14,344 matches
-
anchete În instituții private, deleagă la mitinguri urechi atente. Stupoare pentru unii dintre noi!” Nu și pentru Carmen, care n-are stupoare. În schimb e atrasă de urechile atente, clăpăuge, despre care citește În revista Le Point: „Toate personalitățile un pic cunoscute, aleșii, jurnaliștii, industriașii, sindicaliștii, avocații se regăsesc În fișierele generale ale Serviciului evident, secret de informații”. În concluzie, SRI-ul e mai necesar ca oricînd. Fetița căreia abia i-au mijit sînii democrației ne mai informează că pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
delicat incendiare, pentru a lăsa impresia că tocmai atunci a sosit. Era febril și Îmbrăcat Într-o elegantă sacoșă galbenă. Ceva mai tîrziu, inegalabilul Emmanuelle Valeriu a deschis opera bufă de seară În care s-au remarcat toți. Poate un pic mai mult Lucian Cornescu. El a spus că va face pîine, aproape personal, În Valea Jiului. În general, lumea a condamnat violențele, Încercînd să-și consolideze un firesc capital politic din capetele sparte. Adevărul e altul: dacă În iunie trecut minerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai stă puțin la Închisoare, da’ și cînd o ieși! Ne va ajuta pe toți să combatem fumatul, anxietatea, fiscul, cu un euro Într-o mînă și cu cealaltă nu scriu pe ce, deși aș putea. Că mai e un pic și ne trezim În dramatica Uniune Europeană, cu gripă aviară cu tot, cu porci, basmale, cu niciun. Și-atunci nici că mai ieșim. Oamenii TV ne demonstrează zilnic, cu cărare pe mijloc, că dacă ei au reușit, obligatoriu reușim și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
europene. Aceasta mă enervă din mai multe motive; întîi, pentru că mă intriga pasiunea ei pentru un bărbat de șaptezeci de ani; al doilea, pentru că se depărtase discuția de la Geurtie (prin care, crezul eu un moment, aș fi făcut-o un pic geloasă); în sfârșit, pentru că bănuiam că își bate joc de mine și se preface mai naivă decât este. N-aș fi suportat pentru nimic în lume să-și bată joc de mine o fată de 16 ani, pentru care nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
temeam când am bănuit o cursă matrimonială; dar de îndată ce hotărî-rea mea de a rămâne celibatar a fost cunoscută și Maitreyi s-a schimbat cu totul față de mine, a început să-mi fie dragă (notă: nu e adevărat), și sufăr un pic de gelozie, de singurătate, de menirea mea. S-au schimbat multe; mănânc numai cu inginerul și cu Mantu, femeile mănâncă după noi. Nu mai au nici o veselie mesele noastre fără Maitreyi. Aș vrea mult să plec în vreo inspecție prin
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pește-cu-spadă negru. Înotătoarea superioară Îi ieșise cu totul din apă, Înaltă cît catargul unei bărci, și i-am putut vedea botul, cît era de lung, cînd s-a repezit la ton. Era mare cît o bîtĂ de baseball și un pic Înclinat, iar atunci cînd a apucat momeala a despărțit apele larg. Avea spinarea solidă, de un negru-purpuriu, și ochii mari cît un castron. Era uriaș. Pun pariu c-avea vreo patru sute cincizeci de kile. Am țipat la Johnson să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Dar era deja curată. Am mai dat cu peria pe lateral. Am descărcat armele și le-am băgat dedesubt, Însă am păstrat pistolul l-am lăsat la centură. Jos era un aer cît se poate de proaspăt, nu mirosea. Un pic de apă intrase pe la tribord și udase unu’ din paturi, dar asta era tot. Așa c-am Închis toate hublourile. Nu exista vameș În lumea asta care să poată simți miros de chinez acolo. Am văzut actele În plasa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
simți, dansatorule? spuse uitîndu-se-n carlingă, unde negrul stătea Întins, cu pătura peste el. — Doamne, spuse Wesley. Mai rău de-atîta n-are cum să-mi fie. — Ei, o să te simți mai rău cînd o să-ți bage doctorul o sondă. — N-ai pic de umanitate. N-ai sentimente omenești. „Willie, Ăla, chiar că-i un tip de treabă“, se gîndi Harry. „Uite, da, Ăsta zic și eu gagiu, Willie. Mai bine ne-am fi dus direct În oraș decît să așteptăm. Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
