15,064 matches
-
vina mea, dar tot de atâtea ori înțelegerea rectorului și a superiorilor m-au salvat și susținut. În 2 octombrie 1928 am intrat la Săbăoani - Roman, la noviciat având ca Maestru de novici pe Prea Cucernicul Pr. Ioan Gârleanu, om minunat și pedagog desăvârșit. Acel an, temelie pentru viitor, m-a legat pentru totdeauna de viața monastică. Am petrecut un an liniștit și plin de mângâieri spirituale. În 2 octombrie 1929 am fost admis la profesiunea simplă. A doua zi am
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pe Unicul său Fiu. Acesta se întrupează, adică, își ia trup și sânge omenesc din sânul fraged și feciorelnic al Mariei. Prea Sfânta Fecioară Maria, prin aceasta, din simplă făptură devine Maica Făcătorului lumii. Ea, o fecioară, naște în chip minunat pe cel ce nu-l cuprind cerurile și pământul, pe cel atotputernic, pe Dumnezeul nostru. O, ce cinste, ce demnitate, pentru Sf. Fecioară Maria ! Nimănui nu i s-a dat o cinste așa de mare, o așa de mare demnitate
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de 4 aprilie la București. Însă încercarea lui a rămas fără nici un rezultat și ca urmare am fost expediat din nou la Jilava, iar de aici mai departe în Insula Mare a Brăilei. Aici am coborât de pe bacuri într-o minunată zi de toamnă. Era duminică, 12 octombrie 1959, sărbătoarea Maternității Maicii Domnului. După o oră de marș pe un drum de câmp, iată-ne în sfârșit ajunși în lagărul de la Stoenești, alcătuit din mai multe saivane de oi, făcute din
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
se odihnesc peste stâncile golașe sau pe culmile împădurite ale Bucegilor, pe pajiștile înverzite, pe Crucea de pe Caraiman, pe turmele de mioare cu miei zglobii, peste pitoreștile localități, Câmpina, Sinaia, Bușteni, Predeal, Timișul de Sus, etc., până la Brașov. În acest minunat cadru natural mintea și inima, fără să vrem ne zboară spre Creatorul universului. După primele discuții purtate între noi, ne-am dat seama că toți cei 24 de pelerini care călătoreau spre Lourdes, catolici, ortodocși și greco-catolici o iubeam deopotrivă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Sărbătoarea Învierii Domnului În sfârșit, la ora unu după miezul nopții, iată-ne ajunși la Lourdes, frânți de oboseală. Aici coborâm din mașină cu bagaje cu tot și suntem conduși în campingul “S. Bernadeta” de la marginea orașului, situat într-un minunat cadru natural. Oare e necesar să vă mai spunem că în cele două zile de călătorie de la București la Lourdes ni s-au servit câte trei mese calde? Acum obosiți ca niciodată ne culcăm numaidecât pentru că peste câteva ore, adică
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
toată închisoarea. Cânta fără să-și stăpânească glasul, în așa fel în care fiecare deținut din cea mai îndepărtată celulă să-l poată auzi. Nu era Paști în care sa nu ascultăm prohodul și nici Crăciun, în care vocea lui minunată să nu rupă tăcerea nopții și să învăluie pușcăria cu cântec de colinde. Urmarea era știută! DUMITRAȘ era pedepsit pentru încălcarea regulamentului. Când gardienii veneau să-l scoată din celulă, îl găseau la ușă, așteptându-i, gata pregătit de beci
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
aceste cuvinte din „Angelus”, se aruncă cu toată smerenia la pământ, fie numai în duh înaintea Sfintei Treimi, pentru a-i mulțumi că ni l-a dat pe Isus; toți îngerii și sfinții se pleacă și ei și adoară pe minunata Treime de bunătatea sa cea mare. Așa ne spune Sfânta Brigida, în revelațiile sale. Tot universul să adore în tăcere, căci cine ar putea să spună tot ce aduce acest fapt în sine? Cineva ar fi putut scrie de acum
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ca director spiritual pe Monseniorul Vladimir I. Ghika. Ce mi-aș fi putut dori mai mult de la Bunul Dumnezeu? Păcat că a durat atât de puțin... În 28 octombrie 1948, au fost arestați Preasfințiții Aftenie și Chinezu, iar eu, împreună cu minunatul meu coleg preotul Gheorghe Radu am intrat în clandestinitate. În martie 1949, părintele Gh. Radu a fost arestat iar eu am continuat activitatea mea pastorală clandestină împreună cu ceilalți preoți rămași liberi, în special cu: Tătaru Ștefan, Rotaru Mihai, Mihai Martin
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
