15,053 matches
-
pătrundă în India de nord-vest la începutul mileniului al II-lea.” 400-500 de ani mai târziu, ocupau bazinul indusului superior, Punjabul. Centrele clasice ale hinduismului erau Mohenjo-Daro și Harappa. vechii locuitori ai acelor ținuturi aveau anumite caracteristici: pielea neagră, „fără nas”, vorbitori ai unei limbi barbare și practicanți ai cultului falusului. Simbioza celor două populații este mitologizată în Rig Veda. Ocuparea unui nou teritoriu era marcată simbolic prin ridicarea unui altar dedicat zeului focului, agni. în esență, toți cei care construiau
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
și răspunde cerințelor mai jos formulate: „O văz, ca prin vis. O văz limpede, așa cum era. Naltă, uscățivă, cu părul alb și creț, cu ochii căprui, cu gura strânsă și cu buza de sus crestată în dinți de pieptene, de la nas în jos. Ne duceam la umbra dudului din fundul grădinii. Ea își înfigea furca și caierul de in în brâu și începea să tragă și să răsucească un fir lung și subțire. Eu mă culcam pe spate și lăsam alene
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
niște prieteni că un tablou (pictat chipurile în 1802 de un George Stead), pe care îl obținuse la schimb pentru niște cărți, îl imortaliza pe Chatterton la o vîrstă matură (la 50 de ani), cu părul alb și fruntea înaltă, nasul cîrn, gura mare, ochi de culori diferite, o expresie generală de putere sardonică, tulburătoare, și mîna dreaptă suspendată peste patru volume in-cvarto, ale căror titluri se puteau întrezări: Kew Gardens, The Revenge, Ælla și Vala - ultimul evident este poemul epic
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
Rațiunii, / Totuși Fantezia în Religie e totu-n toate"; "Moartea e Soarta tuturor Muritorilor"; Geniul a murit"; "Geniul e mort"*; "Duhuri în miez de noapte"; "Ceasornicul Conștiinței tale"**; "epoca cea lunecoasă a-îndoielii"; "Preoții sînt Dușmani puternici"; Preoția-încătușează Dreptatea de Nas"; Femeia, cea mai bună dintre Fericirile toate, / Este întreg Cerul meu; Religia e-o glumă". [*the Genius dy'd; Genius dead: moartea geniului invocată de Chatterton aici pare a fi o anticipare explicită a unei teme ce avea să facă
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
atribute, dar prin combinarea lor pot rezulta mii de variante. Metoda a folosită cu succes de Leonardo da Vinci. Capetele grotești și caricaturile sunt exemple de aplicare a acestei metode. Pentru început el stabilea fiecare element al feței: fruntea, ochii, nasul, gura, buzele, bărbia, pielea. Pentru fiecare element realiza o listă de atribute, pe care le combina în diferite feluri, alegând combinațiile cele mai deosebite. În tabelul de mai jos este prezentată listarea atributelor, iar în Figura 22 este reprodusă caricatura
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
3; Radu Pavel Gheo, Nimic despre extratereștri, O, 2000, 3; Doris Mironescu, Coborârea extratereștrilor, „Timpul”, 2000, 3; Daniel Cristea-Enache, Un erou al timpului nostru, ALA, 2002, 645; Ovidiu Nimigean, Tristețea metafizică a saltimbacului,„Monitorul”, 2002, 93; Șerban Axinte, Lumea din nasul clovnului, „Contrafort”, 2002, 9-10; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 411-412; Șerban Foarță, Circul nostru vă prezintă două puncte, RL, 2003, 35; Marius Chivu, Terapia prin sinucidere¸ „22”, 2003, 705; C. Rogozanu, Sinuciderea, un mod de viață, „Evenimentul zilei”, 2003, 3563. Ș. A
TEODOROVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290145_a_291474]
-
m-au coborât la Securitate. Eu știam drumul către Securitate... Ăsta a fost Începutul. La Securitate ce s-a Întâmplat? La Securitate am fost inventariat, amprentat, fotografiat, cântărit, măsurat... te dezbrăcau la pielea goală, bineînțeles, și Îți luau toate caracteristicile: nas, gură, ochi, culoare păr, și apoi m-au depus la celulă fără nici o explicație. A doua zi după arestare era 7 noiembrie și urma 8 noiembrie 1956. Erau zile de sărbătoare, nu Însă și pentru Securitate... Era perioada când erau
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
roabă duceam pentru ei... Și aicea mai depindea și de cum se descurcau brigadierii. Aveam câteodată brigadieri mai deștepți, mai șmecheri, care măsurau gropile și-i inducea În eroare pe majori să măsoare de aici de acolo și ne scoteau pe nas câțiva metri cubi, și atuncea ieșea brigada mai bine. Că Îi mai scăpai pe ăștia bătrâni de bătaie, că, dacă făceai norma nu mai bătea pe nimeni, decât din alte motive, dar ălea erau mai rare... Dar supravegherea acerbă era