copac, stătea un bărbat cu o pălĂrie turtită și cu boruri Înguste. Nu putea să vadă ce culoare au haina și pantalonii lui, dar era clar că-i un negru. Enrique se trase repede În fundul verandei, dar acolo nu era pic de lumină, În afară de cea aruncată pe cîmpul plin de buruieni de la ferestrele din spate ale următoarelor două case. Puteau să fie oricîți În spate. Era conștient de asta, mai ales că acum nu mai auzea la fel de bine, ca după-amiază, din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Așteaptă și-ai să vezi. Nu mi-am amintit mai multe azi? — Îți amintești din ce În ce mai bine. Și te Întărești. — SÎnt puternic. Acum, dacă tu... Dacă eu, ce? — Ce-ar fi dac-ai pleca un timp ca să te mai odihnești un pic și să mai faci o schimbare față de toate astea? Nu mă vrei lîngă tine? — Ba sigur că da, draga mea. Și-atunci ce-s vorbele astea cu plecatu’? Știu că nu mă pricep să-ți port de grijă, dar pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
au păcĂlit cu promisiuni de la asociație. Acum ți-aduci aminte? A cui era cîrciuma din Medicine Bow atunci cînd tu lucrai pentru oamenii care i-au ars-o lui Tom? De aia ai ajuns să faci ce faci? N-ai pic de memorie? — CÎnd te-ai Întors aici? Doi ani după ce l-au agățat pe Tom. — SĂ fiu al dracu’. — Mai ții minte cînd ți-am dat colțu’ Ăla de elan, cînd ne strîngeam lucrurile ca să plecăm din Greybull? — Sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Avea destule lemne tăiate, așa că făcu un foc foarte mic și puse de ceai. Îl bău fărĂ nimic, după care mîncă trei caise din conservă și Încercă să citească din Lorna Doone. Da’ o citise deja și nu mai avea pic de magie; Își dădu seama că n-aveau ce face cu ea, soră-sa o luase degeaba. După-amiaza trecută, cînd pregătiseră tabăra, pusese niște prune Într-un ibric cu apă ca să se Înmoaie și acum le puse la copt pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
văzu că celălalt cocoș era tot În copac. — Pare cam tîmpițel, cum stă el acolo și se holbează. — În perioada asta a anului indienii le zic găini proaste. CÎnd Începe sezonul și Încep să fie vînați, se mai deșteaptă un pic. Da’ Ăștia nu-s fazani. Ăia sînt mereu proști. Ăștia-s cocoși de munte. — Sper că noi o să ne facem mai deștepți. Spune-i să plece, Nickie. — Spune-i tu. — Du-te, potîrnicheo. Pasărea nu se mișcă. Nick Își ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cutia cu lemne și cărai apa? — Astea nu-s greu de făcut. — Nu, nu-s treburi grele. Nu-ți pare rău că plecăm? Dacă mergem În Canada, nu-mi pare rău. — N-o să rămÎnem acolo. Da’ n-o să stăm un pic? — Nu prea mult. — PĂi și atunci unde mergem? — Vedem noi. Nu contează, nu-mi pasă unde mergem. Încearcă să-ți menții atitudinea asta, spuse tata. Își aprinse o țigară și-mi Întinse pachetul. Nu fumezi? — Nu. — Asta e bine. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
chiar la intrarea-n Tallahassee, Îi strîngeau pe oameni, Îi băgau În pușcărie și-i condamnau la muncă În folosul comunității, la terebentină și tăiat copaci. Asta-i o regiune foarte nenorocită. E veche și plină de legi și nici un pic de dreptate. — Și cînd te gîndești ce prietenoase par locurile În care-s păduri de pini. — Da, da’ Ăsta nu-i prietenos deloc. E o mizerie de loc. Mișună nelegiuiții peste tot, da’ de muncit muncesc prizonierii. E o sclavie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
printre degete... Când ajunge aproape, îmi dă binețe ca unei vechi cunoștințe.... Îi răspund, dar nu mă pot opri să nu-l întreb: „Da’ cine ești, părinte?” „Suntem vechi cunoștințe, fiule, și dacă stau bine și mă gândesc chiar un pic de... prietini. Am hălăduit cândva împreună pe drumuri lungi și întortocheate, căutând limanul dincolo de ceață... Uneori l-am bănuit a fi aproape, alteori se depărta precum stelele în univers... Și asta nu din nepriceperea noastră, ci pentru că bunii noștri străbuni
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
că până dincolo de pădure ne așteaptă partea ce mai grea a drumului - a propus moș Dumitru, cu vădită pornire spre dădăceală a noului venit. Cunosc drumul, moș Dumitre. Il cunosc de când eram tânăr holtei. Am făcut și eu, dragă-doamne, un pic de cărăușie...Căram, însă, altceva - a vorbit Vasile Hliboceanu. Ce cărai, gospodarule, dacă nu-i cu supărare? a întrebat Pâcu. Căram piatră. Numai că drumul cu încărcătură îl făceam la deal... De unde luai și unde duceai piatra, om bun? a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
