14,128 matches
-
au confruntat cu mai multe complicații. Cea mai strânsă legătură între omiterea dozelor de insulină și controlul greutății corporale a fost depistată în cazul femeilor care sufereau de depresie profundă provocată de diabet și care au răspuns afirmativ la următoarea propoziție din chestionar: “Îmi este frică să-mi mențin nivelul de zahăr din sânge sub control deoarece mă voi îngrășa din nou.” Studiul a relevat de asemenea că femeile care au omis doze de insulină aveau un nivel mai ridicat de
Peste 31% dintre femeile diagnosticate cu diabet renunta in mod intentionat la doze de insulina [Corola-website/Science/92016_a_92511]
-
de multe ori numai în scris. Unele pronume sunt invariabile și genul lor este indicat numai de acordul cu alte cuvinte (de exemplu pronumele personale de persoana a II-a), altele sunt neutre, anume cele care se referă la o propoziție sau la un verb la infinitiv (de exemplu pronumele demonstrativ "cela" „aceasta”). Franceza modernă, ca și celelalte limbi romanice, în afară de română, nu cunoaște declinarea, ci doar câteva vestigii ale ei în domeniul pronumelui personal. Verbul francez exprimă aceleași categorii gramaticale
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
pronumele se folosește numai pentru scoaterea în evidență a persoanei. Părțile de vorbire neflexibile din limba franceză sunt aceleași ca cele din română. Adverbul are funcție sintactică, iar prepoziția și conjuncția sunt cuvinte gramaticale. Interjecția nu are funcție gramaticală în propoziție, putând doar constitui singură o propoziție neanalizabilă. La fel pot fi folosite și unele cuvinte considerate în mod tradițional adverbe. Astfel de cuvinte mai pot avea și alte două funcții nesintactice, cea de modalizator și cea de conector logic. Spre deosebire de
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
în evidență a persoanei. Părțile de vorbire neflexibile din limba franceză sunt aceleași ca cele din română. Adverbul are funcție sintactică, iar prepoziția și conjuncția sunt cuvinte gramaticale. Interjecția nu are funcție gramaticală în propoziție, putând doar constitui singură o propoziție neanalizabilă. La fel pot fi folosite și unele cuvinte considerate în mod tradițional adverbe. Astfel de cuvinte mai pot avea și alte două funcții nesintactice, cea de modalizator și cea de conector logic. Spre deosebire de română, în franceză sunt rare adjectivele
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
În franceză, toate atributele substantivale și pronominale, precum și toate complementele exprimate prin substantiv sau pronume accentuat sunt formate cu prepoziții, înlocuind complet declinarea. Conjuncțiile și locuțiunile conjuncționale subordonatoare sunt asociate cu un anumit mod verbal la care se folosește predicatul propoziției subordonate circumstanțiale. Pentru limba franceză este caracteristic faptul că în grupul substantival poate fi folosit un singur determinant abstract dintre articole (nehotărât, hotărât, partitiv) sau dintre adjectivele posesiv, demonstrativ și interogativ. Numai determinantul numeral și anumite adjective nehotărâte pot fi
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
se folosește fără articol. În grupul substantival cu atribut(e) este de asemenea o chestiune complexă cea a locului atributului adjectival față de substantiv și a atributelor subordonate unui același substantiv față de acesta, și al unui atribut față de celălalt/celelalte. În ceea ce privește propoziția, nu sunt diferențe esențiale între franceză și română în analiza sintactică, deși sunt diferențe de interpretare a părților de propoziție între gramaticile celor două limbi. În schimb sunt diferențe esențiale în procedeele (topică, prozodie, construcții) prin care se exprimă rolul
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
adjectival față de substantiv și a atributelor subordonate unui același substantiv față de acesta, și al unui atribut față de celălalt/celelalte. În ceea ce privește propoziția, nu sunt diferențe esențiale între franceză și română în analiza sintactică, deși sunt diferențe de interpretare a părților de propoziție între gramaticile celor două limbi. În schimb sunt diferențe esențiale în procedeele (topică, prozodie, construcții) prin care se exprimă rolul de temă și de remă al diferitelor părți ale propoziției și prin care se scoate în evidență una sau alta
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
analiza sintactică, deși sunt diferențe de interpretare a părților de propoziție între gramaticile celor două limbi. În schimb sunt diferențe esențiale în procedeele (topică, prozodie, construcții) prin care se exprimă rolul de temă și de remă al diferitelor părți ale propoziției și prin care se scoate în evidență una sau alta dintre ele. Privitor la propoziția interogativă, specific pentru franceză este că o anume întrebare totală sau parțială poate avea de cele mai multe ori nu o singură construcție, ci două, trei sau
