15,766 matches
-
încredere, din 8 septembre 1457, va fi pârcălab de Cetatea Albă între 1466-1471 și, apoi, va figura printre primii boieri din Sfat sau chiar ca primul boier. Printre cumpărătorii unor moșii întâlnim mari boieri, încât din 11 privilegii referitoare la moșii de două sate, cinci reprezintă întărirea unei cumpărături, la 4 martie 1479, cumpărătorul fiind Dajbog, pârcălabul de Neamț. La 13 mai 1484, Mihail, pârcălabul de Crăciuna, cumpără un sat; la 17 octombrie 1483, pan Onică vornic, cumpără o seliște, iar
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
domnească, între 1457 și 1504, și din menționările de după 1504, reiese că numărul cel mai mare de privilegii s-a dat pentru moșii de o jumătate de sat, 64 de privilegii, pentru moșii de un sat, 302 privilegii și pentru moșii de două sate, 50 de privilegii. Pentru moșii mai mici de o jumătate de sat, locuri în pustiu și seliști s-au dat 176 de privilegii. În documentele de după 1504, sunt menționate mai multe danii făcute de Ștefan cel Mare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
obscură»”. Nașterea miraculoasă a eroului oferă un asemenea fundal magic și-i justifică întregul parcurs viitor. În basmul cules de Pamfil Bilțiu în Cupșeni, Maramureș, eroul este zămislit prin ingerarea unor flori nedenumite, dar solare cromatic: „O fost odată doi moși bătrîni și n-o avut copii. Când o fost odată, s-o luat femeia pântr-o pădure și s-o dus și cum mere ie pân pădure numai c-o aflat nește flori galbine. Și nu știu ce i-o vinit la femeie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o dus și cum mere ie pân pădure numai c-o aflat nește flori galbine. Și nu știu ce i-o vinit la femeie că o mâncat o floare. Dacă o mâncat floarea, s-o arăduit femeia gravidă. Și-o vinit doi moși bătrâni. Femeia o fo’ gata de născut. Pă când o născut, o făcut on băiat și la băiat i-o pus numele Urmă Galbână, pă pasu ce-o pășit, flori galbine-o răsărit”. Argumentul decisiv în sprijinul ideii că flăcăul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pe care o năzuiește tânăra nubilă. Mutarea aștrilor de la locul lor nu este aici urmarea raptului amenințător al zmeilor, ci o ceremonie de decorare, condusă de universul însuși. Aceleași veșminte mirifice apar în colinde purtate de pruncul Iisus sau de Moș Crăciun, ca ipostaze supreme ale cunoașterii și puterii regeneratoare. Uneori însă haina minunată se află la monstrul care amenință lumea și aducerea ei constituie o probă inițiatică: „din lumea cealaltă este adusă puterea asupra stihiilor”. Mai mult decât atât, „cămașa
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pruncului ce va primi numele Tei-Legănat. Înainte de venirea lui pe lume, continuitatea vieții se afla în pericol, părinții bătrâni nu aveau de la cine „primi o cană cu apă”. Hotărâtă să primească prin vis soluția, bătrâna visează că orice va întâlni moșul în cale se va transforma în copil. Cele două principii necesare pentru procreare sunt întrunite la nivel magic pentru a provoca rodirea supranaturală: „Iel atuncea, a trecut o zî - iera dzîua cum i zîua-acum, iera d-un an - a trecut
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Feciorii din baladă ajung astfel la bestia amenințătoare și o înfrâng, iar fata mutilată își recâștigă brațele în basm: „Ei, e o plecat pin păduri-așa, hârâindu-sî. Și mergând așa, hârâindu-sî, i-era săti di apî! S-o-ntâlnit c-un moșneag. - Moșule, tari n’i-i săti, moșule, di apî! - Du-ti, moșule, colo-n pârâu șî be apî!” (Vizureni - Galați). Setea constituie un semnal organic al prezenței nefaste, asemenea somnului care îi covârșește pe eroii care păzesc stâlpul lumii devastat de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
bestia amenințătoare și o înfrâng, iar fata mutilată își recâștigă brațele în basm: „Ei, e o plecat pin păduri-așa, hârâindu-sî. Și mergând așa, hârâindu-sî, i-era săti di apî! S-o-ntâlnit c-un moșneag. - Moșule, tari n’i-i săti, moșule, di apî! - Du-ti, moșule, colo-n pârâu șî be apî!” (Vizureni - Galați). Setea constituie un semnal organic al prezenței nefaste, asemenea somnului care îi covârșește pe eroii care păzesc stâlpul lumii devastat de ființe misterioase ori pe flăcăul care