la ochi, invocându-L pe Dumnezeu. Dumnezeu o dat o ninsoare ca în povești și oameni care să se bucure, pentru că asta înseamnă belșug. Ce n-o dat Dumnezeu? De toate. Dar că o dat și oameni ca voi, fără pic de glagorie, asta n-am mai știut. Ia te uită dumneata și te minunează! Uite pe ce troiene necălcate nici de pasăre au venit cu încărcătură, ca pe vreme bună! Doamne păzește! Aiasta-i numai treaba dumitale, moș Dumitre, și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
comanda moș Dumitru. Parcă paralele mele nu merg? Ce mare greutate să vă dau gologanii care i se cuveneau celui care lipsește? a pus la punct treburile Aizic. Privind la grămada cărăușilor, Aizic a făcut ochii mari. Ia stai un pic, moș Dumitre. Ori mi se pare mie, ori astăzi sunteți mai mulți? Ai dreptate, jupâne. Avem un flăcău nou... Iordache! Ia vino încoace, Iordache! Asudat și gâfâind, Cocoșitu a alergat la moș Dumitru. Aista-i omul, jupâne. Uite-te la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de manuale, de cărți și caiete și ochelarii îi atârnă de gât. În mână ține o lupă gigantică. Pe masă mai are un glob pământesc, un microscop, un calculator... Înțelegeți copii? Învățătorul e foarte ocupat. El studiază într- una. Un pic mai înainte privea atent la microscop și nota pe un carnețel ceva. Acum ce face? Acum s-a ridicat și se duce la o lunetă montată pe cărare. O invită pe Ana să privească și ea prin lunetă: ─ Vrei să
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
învățători. Putem învăța împreună mulți oameni, putem avea un succes extraordinar. Dacă vrem. Și dacă trudim, adică dacă muncim din greu. Chiar Învățătorul spunea odată că vorba asta, „succes” înaintea cuvântului „trudă” nu există decât în dicționar. Am ieșit un pic din vis. În momentul acesta eu trec la fitness: mă întind bine, mă fac arc, îmi înalț coada ca un catarg și alerg. Alerg de unul singur, ce pot să fac?! Jucăriile după care alergam, au intrat, zăpăcitele, pe sub fotolii
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Jucăriile după care alergam, au intrat, zăpăcitele, pe sub fotolii și pe sub dulapuri. Casa asta seamănă cu Triunghiul Bermudelor. Ați auzit de locul acela, prieteni? El se află în plin ocean. Acolo dispar fără urmă vapoarele, iar vapoarele sunt, totuși, un pic mai mari decât jucăriile mele. Și dacă vapoarele dispar în Triunghiul Bermudelor și nu plânge mai nimeni după ele, eu trebuie să miorlăi după niște biete jucării pentru pisici ?! Ba nu. Deci alerg, sar. Fac salt înainte și salt în
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
până acum tot felul de minunății. Am trecut pe lângă niște lacuri cu ape limpezi și cu cerul albastru reflectat în ele, un fel de ochi albaștri ai muntelui, deschiși către cer. Am mirosit flori ne-mai-văzute cu parfum amețitor... Erau un pic cam îngâmfate florile acelea, pentru că au aflat, probabil, că oamenii le numesc ”monumente ale naturii”. N-ai voie să le rupi dar ai voie să le admiri, să le fotografiezi - exact cum a făcut Ana. Poți să te așezi în
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ca niște ghemotoace pe una dintre văi. Erau tare simpatici dar cam zăpăciți. Cred că ei m-au văzut și s-au speriat de mine. Am văzut și un ciopor de capre negre care nu erau chiar negre ci un pic cam roșcate dar pășteau liniștite pe un versant. Oricum, oamenii de știință de pretutindeni spun că acestea de la noi nu sunt niște capre negre obișnuite ci o specie aparte, cu un nume sonor: „Rupicapra rupicapra Carpatica”. Pe cărare, chiar în fața
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
bărbat, ghicitoarea n-ar mai fi fost ghicitoare ci „Mânăstire-într-un picior, ghici, ciupercă, ce-i?!” Da, dintre cei trei, numai poștașul era bărbat și era îmbrăcat în uniformă de poștaș. Avocatul și agentul de asigurări erau femei. Ana rămâne un pic pe gânduri: Pare, deci, că poștașul e criminalul. Dar tot mai trebuie cercetat și aici. Dacă poștașul nu se numea John? Dacă John era travestit în femeie și vedeta l-a recunoscut? Cercetările nu s-au terminat. Când se vor
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]