au ajunat de trei ori pe săptămână, crezând că, pentru a înainta din ce în ce mai mult în virtute, ar fi obligate ca în anul următor să ajuneze de patru ori pe săptămână; au cerut sfat în această problemă Sfântului Francisc de Sales. Minunatul sfânt le-a răspuns râzând: “Dacă pentru a înainta în perfecțiune, în anul ce urmează, veți ajuna de patru ori pe săptămână, va trebui ca în celălalt an, care va urma, pentru același motiv, să ajungeți să ajunați de cinci
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
darul vorbirii. La predicile sale, Dumnezeu turna în sufletele oamenilor haruri cu găleata. Uneori, din cauza multor ocupații, el nu avea timpul necesar pentru a se pregăti la predică. Atunci îngenunchea în fața Chivotului unde primea luminile harului și ținea niște predici minunate: Maria lui Plumb are înregistrată o predică ținută de Pr. Rotaru la hramul bisericii din Tg. Trotuș. Dar Pr. Mihai Rotaru era și un mare iubitor al Sf. Euharistii: pe timpul lui, la prima vineri și sâmbătă a lunii, erau până la
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cei care au citit cu oricât de puțină atenție „Divina Comedie” - în limba română avem câteva traduceri excelente - nu a uitat de acela despre care Dante spune: „S-a născut pe lume un soare” (Paradisul, cânt 11), „a cărui viață minunată numai în gloria cerească se va cânta mai bine” (Ibd). Sunt de asemenea nenumărate referirile lui George Călinescu, Tudor Vianu, N. Iorga, V. Pîrvan și alții. Nicolae Iorga scrie în 1929 o piesă, „Sf. Francisc din Assisi” care s-a
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
nouă se deschide în fața mea, o epocă despre care n-aș putea spune nimic și de la care nu sper mare lucru, dacă nu cele mai bune dintre lucruri: echilibru, dragoste, prietenie... Libertatea pentru cel puțin două luni și perspectiva unei minunate excursii în munți. Dar, deocamdată, nu știu nimic. În rest - foarte ocupat în aceste ultime zile, ceea ce de fapt a fost un noroc pentru mine: aveam tot timpul ceva urgent de făcut, nu aveam ocazia să rămân singur. În felul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
idei ingenioase din care lipsea însă un singur lucru: viața, viața simplă, impulsul vieții... Toată această experiență care rămâne suspendată de un plan pur cerebral și speculativ și care nu se poate desprinde de dânsul. Giglio este prins în plasa minunată și acaparatoare a inteligenței sale și se va asfixia acolo, fără să fi trăit vreodată cu ade vărat. Totul este gândit. Nu-i mai rămâne energia necesară pentru a sparge peretele subțire care separă domeniul ideii de acela al realului
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Dragii mei, Mă aflu în clădirea unei pensiuni particulare, după o masă bună și gustoasă, și mă gândesc ce să fac în timpul după-amiezii. Nu știu, dar e atât de bine să nu faci nimic... Am călătorit foarte bine într-un minunat vagon de clasa a doua aproape gol. Ajunși la Câmpulung, ne-am instalat la oarecare distanță de centru, în - n-o să mă credeți - într-un turn! Pentru a intra trebuie să urci o scară în spirală până la etajul al treilea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
a noastră: aceea a munților. Pierre, din Câmpulung, Augustei la București 5 septembrie 1953 Dragii mei, Abia azi, în a treia zi de ședere a mea aici, mi-am adunat for țele și vă scriu... La noi e un timp minunat. Luni, adică poimâine, ne pregătim să plecăm în munți. Zilnic mergem la râu și ne bronzăm. Azi am fost la piață și am cumpărat-o aproape pe toată: am cheltuit o groază de bani pe o cantitate imensă de diverse
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
s-au măritat la oraș. Așa că locuiește singură. La ora nouă eram din nou la Brașov (acum circulă și autobuzul care ne aduce până în poarta casei). La Brașov am luat micul dejun la restaurantul vegetarian. Mă simt excelent. Ziua e minunată. Astăzi ne mutăm și ne instalăm. Mâine ne vom odihni. Salutări tuturor! 5 august 1954 Dragă Mămică, Iată-ne a doua zi la Satulung și ne simțim minunat. Am început astăzi tratamentul meu obișnuit, la care am mai adăugat un
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Eu mă simt foarte bine. Am uitat că am fost bolnav. Mâine plecăm într-o excursie de două zile în munți - Piatra Mare, aceeași pe care nu ne-am putut urca acum 16 ani din cauza ploii. Acum însă timpul e minunat. Pe tot timpul șederii noastre - 13 zile -, nici o zi înnourată, dar căldura aceasta, după cum ți-am mai spus, este plăcută. Sâmbătă și duminică am avut musafiri din Brașov. Bine că au plecat. Duminica viitoare vor fi din nou la noi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
