14,422 matches
-
impersonalitatea și formalitatea ajung să domine relațiile sociale. În mod crescător, relațiile interumane devin mai mult contractuale decât personale. Gesellschaft ca relații sociale tinde să predomine în societățile industriale. Cap. 5 SOCIALIZAREA Istoria umanității este plină de legende despre copii pierduți sau rătăciți care au fost crescuți de lupi, maimuțe sau alte animale. De exemplu, legenda că Roma a fost fondată de Romulus și Remus, doi copii care au fost crescuți în sălbăticie de o lupoaică. Însă există cazuri binecunoscute de
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
grecească, radioasă arătare ce se înfățișează de pretutindeni pelerinului pe Acropole, nu are început, nici sfârșit. Ea s-a născut o singură dată pe pământul fericit al Eladei și de atunci meșterii cei mai iscusiți caută zadarnic să afle secretul pierdut al creației sale.” Acropole îi produce o „impresie de măreție calmă”, grandoarea templului grecesc stând în „armonia proporțiilor sale”. Mai totul, cu excepția peisajelor de la Eleusis, Delos și Micene, este pentru călător prilej de „fină reculegere”, de „pace muzicală”. În altă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
reflecția însuflețită de spiritul romantic. Opera istorică a lui Florian Aaron, în ciuda certelor pulsații naționaliste, rămâne totuși încastrată registrului provincial, fiind scrisă din perspectiva istorică a Țării Românești. Însă, lansând în circulație idei manifest naționaliste care revendicau refacerea unității politice pierdute a românimii, Aaron a inițiat primele tentative de ieșire din paradigma provincialismului regional. Eforturile sale s-au înnodat, pe de o parte, în matricea intelectuală și istoriografică a Școlii Ardelene, iar la celălalt capăt, de militantismul mesianic al romanticilor pașoptiști
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Rosa Luxemburg a condamnat eforturile de dobândire a libertății politice a Poloniei ca fiind utopice, insistând în schimb asupra faptului ca lupta pentru unificarea proletariatului să nu se împiedice de "o serie de lupte naționale sterile", care sunt oricum cauze pierdute (Löwy, 1976, p. 86). Cel care a dat o soluție practică unei probleme teoretice aparent ireconciliabile a fost V.I. Lenin, prin a sa doctrină a dreptului la autodeterminare națională al popoarelor. Chiar dacă legitimează ideologic dreptul de separare politică a națiunilor
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Din acest punct de vedere, o distincție importantă trebuie operată între fundamentalism și tradiționalism. Tradiționalismul presupune doar acceptarea tradițiilor ca fiind de la sine înțelese și neproblematice. În schimb, fundamentalismul, ca fenomen reactiv împotriva schimbării, implică dorința de întoarcere în lumea pierdută a tradițiilor din trecut; c) este o tentativă de restaurare sau recuperare a tradiției periclitate, prin reîntoarcerea la trecutul idealizat (Berger și Zijderveld, 2009, pp. 71-73). Indivizii care preferă restaurarea comunismului în România printr-o cădere în trecutul la modul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de iubitul ei, Filostrato), îi dau sfaturi și pledează pentru educarea ei. În incipitul Decameronului, naratorul boccaccesc, subiectiv și implicat, deși se declară nefericit în iubire, nu este un blazat, ci a rămas cu o amintire frumoasă, plăcută despre dragostea pierdută, gândurile sale îndreptate spre trecut țin acum locul chinului istovitor de a se vedea deposedat de clipele de maximă intensitate a trăirii dragostei de altădată. „Primele cuvinte ale Decameronului sunt <<Umana cosa è aver compassione degli afflitti>>114. Alegerea acestor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
etapă a mitului și a fanteziei și această dimensiune fantastică face ca mediul regelui Arthur să fie mult mai atractiv decât prezentul pentru târgoveața trecută de vârsta tinereții.” 403 Inconștient, ea manifestă sentimentul vinovăției, aspiră spre o stare a inocenței pierdute iremediabil, dar dorite în forul 397 Catherine S. Cox, art. cit., p. 209. 398 H. Marshall Leicester, Jr., art. cit., p. 170. 399 Catherine S. Cox, art. cit., p. 217. (trad. n.) 400 Ibidem, p. 218. 401G. Chaucer, op. cit., p.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
structura povestirii, devine simbolul unei lumi vetuste, în care femeia era redusă la tăcere. Bătrâna, prin vocea cu care se face auzită și în cele din urmă se impune, personifică exponenta unui univers în care femeia și-a recăpătat locul pierdut, o societate în care vrea să domine, căci are toate atu-urile pentru această poziție privilegiată. Târgoveța sugerează că singura posibilitate a societății de a evita decăderea și subminarea este schimbarea iminentă. și aceasta ar însemna accesul la tot ceea ce
