14,154 matches
-
inima și duse mâna dreaptă la pieptul care zvâcnea. - Ce dracu` faci aici, ai înnebunit? Nu găseai o altă metodă, mai uscată, dacă tot doreai să te omori cu zile? Scriitorul întoarse fața către ea. Era murdar de noroi pe obraz, pe buze și pe dinți, însă asta nu părea să îl deranjeze absolut deloc. Îi făcu un semn cu mâna. Un semn din care ea trase concluzia că trebuie să-l lase în pace și să-și vadă de ale
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
din palme. Se auzi și trompeta unui clovn, iar de undeva (de peste tot) veni miros de porumb fiert... Se chirci pe fundul pălăriei și începu să plângă. 16 Se spărsese orizontul în milioane de cioburi... Căldura infernală picura dogoare pe obrajii nebărbieriți, iar bărbatul își spuse drace, aș da orice pentru o cișmea. Să-mi pun ceafa sub șuvoi, apoi să mă întorc cu gura deschisă și să înghit în neștire. Ce dracu’, nici țâșnitori nu mai există... E drept că
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
un frison. Cearceafuri jilave, o (altă) durere de cap îngrozitoare - Orchestra Filarmonică din Creier își acordează instrumentele, sunt lovite alămuri, tobele duduie fericite -, camera cufundată în penumbră, geamuri mari pe care se preling neobosite picăturile unei ploi interminabile. Lacrimi pe obraji de sticlă, își spuse, începând să se dezmeticească, partea cea mai bună dintre toate este că astfel de obraji nu vor face niciodată riduri, în ciuda timpului scurs. Încercă să se ridice din pat și observă surprins noroiul uscat care așternuse
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
alămuri, tobele duduie fericite -, camera cufundată în penumbră, geamuri mari pe care se preling neobosite picăturile unei ploi interminabile. Lacrimi pe obraji de sticlă, își spuse, începând să se dezmeticească, partea cea mai bună dintre toate este că astfel de obraji nu vor face niciodată riduri, în ciuda timpului scurs. Încercă să se ridice din pat și observă surprins noroiul uscat care așternuse flori de pământ pe lenjerie. Lucia nu era. Ar fi putut să schimbe cearceafurile astea, totuși, mormăi. Dar cu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
deschidă fișierul Romanului care se Scria Singur tot misterul s-ar fi lămurit instantaneu. Acolo, în acel fișier, se afla - punct cu punct - scenariul morții unui alt om. Trase la loc perdeaua și simți cum îi curge o lacrimă pe obraz. Apoi își pipăi din nou pieptul. În ultimul vis (ultima interacțiune cu adevărata realitate, poate?), fusese împușcat. Pe un front al unui război neștiut. Acum se afla în propria casă, cu toate că ultimele imagini de dinaintea acelui vis absurd fuseseră luate acolo
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nu reuși. Ochii holbați văzură cum alte picături, mii, zeci de mii, sute de mii, milioane, poate, ieșeau din asfaltul străzii și din asfaltul trotuarelor, apoi se duceau direct către... cer. Le urmări cu privirea, una dintre ele îi atinse obrazul, iar el o văzu cum dispare printre celelalte, continuându-și drumul. Imposibil, asta este prea de tot... - Hei, Magicianule! Făcu mâinile pâlnie la gură și țipă din nou: - Hei, Magicianule! Știu că mă auzi, de fiecare dată ești aproape și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
înfiorător. Nimeni nu-i aruncă vreo privire. Sări de pe asfalt, iar inima încercă să-i iasă din piept. Privi cu teamă crescândă sicriul așezat în dric. Capacul era desfăcut, astfel că Scriitorul se văzu stând cu mâinile pe piept, cu obraji de ceară și părul pieptămat cu cărare pe partea dreaptă. Deși cămașa albă, închisă până la ultimul nasture, ascundea gâtul, știu imediat că sub ea se afla o dungă vineție. Și mai știu că acea dungă fusese făcută (avea să fie
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
îmbrățișării materne. O cuprinse în brațe și își afundă fața în părul ei lung. - Te iubesc, Lucia. Aveam mare nevoie de tine. Miam dat seama că am mare nevoie de tine, permanent. Femeia îi zâmbi, înțelegătoare, apoi îl mângâie pe obraz. - Ce cauți aici? Să nu-mi spui că veneai în întâmpinarea mea, pe o astfel de vreme. Nu ești tu acela care nu suporta să facă nici măcar trei pași atunci când ploua? - Ba chiar așa, iubita mea, eu sunt acela, însă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