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
iar fata mutilată își recâștigă brațele în basm: „Ei, e o plecat pin păduri-așa, hârâindu-sî. Și mergând așa, hârâindu-sî, i-era săti di apî! S-o-ntâlnit c-un moșneag. - Moșule, tari n’i-i săti, moșule, di apî! - Du-ti, moșule, colo-n pârâu șî be apî!” (Vizureni - Galați). Setea constituie un semnal organic al prezenței nefaste, asemenea somnului care îi covârșește pe eroii care păzesc stâlpul lumii devastat de ființe misterioase ori pe flăcăul care așteaptă în poala fecioarei ivirea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
rezultat comun al interdicției luminii și al suferinței inițiatice: „Ea a cusut cum a putut cămașa pânî a doua zi, că ața nu se mai sfârșea și parcă îi erau degetele vrăjite, așa umblau de repede, și când a venit moșul era cămașa gata și aminteri de frumoasă” (București). Într-un basm publicat în 1868, ochii sunt recuperați printr-o substituire a firului minunat cu un fuior din părul de aur al fecioarei și prin prefacerea unor rugi de aur în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pămînt p-alea vremuri” (Cerișor - Hunedoara). În contextul ritual, apariția lor este declanșată de momentul de deznădejde al neofitului confruntat cu singurătatea decorului arid, de nicăieri: „Iera Dumnezău cu Sfântu Petre! - Bună seara, mă băiete!- Bună să vă fie inima, moșilor! -Dă ce plînji tu? - Ioite, mă văd și ieu sîngurel p-aici, pîn munțî ăștia, și n-am cum să mă culc și ieu. Mi-e urît! - Mă, dacă-i face ca noi, o hi bine dă tine” (Bughea de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pierde aspectul mitic: „Cum îl văzu, viteazul îi grăi în limba lui și-l întrebă de ce a ajuns în așa proastă stare. - Fiindcă nimeni nu m-a mai căutat și nimeni nu s-a învrednicit să mă încalice, de când era moșu-tu tânăr. P-atunci aveam douăsprece părechi de aripi, din care acum abia mi-au mai rămas numai cotoarele”. Retragerea puterilor magice din trupul calului s-a făcut sub acțiunea erozivă a timpului, care a dublat atrofierea aripilor, nevoite să
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mâna-n urechea mea dreaptă și scoate d-acolo o oglindă și vez’ ce este. Când a băgat mâna acolo, mă rog, ș-a luat oglinda calului, ce-a văzut? A văzut pă Mustață de Aur și Barbă de Mătase, moșu care i-a dat drumu de la taică-său din împărăție, era cu trei zâne lângă el” (Pătuleni - Dâmbovița). Funcția psihopompă a calului transformă trupul lui într-un mediu transparent al sacrului, de care nu se desparte nici când se află
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fierii, după interpretările simbolice, și funcția ei sacrificială, valorificată în divinații, fac din porumbel călăuza fragilă și diafană, asupra căreia sacrul nu acționează decât la nivel psihedelic: „Veni tocmai hei în colo înnoptat de tot, de l-a fost luat moșul la bătaie, de ce a întârziat așa, dar el a început a se ruga să-l ierte, că nu era vinovat că a dat de grădina Floarei Florilor și a căzut mai încolo amețit și abia pe seară de tot s-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
opaițu cu său și cu feștilă ca să lumineze noaptea în casă. Spre miază noapte era iar un pat foarte mare unde puteau dormi mai mulți oameni. Spre răsărit era o laiță foarte îngustă. Deasupra ei erau așezate icoanele, dar spunea moșu Vasile Sofroni Iftimie că le-au mâncat caii Rușilor cari erau legați de laiță. Spre amează iar era o laiță lungă din fundu casei până la ușă. Casa avea numai 3 ferestre foarte mici. Una în peretele dinspre răsărit și 2
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
pe atunci femeile înainte de a se îmbrobodi purtau un feli de ciucitor pe cap cum poartă azi ungurancele din satele din jurul orașului Roman și apoi se îmbrobodeau cu tulpanul 7. Și tulpanu ședea mai sus pe cap. Și dintr-o dată moșu a băgat amândouă mânele pe sub tulpan și a prins pe bunica de cap de cozi. Ea a țipat și cei 3 ficiori au pus mânele pe mânele bunicului, bătându-se și țipând au eșit în tindă și apoi afară. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
