13,759 matches
-
corectă a fenomenelor electromagnetice la scară macroscopică și la intensități mari ale câmpului. La scară microscopică, în procese ca emisia și absorbția de radiație de către sistemele atomice, câmpul electromagnetic manifestă însă o structură corpusculară: el apare ca fiind alcătuit din particule de masă zero numite fotoni. Completarea teoriei maxwelliene în conformitate cu principiile fizicii cuantice a dus la teoria cuantică relativistă a interacțiunii electromagnetice: electrodinamica cuantică. Undele electromagnetice au fost generate în laborator de Hertz, la câțiva ani după moartea lui Maxwell. Aplicațiile
Electrodinamică () [Corola-website/Science/327596_a_328925]
-
un exemplu tipic este schimbul de căldură, care are loc conform principiului al doilea al termodinamicii. La scară microscopică, fenomenele atomice descrise de mecanica cuantică sunt T-invariante, pe când interacțiile slabe (de exemplu dezintegrarea beta) nu sunt. Modelul standard al particulelor elementare este CPT-invariant, adică este invariant față de aplicarea simultană a transformărilor de "inversie temporală" (T), "paritate" (P) și "conjugare de sarcină" (C); el nu este invariant față de transformări T, P sau C aplicate separat.
Simetrie T () [Corola-website/Science/327048_a_328377]
-
cuvântul grecesc „Περσείδες” "(s)", un termen care se găsește în mitologia greacă ce se referă la fiii eroului mitologic Perseu. Fluxul de corpuri este numit Perseide și se întinde de-a lungul orbitei cometei Swift-Tuttle. Acest nor este constituit din particule lăsate în urmă de cometă în timpul călătoriei de-a lungul orbitei. Astăzi, majoritatea prafului din nor are mai mult de 1000 de ani. Chiar și așa există un filament relativ subțire de praf în flux care a fost eliminat de
Perseide () [Corola-website/Science/327084_a_328413]
-
acestui roi este Swift-Tuttle, al cărui nucleu are diametrul de circa 10 km. Cea mai recentă trecere a sa la periheliu a avut loc în 1992, iar următoarea va avea loc în 2126. Meteorii pe care-i vedem acum sunt particule eliberate în timpul trecerilor cometei la periheliu. Ploaia este vizibilă din mijlocul lunii iulie, în fiecare an, atingându-și apogeul între 9 și 14 august, și depinde de localizarea în particular a fluxului. La apogeu, rata meteorilor atinge 60 și chiar
Perseide () [Corola-website/Science/327084_a_328413]
-
Parnell Tuttle, care au observat-o în același timp. Ea lasă o dâră de praf cometar pe orbita sa, care suferă atracția gravitațională terestră, și formează o „ploaie de stele căzătoare” care se consumă, cele mai multe, pătrunzând în atmosfera terestră. Majoritatea particulelor de praf întâlnite datează de vreo mie de ani, dar unele datează de la trecerea cometei în 1862. La 12 august 1993, Agenția Spațială Europeană a pierdut "satelitul de comunicații Olympus", ca urmare a coliziunii acestuia cu un meteor din Perseide
Perseide () [Corola-website/Science/327084_a_328413]
-
scriitor și Șecție Case memoriale a Muzeului Literaturii Române), dirijorul CRISTIAN LUPEȘ își începe studiile universitare mai intâi la Cluj, Universitatea “Babeș - Bolyai, ca mai apoi, în 1998 să obțină licența în fizică și chimie la Universitatea București, cu teza "Particule elementare”. În anul următor devine student al UNMB Facultatea de Compoziție, Muzicologie și Pedagogie muzicală, secția de studii teoretice, pentru ca din 2001 să fie student al secției dirijat orchestră la clasa prof. Cristian Brâncuși, absolvind în 2006 cu lucrarea de
Cristian Lupeș () [Corola-website/Science/327182_a_328511]
-
