16,589 matches
-
acest aspect inedit al activității scriitorului. Victor Ion Popa se interesează de activitățile etnografice oferite de satul din partea de sud a Moldovei. Materialul documentar va fi utilizat în monografia „Dodești - un sat de răzeși din Moldova de Jos”, rămasă în manuscris. Scrisorile ce urmează arată și un alt aspect a activității scriitorului. Este vorba de contribuția sa la întemeierea Muzeului Satului. Victor Ion Popa, fapt mai puțin știut, este unul din autorii ideii în sine cît și unul din principalii realizatori
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93469]
-
Manuscrisul pe care îl publicăm aparține învățătorului Ion Ionescu, (1910 - 1982), căsătorit cu Janeta Ionescu (19051999), pe care o amintește. Au cunoscut ororile războiului, Ion Ionescu „a trăit cu un picior nevindecat până la sfârșitul vieții”, cei doi soți nu s-au
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93470]
-
Ion Popa, însă materialul de față ne dovedește clar existența unor „șefi” de echipă: Dumitru Dogaru, prima echipă, Gheorghe Marinescu, a doua echipă din 1936 și Alexandru Cardalea în 1937. Ghenuță Coman, student participant, scrie un articol în „Curierul Un manuscris inedit al învățătorului Ion Ionescu despre activitatea echipelor studențești în satul Dodești în anii 1935 -1937 echipelor studențești” (1938), privitor la activitatea desfășurată în satul Dodești, „Satul lui Moș Ion, satul D-lui Victor Ion Popa”, reliefează realizarea unor obiective
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93470]
-
sunt aduse în discuție valorile perene ale literaturii române din veacul trecut în ceea ce constituie tipologia lor specifică. Monografia Dimitrie Cantemir. Contribuții documentare la un portret (1989) prezintă noi aspecte ale preocupărilor savantului, de mare utilitate fiindu-i cercetătoarei explorarea manuscriselor lui Gr. G. Tocilescu, un predecesor al studierii arhivelor cantemirene din Cabinetul lui Petru I (Moscova, Sankt Petersburg), pe urmele cărora a mers și Ț., predând Bibliotecii Academiei Române documente inedite (hărți, manuscrise, desene). Cartea abordează aspectele activității lui Dimitrie Cantemir
ŢARALUNGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290080_a_291409]
-
savantului, de mare utilitate fiindu-i cercetătoarei explorarea manuscriselor lui Gr. G. Tocilescu, un predecesor al studierii arhivelor cantemirene din Cabinetul lui Petru I (Moscova, Sankt Petersburg), pe urmele cărora a mers și Ț., predând Bibliotecii Academiei Române documente inedite (hărți, manuscrise, desene). Cartea abordează aspectele activității lui Dimitrie Cantemir (istorie, geografie, cultură și civilizație, filosofie, religii, lingvistică, arte plastice, muzică, ezoterism, medicină și chimie, politică), fenomen unic prin amploare pentru pragul secolului al XVIII-lea european, receptat ca atare de savanții
ŢARALUNGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290080_a_291409]
-
I. L. Caragiale”, pe care îl va absolvi în 1975. Până în 1977, când pleacă în Franța, regizează la Teatrul Național din Iași și la Teatrul Municipal din Reșița. Între timp, în 1975, după ce fusese respins la Cartea Românească, trimite în Franța manuscrisul românului Portret de bărbat cosind în peisaj marin, care va apărea în 1976, în traducerea lui Alain Păruit. Debutul alertează autoritățile române, încât - spune scriitorul - „drept «pedeapsă» mi s-a dat un pașaport pe trei luni. Pe care nu-l
TANASE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290052_a_291381]
-
plutește către moarte”. Elegiacul rămâne tonalitatea fundamentală a liricii lui Ț., poemele alcătuind un spectacol de idei și de imagini elaborate, atinse când și când de artificiozitate. O țesătură lirică, vădind tot propensiunea spre autoproiecție și confesiune, atestă și romanele Manuscrisul de la Marrakech (1972) sau Negru și verde (1980), care au ca protagonist un tânăr medic în anii petrecuți pentru specializare la Paris, înaintea și în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. SCRIERI: Lebede negre, Iași, 1936; Eternul spirit, Iași, 1940
ŢAŢOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
Iași, 1936; Eternul spirit, Iași, 1940; Satire, București, 1955; Răscoala, Iași, 1957; Un om pe promontoriu, București, 1961; Tainicul arhipelag, București, 1964; Pe limba lor, București, 1967; Carmen terrestre, București, 1968; Melos, Iași, 1970; Cartea mea de lut, București, 1971; Manuscrisul de la Marrakech, Iași, 1972; Poezii și poeme, pref. Constantin Ciopraga, Iași, 1974; Elipse orfice, București, 1976; Cosmograme, Iași, 1977; Arpegii moderne, Iași, 1980; Negru și verde, Iași, 1980; Țara albatroșilor, București, 1982; Lebede albe, Iași, 1983; Anabasis, București, 1985; Stalactite
ŢAŢOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