acolo, uite-o, Doamne, cât de repede aleargă, ba nu, s-a oprit, s-a oprit și se uită peste umăr, în sfârșit, Lucia, de ce fugi? Răsuflă din ce în ce mai greu, îl înțeapă splina, iar picăturile ploii nu reușesc să-i răcorească obrajii. Când mai are doar câțiva pași până la ea, femeia dispare încetul cu încetul, mai întâi pantofii cu toc, apoi gleznele, pulpele, genunchii, șoldurile, iată o o jumătate de femeie, Scriitorule (este vocea Magicianului?, nu, nu este vocea lui, Magicianul se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
către casă, cât mai poți. Și nu uita - laptopul, geamantanul, banii, Lucia... Laptopul, geamantanul, banii, Lucia. Țâșni de pe gărduleț și începu să alerge, din nou. Pantofii mușcau din asfaltul trotuarului cu o poftă nebună, iar curentul de aer îi biciuia obrajii. De la o fereastră situată la un etaj superior, o bătrână își făcu cruce, privind în urma lui. Apoi închise geamul, reveni în fotoliu, primi în poală un motan mare, tărcat, apoi oftă și apăsă un buton de pe telecomandă. Tocmai începea o
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
euforică îi făcu bine, și-i transmise o doză de tonicitate, soldându-se cu un zâmbet îmbrățișat cu căldură și dragoste, împărtășită deopotrivă de către cei doi. Alex alergă spre patul soției sale, o cuprinse grijuliu de mijloc, o sărută pe obrajii livizi și-i oferi buchetul de trandafiri. - Ce frumoși sunt, Alex! Cred că ai dat o grămadă de bani pe ei! - Și nu merită!? Sunt tată, spuse el mândru. Veni și mama lângă fiica ei și cu lacrimi în ochi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
din Connecticut, să mă mut - singură, ca un adult În toată puterea cuvântului - În Manhattan și să am casa mea. Când am intrat pe aleea casei În care copilărisem, m-a cuprins o veritabilă surescitare. Îmi vedeam În oglinda retrovizoare obrajii Îmbujorați de frig și vânt și părul zburlit și ciufulit. Nu eram machiată și jeanșii Îmi erau murdari jos În urma eforturilor din zilele precedente de a-mi croi drum pe străzile ude și noroioase ale orașului. Dar În clipa aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
vizibil ca să rămân În poziție verticală. Un individ așezat la biroul agenților de pază a izbucnit În râs. — Înșelătoare ușa asta, ce zici? Nu e prima oară când văd asta și n-o să fie nici ultima, a chicotit el, iar obrajii cărnoși i se scuturau de râs. Te-a prins bine În gheare. L-am analizat rapid din cap până-n picioare și am decis să Îl urăsc, și am știut și că nici el nu avea să mă placă niciodată, indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
norișori roz. Părul uluitor de alb i se revărsa, buclat, pe umeri. Trupul, Înalt de un metru optzeci, părea să aibă exact atâta greutate cât să-l mențină În poziție verticală, dar pășea cu grația surprinzătoare a unei dansatoare. Avea obraji strălucitori, iar inelul de logodnă din diamante perfecte, de multe carate, emana o incredibilă luminescență. Cred că mi-a surprins privirea ațintită spre el, pentru că și-a fluturat mâna pe sub nasul meu. — E creația mea, m-a Înștiințat zâmbind În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de ne fă o vizită, scumpo. Adă-l și pe Alex și puteți s-o puneț toți d’o vacanță. Mi-a zâmbit mie, apoi lui Jill, care i-a zâmbit la rândul ei și și-a trecut mâna peste obrazul lui. Erau dezgustător de Îndrăgostiți unul de altul. — Zău, Andy, e un oraș cu o cultură bogată, În care sunt multe de făcut. Amândoi ne dorim să vii mai des să ne vizitezi. Nu e-n regulă să ne vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a Încruntat. Părinții păreau gata să leșine din cauza tăcerii. Tensiunea era palpabilă. Jill s-a ridicat de pe scaun, s-a dus la Kyle și s-a proțăpit pe genunchii lui. Și-a Încolăcit brațele În jurul gâtului lui, și-a apropiat obrazul de al lui și i-a șoptit ceva la ureche. Am aruncat o privire În direcția mamei, care părea că În vreo zece secunde avea să cadă În stare de inconștiență, cu micile ei riduri din jurul ochilor adâncite cât niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