În 1661, Boyle a definit un element ca fiind o substanță care nu poate fi descompusă în substanțe mai simple prin intermediul unei reacții chimice. Această definiție simplă a fost utilă, de fapt, aproape 300 ani (până în momentul dezvoltării noțiunii de particulă subatomică), fiind însă chiar și azi predată în timpul orelor de chimie introductivă. Lucrarea lui Lavoisier, "Traité Élémentaire de Chimie (Tratat Elementar de Chimie", 1789, tradusă în engleză de Robert Kerr) este considerată a fi primul manual modern de chimie. El
Istoria tabelului periodic () [Corola-website/Science/327335_a_328664]
-
are propria sa formă de organizare și este subiectul legislației în vigoare Dezvoltarea simțitoare a educației în Târgu Mureș a avut loc după reforma protestantă. În anul 1557 a fost menționată existența unei biblioteci, pe lângă un așezământ instructiv-educativ numit "Schola Particula" în incinta Bisericii Reformate din Cetate, prima școală de acest fel de pe cuprinsul României actuale. În 1718 școala a fost reorganizată și redenumită în Colegiul Reformat, iar printre disciplinele studiate se număra teologia și filozofia. Din 1797 se studia atât
Educația din Târgu Mureș () [Corola-website/Science/327361_a_328690]
-
prezenți personalități cum ar fi Ludovic I al Ungariei, Ioan de Hunedoara sau Ioan Sigismund Zápolya. În 6 ianuarie 1571 hotărârile despre libertatea de religie din Turda au fost reconfirmate aici. În 1557 a început să funcțioeneze școala protestanților, Schola Particula, prima școală de acest fel de pe cuprinsul României. În 1718 școala este reorganizată și redenumită „Colegiul Reformat”, printre disciplinele studiate numărându-se teologia și filosofia, iar din 1797 se studiază și dreptul, filologia și științele naturii. Cu ajutorul guvernatorului Sámuel Teleki
Demografia Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/327331_a_328660]
-
umezelii. Verdele de paris ar fi prezentat efecte similare. Ambii pigmenți au fost utilizați în fabricarea cernelurilor. Românii antici foloseau conicalcitul că și pigment verde. Vopseaua folosită de impresioniști, conținând verde de Paris, este considerată a fi fost compusă din particule relativ inferioare. Ulterior, substanța ar fi fost produsă prin mărunțire fină și fără îndepărtarea sterilului, fapt care i-ar fi afectat caracterul permanent. De asemenea, se considera că pulberea fină ar fi fost utilizată în acuarele și cerneluri. Verdele de
Verde de Paris () [Corola-website/Science/330587_a_331916]
-
perechi de picioare (apendicele toracice) articulate, scurte și lățite. Formele răpitoare au picioarele anterioare adaptate la prins prada și mandibulele puternice (de ex. "Leptodora"). La formele microfage picioarele, îndeosebi, picioarele 3 și 4 formează un aparat filtrant, în care rămân particulele din apa filtrată, care sunt împinse în sus spre corp, apoi prin șanțul ventral mai departe până la gură, unde sunt înghițite. Pe cap se află un singur ochi compus, situat median, și un ochi de nauplius. Capul neacoperit de carapace
Cladocer () [Corola-website/Science/330630_a_331959]
-
excrescenței cefalice. Cladocerele trăiesc în apele dulci stătătoare, mai rar în apele marine sau salmastre și preferă apele reci și oxigenate. Ele efectuează ample migrații pe verticală, noaptea ieșind la suprafață, iar ziua coboară în păturile profunde. Se hrănesc cu particule în suspensie (detritus organic fin, bacterii, alge unicelulare). Dată fiind abundența hranei, sub formă de particule mici în bălți, ritmul de dezvoltare și de reproducere al cladocerelor, care dau mai multe generații partenogenetice pe an, este foarte rapid, din care
Cladocer () [Corola-website/Science/330630_a_331959]
-