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că acolo era mai cald... Știți? Și În clipa când s-o deschis ușa, dintr-odată, de sus și de-o parte și de alta, s-o sculat niște capete pline cu niște cârpe, nu li se vedeau numai ochii, nasul și gura, și toate se uitau spre persoana care o intrat În celulă... După ce milițianca m-o Împins În celulă, o chemat-o pe șefa camerei, care răspundea de cameră, și i-o spus atâta: „Ai grijă, dă-i o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
eu ocazie la ăștia să-mi facă fundul poligon de tragere sau să mă distrugă În bătaie?” C-am văzut de ce-s capabili, că băte’ de le curge’ la săracii și pe urechi sânge, nu numa’ pe gură și pe nas. Zice: „Du-te, că nu ești om”. „Asta e părerea ta, dar eu nu le dau ocazia să Își bată joc de mine”... Și el: „Numa’ două ore dacă am fi liberi”... „Măi, unde te duci, măi, de aci?” Zic
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a concura pe Hugues; însă acesta și-a păstrat întotdeauna întâietatea.143 În acest hotel se afla magazinul celui dintâi pălărier al epocii 144, francezul Paul Martin. Pălăriile lui Paul Martin costau 20 de lei una și nu era de nasul tuturor ca să le poarte. Mai înainte venise în București alt pălărier francez, anume Jobin, instalat într-o prăvălie din palatul Crețulescu. Acesta a adus în București cele dintâi pălării înalte, cari au rămas cu numele de „joben“. Până la fosta casă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
farfurioară o prăjitură atât de bine imitând... miza, încât conul Alecu, deși era un om inteligent, se înșală. Furios, ia farfuria cu prăjitură, o aruncă în mijlocul cafenelei și pleacă urlând: — Sunteți niște mitocani! Am făcut rău că v-am dat nas! Etc. etc. Bucureștiul nu avea pe vremea aceea nici un club. Erau câteva case de joc și atât. Era un fel de club în casele Török216, unde se întâlneau și își făceau partida un număr de bătrâni profesori, oameni politici, funcționari
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
spiritului de continuitate ne deosebește. Cel mai însemnat băcan al timpului era Staicovici. Negustor de vremea veche, ponderat, cinstit, conștiincios, serios, figură impunătoare, parcă-l văd încă în ușa prăvăliei de pe Calea Victoriei, într-un lung pardesiu cenușiu, cu ochelarii pe nas, privind de sus. Era prototipul negustorului din vremea aceea, a marelui negustor cu greutate care însemna mult. Staicovici, dacă n-a lăsat în urma lui băcănia, a lăsat fabrica de conserve și pe fiii săi în frunte cu doctorul Staicovici, oculistul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în Cartea de piatră. Amator de istorii autentice, i-am sugerat să și povestească în scris viața: o viață neobișnuită pentru un țăran. „Asemenea mărturisiri - am ținut să-l asigur - interesează, iar astăzi nu cred că și-ar mai băga nasul cineva în hîrtiile matale”. Moș Anani e încă înfricoșat și neîncrezător. Mă oprește, decent, să continui, și-mi spune că nu-i chiar așa cum cred eu. În urmă cu doi ani s-a oprit la poarta lui o mașină, din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
urmă în Rencontres, Gallimard, NRF, 1968, p. 154-155): „Voilà un homme qui répondrait comme Mallarmé a cette dame qui disait: «Ainsi, monsieur Mallarmé, vous ne pleurez jamais dans vos vers. - Ni ne me mouche, Madame» (adică nici nu-mi suflu nasul) répond-il”. *Trebuie musai să-mi repar radioul. După ședința cu C.V. Toma, care ne-a comunicat că, „la București”, respectiv la Secția de Presă, „revista e apreciată drept bună”, Sporici mi a șoptit: „Aseară (vineri, 26 ianuarie 1979), te-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
celui care nu ratează nici un „glonț”, nu-s deloc „diplomat”. Nu știu să mă sustrag „provocărilor”, nici să pierd „meciurile cu miză mică”. De aceea, de la o vreme, prin repetare, reacțiile mele au ajuns să pară de cusurgiu, „strîmbături din nas”. „Ce tot îi pute ăstuia?”, se întreabă, lezați, unii din cei care mi-au simțit „mușcătura” și, probabil, atunci cînd nu sînt de față, mă foarfecă mărunt. Ceva-ceva mi-a ajuns zilele trecute la urechi. Cică de ce îndrăznesc să am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de următoarea frază ironic-amară dintr-un text de Perpessicius: „Cine are timp să se uite la niște movilițe de soboli, cînd nici munții nu ne mai ajung!” Și-a împins încet, aparent preocupat, cu indicatorul mîinii drepte, ochelarii spre rădăcina nasului, apoi și-a trecut de cîteva ori mîna prin barbă. M-a privit cu superioritate, ca pe un păgubos. Anterior discutasem, cum îmi ceruse, „deschis”, despre romanul său, în legătură cu care îmi permisesem să formulez cîteva obiecții. „Poți să le publici