picioare cu atâta iuțeală, Încât a dărâmat scaunul, care la rândul lui a lovit un ghiveci cu un cactus, care a rămas proptit În ușa glisantă de sticlă. Tata a Înhățat-o pe Jill și a sărutat-o pe amândoi obrajii și pe creștet și, pentru Întâia oară de la nunta lor Încoace, l-a sărutat și pe Kyle. Am bătut cu furculița În cutia mea cu suc de cireșe negre și am declarat că vreau un toast. — Vă rog să ridicați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ordine În tot biroul, aruncase prin sertare tot ce fusese pe birourile noastre și Îndesase În dulap toate cadourile care nu fuseseră Încă transportate la apartamentul Mirandei. Își dăduse un strat suplimentar de ruj strălucitor, mai Împrăștiase ceva pudră pe obraji, iar acum Îmi făcea semn să-mi termin treaba. Am Înhățat punga cu ziare și le-am scuturat grămadă pe o măsuță din biroul Mirandei, un fel de birouaș luminat separat, unde Emily Îmi spusese că Miranda stătea uneori cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
la mine peste noapte? am Întrebat eu plină de speranță. — Numai dacă ai nevoie de ajutor cu Lily. Chiar că trebuie să ajung acasă și să corectez lucrările alea. M-a Îmbrățișat de despărțire, a sărutat-o pe Lily pe obraz și a pornit spre ușă. — Sună-mă dacă ai nevoie de mine, a zis el și a ieșit. — De ce a plecat Alex? a Întrebat Lily de parcă n-ar fi fost de față la Întreaga conversație. E ssupărat pe tine? — Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
față cu toată lumea, cu ou și cu oțet pe coordonatoarea evenimentelor publice. Era Într-o dispoziție mizerabilă și Înghițisem destule din partea ei pentru o singură zi. Fata pe care o umilea În clipa de față Își plecase, rușinată, capul, avea obrajii stacojii și speram, spre binele ei, că nu o să izbucnească În plâns. — Andy, treaba asta e de-a dreptul ridicolă. Spune da sau nu și basta! E și așa destul de nasol că eu a trebuit să chiulesc de la ore azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
abia m‑am stăpânit să nu Îmi Îngrop pe loc fața În ea - și a aruncat‑o pe biroul meu. M‑am dus să atârn acest superb animal mort În dulap și, În drum, mi‑am trecut discret blana pe obraz, dar am simțit ceva ascuțit și rece: câțiva mici țurțuri erau prinși Încă de ea. În perfectă concordanță cu posesoarea hainei Am scos capacul de pe cafeaua călduță și am aranjat cu grijă grămada grețoasă de slănină și plăcinta cu brânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
știe cât de mult muncești - ești o asistentă nemaipomenită. Dacă nu ar ști ce treabă bună faci, ar fi scăpat de mult de tine. Doar nu s‑ar teme s‑o facă - mă‑nțelegi? Lacrimile Încetaseră să‑i curgă pe obraji și era pe punctul de a deveni sfidătoare, era Într‑o stare de spirit În care, deși era de acord cu mine, ar fi fost capabilă să‑i ia apărarea Mirandei dacă aș fi spus ceva prea rău despre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
acord cu mine. Nu tu ești de vină, ea este. Este o femeie frivolă, meschină și crudă, care are tone Întregi de haine superbe și nimic altceva. Fața lui Emily s‑a Încordat În mod vizibil, pielea gâtului și a obrajilor i s‑a Întins, tremurul mâinilor a Încetat. Mi‑am dat seama că e pe punctul de a se năspusti asupra mea din clipă În clipă, dar nu mă puteam opri. — Ai observat că nu are nici un prieten, Emily? Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
la prima vedere totul pare senzațional, dar Îți Închipui cum ar fi dacă singurul motiv pentru care te‑ar suna pe tine cineva ar fi că... — Încetează! a urlat ea și lacrimile au Început din nou să‑i curgă pe obraji. Taci dracului din gură! Dai buzna În biroul ăsta și Îți Închipui că Înțelegi totul. Domnișorica‑Eu‑Sunt‑Atât‑De‑Sarcastică‑Și‑Deasupra‑Tuturor! Ei bine, nu Înțelegi nimic! Nimic! — Em... — Nu mă lua tu pe mine cu „Em“, Andy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
izbeau unul de altul În cap și ricoșau dintr‑o ureche În cealaltă. Iau masa la Benihana. Christian știe! Miranda la Benihana! Arată adorabil În jacheta asta de piele! O să simtă mirosul de Benihana pe mine! Nu‑l săruta pe obraz! Sărută‑l pe obraz! — Păi, nu e asta, e ăă, doar că... — Tocmai ne sfătuiam unde să mergem de aici, a declarat Lily veselă și i‑a Întins mâna lui Christian, care, abia atunci am observat, era singur. Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]