debutat în 1970, la revista „Ramuri”, unde o vreme va asigura cronica literară, iar editorial cu Poetica lui Ion Barbu, apărută în 1978 și distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor. Mai colaborează la „Analele Universității din Craiova”, „Cadran universitar” ș.a. În manuscris au rămas pagini despre C. Fântâneru, Tudor Arghezi, Ioan Alexandru ș.a., studii de poetică, însemnări diaristice. Deși semnatar al mai multor studii de istorie și critică literară (publicate mai cu seamă în „Ramuri”) și, în ultimii ani, al unor eseuri
TEODORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290139_a_291468]
-
o bună parte a textelor sale. Soarta Jurnalului fericirii - confiscat de Securitate, rescris, difuzat la Europa Liberă, recuperat de autor în anii ’80 - le dăduse de gândit, făcându-i să fie mai vigilenți și să pună din vreme la adăpost manuscrisele călugărului de la Rohia. Biografia lui lumească încetează aici. O viață demnă, exemplară, într-o istorie plină de violență, trădări și tragedii de tot felul. S. a avut tăria să treacă frumos prin ele. Nu s-ar putea spune, citindu-i
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
sensibilitatea lui în acord cu cea a orașului unde și-a definit personalitatea, Ț. elogiază grandoarea, dar înregistrează și semnele vremelniciei, care pecetluiesc „cetatea” și locuitorii săi. În periodice i-au rămas traduceri din Molière, Pirandello, Racine ș.a., iar în manuscrise se păstrează crochiuri evocatoare ale unor personalități culturale ieșene. SCRIERI: Lacrimi de copii, Ploiești, 1912; Când ies pâraiele... din matcă, Crefeld, 1918; Au înflorit castanii, Iași, 1924; Cuiburi sfărâmate (în colaborare cu Adrian Păscu), Iași, 1924; Casă cu muscate albe
TELEAJEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290121_a_291450]
-
ArtPanorama”, „Discobolul”, „Hyperion”, dar publică și în „Wienzeile” (Viena) sau în „Au Sud de l’Ouest” (Paris). A obținut Premiul revistei „ArtPanorama” (1998), Premiul revistei „Familia” (1998), Marele Premiu al Juriului la Festivalul de Literatură „Tudor Arghezi” - Târgu Jiu, pentru manuscrisul volumului Lumea văzută printr-o gaură de mărimea unei țigări marijuana (1999), Premiul Național pentru debut editorial în proză la Festivalul Național „Al. Odobescu” (1999), Premiul al II-lea pentru dramaturgie, acordat de Ministerul Culturii (2000), Marele Premiu pentru dramaturgie
TEODOROVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290145_a_291474]
-
inserate și câteva doine populare culese din Arad și Bihor. Ion Pop-Reteganul, din a cărui colecție Trandafiri și viorele se republică, dă la iveală în modesta foaie a lui T. V. Păcățian o serie de poezii „religioase-morale”, adunate de prin manuscrise vechi. G. D.
TIMISANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290174_a_291503]
-
original, folosirea unor elemente care corespund celorlalte particularități ale prozodiei, apreciind acel „aer de cronică” „lexicul arhaizant atât de meșteșugit ales” de T., „care se arată a fi și un poet de calitate”. Altă întreprindere temerară a fost tălmăcirea după manuscrise din secolul al XV-lea a două scrieri apocrife, gen cărți populare, Frumoasa Magelona și Prințesa Melusina, publicate în culegerea Povestiri germane (1942). T. își însoțește traducerile cu prezentări ale autorilor și operelor, iar în cazul Nibelungilor (versiunea în proză
TEMPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290131_a_291460]
-
Maria Berényi, Lupta lui Iosif Vulcan pentru întemeierea unui teatru român în Ungaria și Transilvania, Eminescu și românii din Ungaria de Gheorghe Petrușan, Considerații asupra receptării operei lui Eminescu de Jenő Farcas, Kohán György de Ștefan Oroian, Despre un vechi manuscris românesc de Gavril Scridon ș.a. În 1989 se marchează, într-un articol semnat de Ambrus Miskolczy și Ioan O. Rudeanu, trei secole de la apariția Bibliei de la București. Revista contribuie la afirmarea identității naționale a românilor din Ungaria și la o
TIMPURI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290182_a_291511]
-
Dar efortul său se desfășoară în gol, deși în carte sunt episoade menționabile și figuri care se rețin. În 1940 scoate volumul de nuvele Ulița păcatelor, unde majoritatea personajelor „poartă pecetea blestemului singurătății și neînțelegerii” (Mihai Cimpoi). Au rămas în manuscris un volum de nuvele, două piese de teatru, un scenariu de film, o serie de medalioane literare (despre Ion Minulescu, Al. Robot, Magda Isanos, Ionel Teodoreanu ș.a.), precum și un început de roman, proiect al unei fresce despre generația de sacrificiu
TIMONU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290176_a_291505]
-
1928; Premiul Academiei Române), scrierea lui de debut, este singulară în proza artistă și umoristică românească din perioada interbelică. Genul proxim al celor opt texte - unele în proză, altele în versuri și fiecare de altă factură stilistică, având ca ramă pretextul manuscrisului găsit - ar fi povestirea, iar diferența specifică - pastișa cu efecte comice a stilului cronicăresc și a graiului moldovean, întrețesute ingenios, dar nesilit cu neologismul tehnic (oenologic și gastronomic) și cu citatul erudit. T. este un artist al cuvântului, un voluptuos
