună în drepturi iluzia din care el însuși
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nu reprezintă decât o iluzie sau un joc cu realitatea. Prin urmare, două moduri de a gândi întruchipează două proiecte opuse: primul dintre ele impune un model al realității obiective, al doilea încearcă să reinventeze și să repună în drepturi iluzia din care el însuși pare a face parte. Gândirea radicală instituie incompatibilitatea dintre teorie și realitate, între care nu mai este presupusă nici un fel de tranziție de ordinul naturalului sau al necesarului. Tocmai această "fractură" dintre sistemul lumii și cel
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
508; dimpotrivă, subliniază filosoful francez, ea "nu a apărut nici dintr-o îndoială filosofică, nici dintr-un transfer utopic (care presupune întotdeauna o transformare ideală a realului), nici dintr-o transcendență ideală. Ea reprezintă punerea în joc a acestei lumi, iluzia materială, imanentă acestei lumi numite "reale" este o gândire noncritică, nondialectică"509. Pliindu-se gândirii radicale, discursul baudrillardian, la fel ca și tipul de teorie pe care o propune, trebuie imaginat ca deținând o forță autodistructivă (a se vedea aici
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
caracteristică este cu adevărat constitutivă teoriei aceea de a se constitui în "semn fatal", în exagerare a realității ea poate să fie mai seducătoare și chiar mai ironică decât realul iar această proprietate este considerată o șansă de a reinventa iluzia, care cunoaște un moment de criză sub presiunea multiplelor tipuri de simulări caracteristice epocii contemporane. Dacă pentru un timp simulacrul a fost "o armă conceptuală împotriva realității", acum el însuși a fost preluat de către realitate, instituindu-se, în lipsa diferențelor, în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lui Deleuze, deoarece aceasta nu îndepărtează sensul, ci mai degrabă îl generalizează în toată sfera sa. În viziunea lui Baudrillard, gândirea radicală "întinde capcane" realității pentru a o aduce spre periferie și pentru a o face să-și recunoasă profunda iluzie de obiectivitate. Acest tip de gândire este pus în relație cu o utilizare radicală a limbajului care, ca și la Saussure, "anagramatizează" conceptele în același mod în care limbajul poetic dispune de cuvinte. Gândirea radicală nu descifrează, așa cum nici gândirea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
relație cu o utilizare radicală a limbajului care, ca și la Saussure, "anagramatizează" conceptele în același mod în care limbajul poetic dispune de cuvinte. Gândirea radicală nu descifrează, așa cum nici gândirea poetică nu arată, ci doar sugerează. Pasiunea pentru domeniul iluziei care atrage după sine puterea artificialului ține de apanajul seducției, care convertește lucrurile în aparență pură, lipsindu-le de sensul care le era dat în mod obișnuit. Seducția operează cu iluzii pentru a încifra, iar limbajul care transformă inteligibilul în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
poetică nu arată, ci doar sugerează. Pasiunea pentru domeniul iluziei care atrage după sine puterea artificialului ține de apanajul seducției, care convertește lucrurile în aparență pură, lipsindu-le de sensul care le era dat în mod obișnuit. Seducția operează cu iluzii pentru a încifra, iar limbajul care transformă inteligibilul în neinteligibil metamorfozează într-o enigmă însuși evenimentul la care se referă. În acest context, pe linie nietzscheană, cuvinte ca "adevăr" sau "obiectivitate" nu sunt considerate decât metafore, astfel încât chiar și atunci când
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
transgresa legile logice și cele morale. Pentru Baudrillard, etica nu reprezintă decât simplicitate, naturalitate, normă, ascultare, pe când estetica introduce artificiul, podoaba, jocul semnelor, seducția tare, diabolicul. Dacă există vreo strategie a seducției, aceasta este aceea a fragilizării, a slăbiciunilor, a iluziei: a seduce înseamnă a fragiliza, susține Baudrillard, care în acest context introduce sinonimia seducție feminitate. Femeia este depozitara actului de a seduce pentru că uzează constant de artificiu și simulare, de ironia practicilor artificiale, cosmetice sau ale podoabei (parure), ce transformă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a cruzimii, îmbrăcând întotdeauna o formă sacrificială. Seducerea este crudă pentru că vizează deturnarea completă a subiectului prin intermediul unui ritual simbolic, păstrând întotdeauna ceva dintr-un joc de atragere în capcana proprie a Celuilalt, de disperare ironică ce va da naștere iluziei. Dorind să surprindă seducția într-o singură mișcare, Baudrillard o concepe cel puțin pentru primele două stadii ca fiind: • farmecul unei puteri formă sacrificială; • înfăptuirea unei crime perfecte (în sens simbolic); • crearea unei opere de artă, seducția fiind considerată drept
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]