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
orașul și postul de lector și s-a „călugărit”, acceptînd să lucreze la Muzeul Mînăstirii Neamț și la Casa Sadoveanu.) Pînă dăunăzi nu știam, de pildă, că a făcut ultimele două clase de liceu la seral (iar acum strîmbă din nas cînd aude de seraliști), că a fost logodit cu o rusoaică, văduvă de aviator, cercetătoare în domeniul limbilor slave, sau că de la Moscova a ajuns la Cățălești! Biografia sa e o lungă serie de zigzaguri, de suișuri și coborîșuri, de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
el lui Savin) vă urmărește o pisică!” La sfîrșit, i-a oferit o cutie cu o „broscuță mecanică”! Invitat special a fost editorul, Andi Andrieș, dramaturg el însuși, un ins civilizat, abil, reticent, cu ceva umor, spus cu pufneli pe nas și bîlbîieli. Nu s-a dedat la judecăți asupra confraților și nici la promisiuni; dimpotrivă, a invitat la răbdare. Inutil să mai adaug, dibăcia lui n-a fost gustată de cenacliști, persoane impenitente și, nu o dată, impertinente. Am plecat cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
subiect ce ne îngrijorează), dar nu știm clipa în care se vor produce sau intensitatea lor. Sînt, apoi, și alte fenomene, inclusiv dintre cele sociale, care l constrîng pe om să-și recunoască limitele. Pentru a-i mai da peste nas trufiei, lumea de azi ar avea nevoie din cînd în cînd de cîte un Elihu, de un procuror al conștiințelor noastre. *Prin anumite gînduri, singurătatea poate deveni abjectă. Ea alternează spaimele cu ispitele. Ca s-o menții curată, trebuie să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vorbească, s-a referit mai întîi la episodul cu Jean-Noël, amintindu-mi că i-am atras atenția „să nu se expună”. „Am făcut-o pentru că era un bărbat interesant. Sînt sătulă de inși care te înghesuie și-ți put în nas a vin de surcele. Deși tînăr, el știa enorm de multă carte, avea lecturi diverse și bune. Foarte rar întîlnești asemenea oameni, care să te scoată din banalul cotidian. Cei mai mulți ți-l subliniază prin însăși prezența lor. Iată, peste o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mă amețească de cap că e rudă cu... țareviciul Rusiei, treabă pe care am crezut-o! Până la urmă ieșenii au izbucnit Într-un râs homeric (Ion Arhip știa poanta!), iar eu mă miram cum de m-am lăsat dus de nas atât de ușor... Pozne și Întâmplări de neuitat! 827 SMÂNTÂNESCU, Dan347 1 8 oct. 1972, București Mult Stimate Tovarășe Dimitriu, În urma vizitei ce mi-ați făcut la Conservator, am apreciat interesul Dv. deosebit pentru tot ce reprezintă valori documentare legate
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
urmat Împreună cursurile de reciclare (1974 1975) și am susținut În aceeași sesiune examenul de atestare. Deși iscălește Agurița, pe plicul de la Iași figura Paraschiva Vicoveanu. Azi În S.U.A. 1056 Mai apoi Îndrăznim Încă o rugăminte, vorba ceea... „dacă dai nas lui Ivan...!”. Căutăm și imagini-document risipite prin reviste, mai mari sau mai mici, prin publicații apărute cine știe unde, dar cu ceva ce ne-ar putea interesa. Aceasta numai În cazul În care ți-e la Îndemână și crezi că noi nam
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
mângâiat ideea că mașina este în garanție și o să i-o repare IDMS-ul. Despre alergătura cu înregistrarea mașinii, nu vă mai spun. Se dau banii cu amândouă mâinile în dreapta și în stânga. O simțeam pe soția mea cum strâmbă din nas la fiecare sumă cheltuită, deoarece numai ea știe ce economii a trebuit să facem și cu ce sacrificii. Doi intelectuali să îndrăznească să-și cumpere limuzină! Au trebuit eforturi mari, inimaginabile, privațiuni, haine purtate până la limita de uzură, pantofi pingeliți
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
abonații din trecut ai planului doi și care aveau privilegiul de a apărea mereu în ecrane odată cu Ceaușescu. Acum, șeful avea să apară singur-singurel. De câteva ori el, de câteva ori cu soția. Când deschidea gura, când ducea mâna la nas să se scarpine (gest împărtășit cu fidelitate de soția sa), imaginea se schimba brusc. Șeful a fost tot timpul nervos. Fotografii și operatorii au trebuit să se străduiască pentru a oferi a doua zi presei imagini cu Ceaușescu. Șeful, cu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]