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
parcurse de gândirea sa de prin 1910, când îi apărea scânteietorul volum Die Seele und die Formen, până la elaborarea marilor opere de sinteză Estetica și Ontologia existenței sociale. Concluzia este că prin Georg Lukács s-a realizat „sinteza imposibilă”. Studiind manuscrisul așa-numitei Estetici de la Heidelberg, o scriere din tinerețe (1912-1917), document de prim ordin al formației gânditorului, exegetul descoperă o deplină consonanță de fond între tezele de acolo și cele formulate în Estetica, primele fiind asimilate celor din urmă, care
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
T. T. Burada, Istoria teatrului în Moldova, I, Iași, 1915, 5-88; Petru Caraman, Substratul mitologic al sărbătorilor de iarnă la români și slavi, Iași, 1931; Traian Gherman, Tovărășiile de Crăciun ale feciorilor români din Ardeal, AAF, 1939; Elisabeta Nanu, Un manuscris cu Irozi al lui Picu Pătruț, AAF, 1942; Tatiana Gălușcă, Mocanii, un joc al românilor din Dobrogea, AAF, 1945; Gh. Vrabie, Există „Mocanii - un joc dramatic popular”?, CFL, 1947; Vasile Adăscăliței, Aspecte din dramaturgia populară. Teatrul popular de haiduci, SCIA
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
arheologiei. Revenit în țară, este trimis de Guvernul român pentru cercetări științifice în Bulgaria, Rusia și, mai târziu, în Franța. La întoarcere prezintă un mare număr de documente referitoare la trecutul Țărilor Române (printre altele, cronica lui Mihail Moxa și manuscrise ale lui Dimitrie Cantemir). În timpul celor trei ani petrecuți la Paris își perfecționează cunoștințele de istorie, epigrafie și arheologie, audiind cursuri la École des Hautes Études și la Collège de France. În 1891-1892 efectuează cercetări arheologice în Italia. Profesor de
TOCILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290204_a_291533]
-
București (I-II, 1902-1908), publicată sub auspiciile Academiei Române, el este considerat întemeietorul epigrafiei românești, iar ca arheolog s-a remarcat prin cercetările referitoare la monumentul de la Adamclisi. Pentru sinteza Dacia înainte de romani (1880) i s-a acordat Premiul Academiei Române. Dintre manuscrisele lui D. Cantemir, descoperite în bibliotecile din Rusia, editează în 1901 Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, însoțindu-l cu un studiu introductiv. Consacră pagini și altor personalități ale istoriei naționale: Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu și N. Bălcescu. Îndeosebi ultimului îi face
TOCILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290204_a_291533]
-
supra veghere a autorului, decât prin alte noi greșeli de tipar; ea nu poate să ne intereseze în vederea alcătuirii ediției de față, întrucât a văzut lumina tipa rului după moartea lui Constantin Bacalbașa, fără să aibă la bază, desigur, un manuscris revizuit de autor. În aceste condiții ediția noas tră va urma întocmai textul celor patru volume apărute între anii 1927 și 1932 (1933), cu în dreptarea unor greșeli de tipar prin confruntarea cu jurnalele în care amintirile au fost publicate
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
1866). Intrând în conflict cu Comitetul teatral, în toamna anului 1869, în legătură cu angajarea artistei engleze, Heliade își va da demisia din Comitet la 6/18 noiembrie 1869, fapt care va stârni unele comentarii în presa vremii (v. Do cumente și manuscrise literare, alese, publicate, adnotate și comentate de Paul Cornea și Elena Piru, Ed. Academiei, București, 1967, p. 187 și nota 7, p. 204). programma Partea I 1. Uvertura din Prometeu Beethoven 2. Concerto pentru violină (executat de dl. L. Wiest
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
-i achite suma de 2 000 de lei: „Vasăzică, ca să mă îngropați îmi dați bani, dar ca să trăiesc, nu. Apoi, amicul meu, treabă-i asta?“ Pornind de la această întâmplare marele actor a scris farsa Millo mort, Millo viu, datată pe manuscris: 29 aprilie 1876 și reprezentată în același an, la 8/20 iulie (Ioan Massoff, Matei Millo și timpul său, București, [1940], p. 274), în cadrul unui spectacol de teatru, poezie și muzică (cu participarea și a lui I.D. Ionescu, acesta interpretând
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
fi produs, ca literatură, „însemnări de belfer”, dar, probabil, cu dificultate și puține. Însă în perioada pe care o înfățișez am lucrat exclusiv în redacție, una în care se măcina și se cocea tot timpul literatură. Literatura era atît în manuscrise, cît și în aer. Acolo munca începea cu „planul numărului viitor”, un fel de negociere de tematici și titluri. Adesea, se articula greu, după scene de fabulă, gen „racul, broasca și o știucă”. Iată de ce: întrucît voiam să ne justificăm
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]