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
limbi. În schimb sunt diferențe esențiale în procedeele (topică, prozodie, construcții) prin care se exprimă rolul de temă și de remă al diferitelor părți ale propoziției și prin care se scoate în evidență una sau alta dintre ele. Privitor la propoziția interogativă, specific pentru franceză este că o anume întrebare totală sau parțială poate avea de cele mai multe ori nu o singură construcție, ci două, trei sau patru. Pentru propoziția negativă este caracteristic faptul că în limba standard aceasta se bazează totdeauna
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
care se scoate în evidență una sau alta dintre ele. Privitor la propoziția interogativă, specific pentru franceză este că o anume întrebare totală sau parțială poate avea de cele mai multe ori nu o singură construcție, ci două, trei sau patru. Pentru propoziția negativă este caracteristic faptul că în limba standard aceasta se bazează totdeauna pe cuvântul negativ "ne" și aproape totdeauna pe cel puțin încă un cuvânt negativ. Fraza franceză care cuprinde numai propoziții coordonate și corespondenta ei românească nu prezintă diferențe
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
singură construcție, ci două, trei sau patru. Pentru propoziția negativă este caracteristic faptul că în limba standard aceasta se bazează totdeauna pe cuvântul negativ "ne" și aproape totdeauna pe cel puțin încă un cuvânt negativ. Fraza franceză care cuprinde numai propoziții coordonate și corespondenta ei românească nu prezintă diferențe esențiale, însă cea cu propoziție/propoziții subordonată/subordonate diferă în mai multe privințe. Una este folosirea modului la care se exprimă predicatul subordonatei, dar și a timpului acestuia, deoarece în franceză concordanța
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
că în limba standard aceasta se bazează totdeauna pe cuvântul negativ "ne" și aproape totdeauna pe cel puțin încă un cuvânt negativ. Fraza franceză care cuprinde numai propoziții coordonate și corespondenta ei românească nu prezintă diferențe esențiale, însă cea cu propoziție/propoziții subordonată/subordonate diferă în mai multe privințe. Una este folosirea modului la care se exprimă predicatul subordonatei, dar și a timpului acestuia, deoarece în franceză concordanța timpurilor este mai puțin suplă decât în română. Altă deosebire între cele două
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
în limba standard aceasta se bazează totdeauna pe cuvântul negativ "ne" și aproape totdeauna pe cel puțin încă un cuvânt negativ. Fraza franceză care cuprinde numai propoziții coordonate și corespondenta ei românească nu prezintă diferențe esențiale, însă cea cu propoziție/propoziții subordonată/subordonate diferă în mai multe privințe. Una este folosirea modului la care se exprimă predicatul subordonatei, dar și a timpului acestuia, deoarece în franceză concordanța timpurilor este mai puțin suplă decât în română. Altă deosebire între cele două limbi
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
deoarece în franceză concordanța timpurilor este mai puțin suplă decât în română. Altă deosebire între cele două limbi este că procesul subordonat se exprimă cu verbul la infinitiv mult mai frecvent decât în română, uneori putând fi exprimat numai prin propoziție subordonată, alteori numai prin infinitiv, în câteva cazuri cele două construcții fiind la alegere. Lexicul limbii franceze se caracterizează în principal prin preponderența cuvintelor de origine latină, fie moștenite, fie împrumutate după constituirea limbii. Există și un substrat galic, din
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
secolul al treisprezecelea până în anul 1918 au întârziat alfabetizarea în Estonia. Cele mai vechi dovezi ale unei limbi balto-finice în Estonia datează din secolul al treisprezecelea. „Originates Livoniae” din Cronica lui Henric de Livonia conține toponime, cuvinte și fragmente de propoziții estone. Cele mai vechi mostre de text în limba estonă (de nord) sunt rugăciunile de la Kullamaa, datând dintre 1524 și 1528. În 1525 s-a tipărit prima carte publicată în limba estonă. Cartea era un manuscris luteran care nu a
Limba estonă () [Corola-website/Science/296722_a_298051]
-
cazul când este sezonul ploios, săgeata marcată cu T implică faptul că recent plouat; dacă nu, săgeata marcat F implică faptul că aspersoarele de apă sunt în uz. Pentru cutiile cu doar o săgeată care își încetează activitatea, adevărul primei propoziții implică adevărul celei de a doua, dar falsitatea primei propoziții nu face nici o predicție despre cea de a doua. Să presupunem că cineva a mers pe jos peste un gazon și a lunecat pe iarbă. Figura 1 reprezintă un fel
Rețea semantică () [Corola-website/Science/317206_a_318535]
-