preferă apele reci și oxigenate. Ele efectuează ample migrații pe verticală, noaptea ieșind la suprafață, iar ziua coboară în păturile profunde. Se hrănesc cu particule în suspensie (detritus organic fin, bacterii, alge unicelulare). Dată fiind abundența hranei, sub formă de particule mici în bălți, ritmul de dezvoltare și de reproducere al cladocerelor, care dau mai multe generații partenogenetice pe an, este foarte rapid, din care cauză, aceste animale se găsesc în bălți în mari cantități. În apele piscicole cladocerele prezintă mare
Cladocer () [Corola-website/Science/330630_a_331959]
-
prin suprapășunat și despăduriri. Deșertificarea parcurge mai multe etape: reducerea și pierderea orizontului superior al solului, după care are loc o erodare a orizonturilor inferioare și pierderea cvasitotală a substanțelor organice moarte, astfel încât tot terenul este ulterior format numai din particule minerale. Deșertificarea influențează în mod negativ biodiversitatea, multe specii pier odată cu distrugerea habitatului lor. Pe glob are loc extinderea deșerturilor și deșertificarea terenurilor cultivate la o amploare crescândă. La scară globală, deșertificarea înaintează cu circa 50.000 km pe an
Deșertificare () [Corola-website/Science/330920_a_332249]
-
Dorin Mircea Stelian Poenaru (n. 9 aprilie 1936, Suiug, județul Bihor) este un fizician nuclearist și inginer român. A adus contribuții fundamentale la studiul teoretic al radioactivității prin emisie de particule grele (radioactivitate cluster sau radioactivitate exotică). DN Poenaru a terminat studiile liceale la Colegiul Național Emanuil Gojdu din Oradea unde în 1953 la bacalaureat a primit diploma de merit. A fost student la Facultatea de Electronică și Telecomunicații din Universitatea
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
SUA. Pentru numere atomice Z > 122 este posibil să se observe radioactivități cluster mai intense decât dezintegrarea alfa. Poenaru și colaboratorii au extins teoria fisiunii binare la fenomene mai complexe, cum ar fi fisiunea ternară (fisiune însoțită de emisii de particule) și au prezis fisiunea multicluster. Fisiunea cuaternară (fisiune însoțită de emiterea a două particule alfa) a fost experimental descoperită de Goennenwein et al. Pyatkov, Kamanin et al. din IUCN Dubna au efectuat experimente de fisiune ternară coliniară. În 2005, când
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
intense decât dezintegrarea alfa. Poenaru și colaboratorii au extins teoria fisiunii binare la fenomene mai complexe, cum ar fi fisiunea ternară (fisiune însoțită de emisii de particule) și au prezis fisiunea multicluster. Fisiunea cuaternară (fisiune însoțită de emiterea a două particule alfa) a fost experimental descoperită de Goennenwein et al. Pyatkov, Kamanin et al. din IUCN Dubna au efectuat experimente de fisiune ternară coliniară. În 2005, când s-au comemorat 50 ani de la moartea marelui fizician teoretician francez de origine română
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
studia formele de echilibru ale clusterilor atomici metalici depuși pe suprafețe plane. În cadrul acestor cercetări multidisciplinare s-a dezvoltat un nou model uni-particulă în pături deformate: oscilatorul armonic hemisferoidal. Marea productivitate a trimerului ionizat (cu doi electroni delocalizați, annalogul unei particule alfa) observată în experimentele de fisiune a clusterilor metalici dublu ionizați a fost explicată. Spre deosebire de fisiunea nucleor grele, în acest caz, nu numai energia de deformare a modelului picătură de lichid, dar și corecțiile de pături ale celor doi electroni
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