august 1954 Dragii mei Tăticule și Mămică, Expediția noastră pe Piatra Mare, cu toate că ne-a adus la țelul propus -1844 de metri -, s-a încheiat tot atât de ud ca și precedenta, de acum 16 ani... Ne-am întors pe aceeași vale minunată a Gârcinului sub ploaie și pe întuneric. Dar asta nu are importanță: a fost vesel și n-au avut loc nici un fel de urmări neplăcute. Dragii mei, timpul, după două zile ploioase, a început din nou să se dreagă. Cu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
roșește însă! 23 septembrie 1954 Ziceam zilele acestea că m-am săturat de toamna asta nesfârșită, că nu pot suporta la infinit cerul de azur. În sinea mea mergeam și mai departe și-mi spuneam că primăvara veșnică din insulele minunate ale Oceaniei nu e făcută pentru mine, și renunțam la visurile de odinioară de a-mi petrece viața într-un paradis terestru, cu cerul albastru la infinit. M-aș fi îmbolnăvit de nervi... Ca răspuns la nesocotitele mele blasfemii, a
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
sărăciei interioare, ale desfrâului și ale mai știu eu ce... și printre ele - câteva imperative bune, calde, valoroase, omenește valabile. Dacă ai ști să le mânuiești, la ce oare n-ar putea să te ducă? La câte lucruri și înfăptuiri minunate? și doar știi. Acuma - știi! Vârsta critică - vârsta la care știi, dar nu poți - și te resemnezi sau mori. Sau știi și poți. și învingi. Te învingi pe tine, și odată cu tine pe toți ceilalți... Până acum, principala preocupare era
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mă deosebesc prea mult de restul oamenilor, o fac fără prea mult suflet, dar cu resemnare și blândețe. Restul timpului - ajut prin casă sau lucrez la fișierul meu filozofic. Lucrul acesta din urmă, mai cu seamă, îmi dă o liniște minunată ce se potrivește atât de bine pe fundalul colorat al toam nei bucureștene, frumoasă ca toate toamnele, ba parcă mai frumoasă încă. E anotimpul ce-mi aduce aminte mai mult decât de oricine de Gigi Tomaziu, pe care o tainică
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
generației sale și unul din oamenii cei mai deosebiți din câți am cunoscut eu. și cu atât mai dureroasă este pierderea lui pentru mine, cu cât în anumite probleme de cultură el era singurul om pe a cărui părere și minunată inteligență mă puteam bizui. De-acum, locul acesta va rămâne gol și nimeni nu-l va mai putea ocupa în viața mea... Alte amănunte cu privire la sfârșitul lui ți le va da Vally, care va trece foarte curând prin Galați. Despre
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
componente vulgare. Nu. Nu dispuneam de apă curentă rece și caldă -, de țevăraie nichelată, platinată ori suflată cu aur, precum baia reginei Angliei. Nici nu aveam dispozitive speciale pentru evacuarea materiei grosiere, apoi igienizarea și parfumarea finală a încăperii cu minunatul balsam olfactiv al produsului englezesc Lenor. Nu. Dacă ați încerca să vă imaginați un asemenea decor, aș considera cu tact , delicatețe și deosebită gingășie că imaginația dumneavoastră manifestă grave disfuncționalități și v-aș recomanda necesitatea urgentă a consultării unui specialist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
o mână când cealaltă pentru a pune sângele în circulație. Cu degetele înghețate plângeam de durere și continuam această activitate diabolică și monstruoasă, pe lângă care adunarea tizicului, vara, mi se părea o joacă de copil agreabilă și plină de surprize minunate. Copilăria... Care copilărie?? Ajunși acasă, lăsam sacii la locul lor, iar mama îmi punea într-un vas apă rece în care introduceam ambele mâini pentru a îndepărta durerea groaznică ce-mi străbătea degetele, încât nu le mai puteam controla; nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sale regale Semiramida. Salcâmi, puternici paznici de câmpie De voi se frânge cumplita vijelie Și îmblânzită vine înspre noi Sub forma binecuvântatei ploi. Parfumul tău, balsam divin Mai dulce și înmiresmat ca orice vin, M-a amețit cu vraja-i minunată Încât atât de beat eu n-am fost niciodată. O, arbore puternic, tăcut și solitar Ne vom vedea din ce în ce mai rar Tu ești simbolul forței ce urcă pân' la nor În timp ce eu, neobservat, spre asfințit cobor. Și atunci mă invada o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]