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o invocație către Maica Domnului, o rugăciune adresată ei. Este evident că aceste membre ale cinului monahal se înscriu pe un traseu normal, acela al discursului religios, dar am putea vedea aici și o aspirație spre puritate, spre o inocență pierdută. Călugărița din suita stareței este o persoană instruită, oferă ascultătorilor o poveste despre o donna angelicata, sfânta Cecilia, al cărei nume, mai exact etimologia și simbolistica, încearcă să-l explice, oferindu-ne un mic tratat onomastic. Sfera lecturilor unei monahii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ca un fel de consolare, sau o instruire în scopul aceleiași alinări. În Filocolo, naratorul speră să fie alături de cei care suferă din dragoste; în Filostrato scrie pentru a-și dezvălui propria durere și poate pentru a redobândi favorurile iubitei pierdute, și același lucru se regăsește și în Teseida. Fiammetta din Elegia madonnei Fiammetta își confesează suferința pentru a dobândi simpatia cititorilor, iar în Decameron, naratorul redă istorisirile din recunoștință vie, sinceră pentru cele care au mai multă nevoie de ajutor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
naivitate căutată, pentru că se interoghează mereu și pretinde că nu înțelege, lăsând astfel cititorului șansa de a interpreta singur faptele care sunt surprinse în poem. Chaucer valorifică tradiția literară antică, inserând în debutul operei sale o poveste pe tema iubirii pierdute (aceea a lui Ceyx și a Alcionei 633), preluată de la Ovidiu, și care are ca rol anticiparea problematicii centrale a poemului („În Cartea Ducesei, ca de altfel și în poezia de mai târziu, Chaucer relatează în mod indirect. Lasă cititorului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
observa, îi aparține naratorului, istorisind, credibil, la persoana întâi.638 Lamentația pe care i-o face cavalerul este de o durere sfâșietoare: „Mi-i viața azi durere vie,/ Străină orice bucurie,/ Când doamna ce-am iubit odată/ Cu dragoste nemăsurată/ Pierdută-mi este pe vecie.”639 În dialogul care urmează între cei doi, purtat „pe un glas curtenitor, duios”640 de către personajul narator, „dulce și plăcut grăia”641 și cavalerul, și care va constitui cea mai amplă parte a poemului, avem
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
alb cercul dimprejur/ C-o mărgărită semăna, frumoasă./ [...] Femeie preafrumoasă, suflet blând,/ Urmând izvodul hronicarilor./ Căci cine multe-a povestire vrea,/ Să fie scurt, altmintreli e peltea.” Geoffrey Chaucer, Legenda ..., p. 204. 675 „Iar cărțile dacă s-ar da pieirii,/ Pierdută-ar fi și cheia amintirii./ Cuvine-se-a le crede și cinsti/ Când alt chip nu avem cum dovedi.” Ibidem, p. 188. 676 „Dar ajutați, voi meșteri la cuvânt,/ Îndrăgostiți ce inima cântați;/ Cuvine-se-a mă sprijini ca frați
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
face decât să schimbe raportul prestabilit, să părăsească poziția umilă pe care o ocupa și să-și manifeste liber voința, să-și dezvăluie personalitatea. Bărbatul devine acum un clovn, stârnind râsul asupra sa. Personajul feminin, prin adulter, își redobândește puterea pierdută. Alison nu este pedepsită, așa cum de altfel nu se întâmplă cu celelalte personaje. John, bătrânul și credulul soț, reprezintă tipul încornoratului, nu pune la îndoială nimic din ceea ce face sau spune soția sa, este lipsit de o dominație reală în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a lui Mihai Eminescu la ortografia Contimporanului. Dacă așa va fi procedat și cu ediția de poezii, ar fi fost un mic dezastru filologico-lingvistic (dar, repetăm, s-ar fi salvat acel sumar al cărții, inclusiv ordinea poeziilor în coala editorială pierdută, vezi mai jos). Cu totul interesant este, însă, enunțul lui Eminescu, asupra căruia iarăși trebuie să revenim: „Poezii nepublicate, de intercalat în noua ediție, nu am.” Această a treia ediție iese în vara lui 1888, iar George Muntean a publicat
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
prin procedee tipografice: cu poezia Dorința, p. 64 din volum, se încheie coala a patra dar fără vigneta obișnuită iar imediat după aceea urmează Mortua est!, prima poezie din coala a cincea. Între acestea două ar fi locul colii editoriale pierdute. Acest roi al poeziilor pierdute, recuperate în diferite împrejurări în timpul vieții poetului (publicate întâmplător prin presă, readuse de Maiorescu în ediția a III-a, a IV-a și a V-a) fac, în totalitate, urmând grafica ediției princeps, cu foarte
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Dorința, p. 64 din volum, se încheie coala a patra dar fără vigneta obișnuită iar imediat după aceea urmează Mortua est!, prima poezie din coala a cincea. Între acestea două ar fi locul colii editoriale pierdute. Acest roi al poeziilor pierdute, recuperate în diferite împrejurări în timpul vieții poetului (publicate întâmplător prin presă, readuse de Maiorescu în ediția a III-a, a IV-a și a V-a) fac, în totalitate, urmând grafica ediției princeps, cu foarte mică aproximație 16 pagini, adică