faptul că recent plouat; dacă nu, săgeata marcat F implică faptul că aspersoarele de apă sunt în uz. Pentru cutiile cu doar o săgeată care își încetează activitatea, adevărul primei propoziții implică adevărul celei de a doua, dar falsitatea primei propoziții nu face nici o predicție despre cea de a doua. Să presupunem că cineva a mers pe jos peste un gazon și a lunecat pe iarbă. Figura 1 reprezintă un fel de cunoștințe de fond pe care victima ar putea folosi
Rețea semantică () [Corola-website/Science/317206_a_318535]
-
În lingvistică, termenul „topică” are două accepțiuni. Pe de o parte este o ramură a sintaxei sau a stilisticii care se ocupă cu studiul ordinii cuvintelor în sintagme, a sintagmelor și a părților de propoziție în propoziții, și a propozițiilor în fraze. Pe de altă parte, topica desemnează însăși ordinea acestor unități. Când se vorbește despre topica unei anumite unități, aceasta înseamnă locul ei față de celelalte. De topică ține nu numai ordinea de succesiune a
Topică () [Corola-website/Science/317846_a_319175]
-
În lingvistică, termenul „topică” are două accepțiuni. Pe de o parte este o ramură a sintaxei sau a stilisticii care se ocupă cu studiul ordinii cuvintelor în sintagme, a sintagmelor și a părților de propoziție în propoziții, și a propozițiilor în fraze. Pe de altă parte, topica desemnează însăși ordinea acestor unități. Când se vorbește despre topica unei anumite unități, aceasta înseamnă locul ei față de celelalte. De topică ține nu numai ordinea de succesiune a unităților, ci
Topică () [Corola-website/Science/317846_a_319175]
-
În lingvistică, termenul „topică” are două accepțiuni. Pe de o parte este o ramură a sintaxei sau a stilisticii care se ocupă cu studiul ordinii cuvintelor în sintagme, a sintagmelor și a părților de propoziție în propoziții, și a propozițiilor în fraze. Pe de altă parte, topica desemnează însăși ordinea acestor unități. Când se vorbește despre topica unei anumite unități, aceasta înseamnă locul ei față de celelalte. De topică ține nu numai ordinea de succesiune a unităților, ci și vecinătatea sau
Topică () [Corola-website/Science/317846_a_319175]
-
ce depinde de caracteristicile structurii gramaticale a limbii date, care poate fi numită topică gramaticală sau canonică. Există și o topică subiectivă, dependentă de importanța sau de încărcătura afectivă pe care o are pentru vorbitor una sau alta din părțile propoziției sau frazei, și pe care o scoate în evidență, aceasta putând fi numită topică psihologică. Mai există și o topică dependentă de rolul de temă, respectiv de remă care le revine părților unei propoziții sau fraze, ce poate fi numită
Topică () [Corola-website/Science/317846_a_319175]
-
vorbitor una sau alta din părțile propoziției sau frazei, și pe care o scoate în evidență, aceasta putând fi numită topică psihologică. Mai există și o topică dependentă de rolul de temă, respectiv de remă care le revine părților unei propoziții sau fraze, ce poate fi numită topică pragmatică. În funcție de limbă, topica gramaticală poate fi mai mult sau mai puțin liberă. Topica liberă nu se supune vreunor reguli, vreunei restricții, fiind la latitudinea vorbitorului sau a scriitorului, schimbarea ei neavând ca
Topică () [Corola-website/Science/317846_a_319175]
-
cea fixă presupune reguli și restricții a căror încălcare duce la schimbarea raporturilor sintactice. Nu există limbi cu topică total liberă, și nici limbi cu topică total fixă la toate nivelurile: și la cel al sintagmei, și la cel al propoziției și la cel al frazei. Altfel spus, în orice limbă sunt cazuri în care topica este total fixă și altele în care este relativ liberă. În general se observă că în limbile în care raporturile sintactice se exprimă în primul
Topică () [Corola-website/Science/317846_a_319175]
-
caz, ordinea lor este liberă. Topica joacă un rol în tipologia lingvistică sintactică a limbilor din mai multe puncte de vedere, dintre care unul este locul subiectului, al predicatului și al complementului direct al predicatului unele față de altele într-o propoziție enunțiativă, independentă sau principală, cu subiectul și complementul direct exprimate prin substantiv, care conține numai aceste trei părți, în care nu se acordă rolul de temă, respectiv de remă niciuneia dintre acestea și nu se scoate în evidență niciuna din
Topică () [Corola-website/Science/317846_a_319175]
-
limbilor în aceste tipuri și la clasamentul tipurilor referitor la numărul de limbi pe care îl includ. Dintr-un studiu realizat pe 1377 de limbi reiese următorul clasament: Se observă că în majoritatea limbilor subiectul este pe primul loc în propoziție. Într-o propoziție neutră din punct de vedere pragmatic nu se pune problema care parte din ea este tema (informația cunoscută de către participanții la comunicare) și care este rema (informația nouă), dar într-o comunicare interpersonală, propozițiile nu sunt neutre
Topică () [Corola-website/Science/317846_a_319175]