de la biserică nu mai vine nimeni niciodată". Mi-a spus mama plângând și am plâns și eu cu ea, cum plâng și acum când scriu. Și tata lui Grigore Chetreanu și a lui Gheorghe Chetreanu era rus, mi-a spus moșu V. Sofroni Iftime. Când era el copil mic, l-a trimis tata cu Sofroni Iftime la Vasile Chetreanu, ca să-i dea vreo două poame. Și el s-a dus. Și i-a spus lui Vasile Chetreanu: "m-a trimis tata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
cerut poame și apoi a fugit acasă", iar Sofroni Iftimie i-a spus: "dacă și voi vorbiți ca dracu"! Aclijda era cârligul de la fântână. Am umblat cu preotul Ionică Grigoriu cu chiralesa dar nu mulți ani, că într-un an moșu Vasile Sofroni Iftimie Ciobănosu, m-a spus popii că l-am suduit de cruce. Și atunci popa a zis: "nu-i băetu vinovat ci tu, că pe tine te-a auzit. Și ia să-ți tai gâtu". Și a scos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Și atunci popa a zis: "nu-i băetu vinovat ci tu, că pe tine te-a auzit. Și ia să-ți tai gâtu". Și a scos o pereche de ochelari și a început să-l ciorsăie 11 la gât. Și moșu a început a se văicăra și eu m-am spăriet că-l va omorî. Și când venea popa eu mă ascundeam în podu șurei la bunica sub o covată și acolo stăteam până pleca popa. Lui popa Ionică Grigoriu îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
era înaltă și voinică. Vorba ceia: "Badea înalt ca un husar Lelea pîn la brăcinar 13. Lelea cât o husăriță Și badea pîn la catrință." Când era ziua onomastică a lui Grigore Chetreanu,erau chemați și părinții la el și moșu V. Sofroni Iftime. Erau cinstiți cu rachiu din belșug, în care punea un pumn de piper și cu răcituri de por, pe șoricul răciturilor se vedea păru, mai ales de era porcu negru. În fața casei lui Grigore Chetreanu este o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mai neastâmpărată ". Și cel mai bun profesor a fost el, nu te nota rău dacă nu știai, nu te distrugea. Și când am plecat la Școala normală în clasa I în septembrie în toamna lui 1900, am lăsat acasă pe moșul Vasile Sofroni Iftime care a dăruit mamei acele 200 de prăjini adică 2 1/2 fălci de pământ, bolnav și foarte slab și când am venit acasă de Crăciun nu l-am găsit ! A murit bătrânul acela cu suflet de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
pe lângă că a dat mamei atâta pământ, el ne-a legănat și ne-a cântat și ne-a hrănit și ne-a spus povești foarte frumoase, cu zmei și paralei. Noi copiii i-am zis: Moneiu, că nu puteam zice moșu. El ne-a dat și pământ și casă și sufletu bun fără pereche. Dumnezeu să-i ierte toate păcatele, să-i fie țărna ușoară și amintirea veșnică a lui Vasile Sofroni Iftimie, căruia oamenii îi mai ziceau Ciobănosu, că era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mare. Era foarte, foarte necăjit. Avea o pușcă și cu aceia, aducea din pădure de-ale mâncării, împușcând câte o sălbătăciune. Odată ducându-mă la el am văzut în mijlocul casei o covată mare plină de carne. Și l-am întrebat: "moșu Ghioghi, ce ai făcut de ai atâta carne ? ". Iar el mi-a răspuns: Am tăiat cucoșul cel mare ". Și nu mult după aceia taie și mama cucoșul cel mare și abia s-a umplut o strachină. Și atunci i-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
urâtă erau 2 meri din care am mâncat și eu mere foarte bune, până s-o găsit un nelegiuit și i-a tăiat de foc, dar pe Gavril Veleșcă nu l-am văzut, ci am scris cum mi-a povestit moșul Vasile Sofroni Iftime, care l-a cunoscut foarte bine. Și la școala normală de învățători "Vasile Lupu "din Iași, am învățat în clasa I în 1900 1901.N-am fost elev strălucit, măcar că fostul nostru Director al Școalei Ioan Mitru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
stradă paralelă cu gârla ce mergea la fabrica de hârtie a lui Porumbariu. Și am stat din Septembrie 1916 și până în august 1917, când eu cu secția I, am fost trimis în comuna Avrămeni, județul Dorohoi, ca să transport cereale de pe la moșii depozitului din Bacău, al armatei. Cât timp am stat în Bacău în casa lui Vișec și el și Maria soția lui s-au purtat foarte frumos cu noi, că era cu mine și Eugenia soția mea, adusă de la Bogata de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]