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
își rescrie din memorie creația. Facem observația că Eminescu nu rescrie poezii care se află în ediția princeps (o excepție ar putea fi Rugăciunea unui dac dar alta nu mai cunoaștem) ci poezii care o completează, din această coală editorială pierdută. Să fi uitat el cu adevărat structura inițială a ediției princeps? Noi am avansat ipoteza că acea coală editorială pierdută reprezintă un spațiu compact al volumului, nu este vorba de poezii care ar trebui dise minate între celelalte de la prima
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ar putea fi Rugăciunea unui dac dar alta nu mai cunoaștem) ci poezii care o completează, din această coală editorială pierdută. Să fi uitat el cu adevărat structura inițială a ediției princeps? Noi am avansat ipoteza că acea coală editorială pierdută reprezintă un spațiu compact al volumului, nu este vorba de poezii care ar trebui dise minate între celelalte de la prima până la ultima pagină. Ordinea din interiorul acestei coli editoriale este tot ce nu putem stabili cert dar locul ei între
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Pământul, care călăuzește pe drumul înstrăinării, apare și la bulgari: "Celui care pleacă în străinătate îi dau puțin pământ (...), în unele locuri îi dau și apă (...)" 251. "Pământul" din propriul ogor sau din ținutul natal reface legăturile cu o lume pierdută, mijlocind delimitarea unui spațiu sacru. a. Nașterea Imediat după naștere, pământul îl primește pe copilul nou-născut ca pe o ofrandă, moașa așezându-l pe pământ sau sub masă, datină moștenită de la romani 252. La huțuli, după naștere, moașa ("baba") îi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
este de fapt numai despre tine; este infectată de propria mediocritate sau micime sau lipsă de complexitateă“52 Despre cei zece ani, care au trecut până în 1929, când Wittgenstein a revenit la filozofie, s-a vorbit ca despre „anii săi pierduți“. Poate că nu așa au fost resimțiți ei de către Wittgenstein. Cucerit de înțelegerea tolstoiană a creștinismului, Wittgenstein a crezut că pentru el ar putea exista o viață decentă, chiar dacă nu una împlinită, în afara îndeletnicirii cu filozofia. Când a decis să
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Nu putem să nu remarcăm în picturile lui Rembrandt diversitatea gesticii personajelor sale: gesturi de uniune, de supunere, de liniștire și de îmbrățișare în ,,Întoarcerea fiului risipitor", ,,Logodnica evreică", gesturi de rugăciune în ,,Haman implorând iertare Esterei", dar și privirea ,,pierdută" în ,,Suzana și cei doi bătrâni". Compozițiile pictorului sunt monumentale prin patosul figurilor și energia gesturilor (vezi picturile menționate în cartea Rembrandt 68). Corpul uman în mișcare este spectaculos redat în picturile lui Henri Matisse, cea mai reprezentativă lucrare fiind
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
tinerețe; orice culcare și adormire o mică moarte.” (A. Schopenhauer) Viața noastră este determinată de „timp” nu numai Într-un sens obiectiv, ci și Într-un sens subiectiv, adică În funcție de felul În care Îl folosim, În care Îl personalizăm: „Timpul pierdut nu se mai Întoarce”; „Cine nu Învață la tinerețe va plînge la bătrînețe”; Lucrul la timp făcut prețuiește Îndoit” (proverbe). * „Încerc să adaptez situația la mine, iar nu pe mine la situație.” (Horațiu) Într-adevăr, omul trebuie să aibă inițiativa
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ediția a III-a, Macmillan, New York. Șerban, Vasile, 1996, Exprimarea corectă În jurnalistică. Ortografie - ortoepie - punctuație. Stil publicistic. Acord gramatical, Editura Augusta, Timișoara. Șerbănescu, Andra, 2001, Cum se scrie un text, Editura Polirom, Iași. Tohăneanu, G.I., 1995, Dicționar de imagini pierdute, Editura Amarcord, Timișoara. Turabian, Kate L., 1987, A Manual for Writers, 5th ed., University of Chicago Press, Chicago. Vairel, Héléne, 1992, La présentation matérielle d’un manuscrit dactylographié, Editions Nathan, Paris. Voirol, Michael, 1995, Guide de la rédaction, ediția a V-
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
asumate prin semnătură doar de 147 de studenți din 113988. Mitingurile și reuniunile au continuat, iar pe la sfârșitul lunii Universitatea Liberă își închidea porțile; apăruse deja ideea fondării unei Universități Noi (Université Nouvelle), care să reînvie starea de spirit (aparent pierdută, în opinia unora, pe parcursul veacului), ce a stat la baza constituirii instituției din 183489. În toată luna februarie 1894 au continuat agitațiile, ceea ce a făcut ca pe 1 martie 1894 prelegerea lui Elisée Reclus, care totuși s-a ținut în
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]