S. Stoica (World Scientific, Singapore, 2000) ISBN 981-02-4276-X. D. N. Poenaru este inclus împreună cu A. Sandulescu și W. Greiner în Encyclopædia Britannica pentru calcule, publicate în 1980 care indică posibilitatea unui nou tip de dezintegrare nucleară: radioactivitate cu emisie de particule grele. În 2009 i s-a conferit titlul de "MERCATOR Gastprofessur" la Frankfurt Institute for Advanced Studies, Johann Wolfgang von Goethe Universitaet, de către Deutsche Forschungsgemeinschaft (DFG). Acesta este premiul cel mai mare acordat de către DFG anual unor peronalități din străinătate
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
dezintegrare exotică) este un tip de dezintegrare nucleară în care un nucleu părinte cu număr de masă A, având A nucleoni dintre care Z sunt protoni, emite un nucleu (cluster) cu N neutroni și Z protoni, mai greu decât o particulă alfa dar mai ușor decât un fragment de fisiune nucleară. În urma dezintegrării rezultă un nucleu emis (cluster) și un alt nucleu având numărul de masă A = A - A și numărul atomic Z = Z - Z, unde A = N + Z. De exemplu
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
nucleu având numărul de masă A = A - A și numărul atomic Z = Z - Z, unde A = N + Z. De exemplu: Acest mod de dezintegrare rar a fost observat pînă în prezent mai ales în nuclee care emit în mod predominant particule alfa, astfel că fenomenul este însoțit de un fond imens de particule alfa (cel puțin un miliard pentru fiecare cluster emis). Raportul de ramificare față de dezintegrarea alfa este foarte mic (a se vedea Tabelul de mai jos). T și T
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
Z - Z, unde A = N + Z. De exemplu: Acest mod de dezintegrare rar a fost observat pînă în prezent mai ales în nuclee care emit în mod predominant particule alfa, astfel că fenomenul este însoțit de un fond imens de particule alfa (cel puțin un miliard pentru fiecare cluster emis). Raportul de ramificare față de dezintegrarea alfa este foarte mic (a se vedea Tabelul de mai jos). T și T sunt perioadele parțiale de înjumătățire ale nucleului părinte față de dezintegrarea alfa și
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
proces. Există multe alte tipuri de radioactivitate, de exemplu radioactivitatea cluster, radioactivitatea protonică (p) și diprotonică (2p), diverse moduri de dezintegrare beta-întârziată (p, 2p, 3p, n, 2n, 3n, 4n, d, t, alfa, f), fisiunea izomeră, fisiunea ternară (fisiunea însoțită de particule), etc. Înălțimea barierei de potențial, în special de natură electrostatică, pentru emisia de particule încărcate este mult mai mare decât energia cinetică a particulei emise. Dezintegrarea spontană poate fi explicată doar prin tunelare cuantică într-un mod similar cu prima
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
și diprotonică (2p), diverse moduri de dezintegrare beta-întârziată (p, 2p, 3p, n, 2n, 3n, 4n, d, t, alfa, f), fisiunea izomeră, fisiunea ternară (fisiunea însoțită de particule), etc. Înălțimea barierei de potențial, în special de natură electrostatică, pentru emisia de particule încărcate este mult mai mare decât energia cinetică a particulei emise. Dezintegrarea spontană poate fi explicată doar prin tunelare cuantică într-un mod similar cu prima aplicație a Mecanicii cuantice la nuclee făcută de către G. Gamow pentru a explica dezintegrarea
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
3p, n, 2n, 3n, 4n, d, t, alfa, f), fisiunea izomeră, fisiunea ternară (fisiunea însoțită de particule), etc. Înălțimea barierei de potențial, în special de natură electrostatică, pentru emisia de particule încărcate este mult mai mare decât energia cinetică a particulei emise. Dezintegrarea spontană poate fi explicată doar prin tunelare cuantică într-un mod similar cu prima aplicație a Mecanicii cuantice la nuclee făcută de către G. Gamow pentru a explica dezintegrarea alfa. ""În 1980 A. Sandulescu, DN Poenaru, și W. Greiner
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]